Cladiri abandonate in Bucuresti – part 1

Ştiţi că am eu aşa o chestie cu locurile părăsite, abandonate, uitate de lume. Şi ştiţi ce am mai descoperit? Că sunt multe locuri de genul acesta şi cu poveşti frumoase în spate aici, aproape de mine. Chiar în Bucureşti.

De unde această fascinaţie cu privire la casele şi locurile părăsite? De cand eram destul de mică în principiu. Sunt din Eforie Sud, iar acolo există un hotel – Hotel Parc. Atunci când eram eu mică, locul devenise o ruină. Se furase din el cam tot ce era de furat, dar dacă riscai puţin, de sus, se vedeau superb copacii şi aleea parcului. Când reuşeam să o „tai” de acasă, mergeam des acolo. De altfel, între noi fie vorba, tot Hotel Parc m-a vazut cum m-am pupat prima dată cu un băiat. Dacă răsfoiesc prin jurnalele din vremea aceea pot să vă spun exact şi data. Dar cred că era August. Băiatul mi-l amintesc perfect şi azi.

Prima incursiune a fost la o veche casă in stil Veneţian sau Palatul Luigi Cazzavillan – după numele original. Construcţia casei a început în anul 1901 şi se găseşte pe strada Temişana, destul de aproape de Cişmigiu şi chiar la intrarea în parcul Luigi Cazzavillan. De asemenea, în zonă se găsesc multe clădiri vechi, mai mult sau mai puţin cunoscute.

Ce mi-a placut la această casă şi de ce am ales să fac din ea prima ţintă de fotografiat? Detaliile, povestea destul de ambiguă. În arhive ar apărea cum că aici a locuit chiar Luigi Cazzavillan, dar este greu de crezut acest lucru din două motive:

–  construcţia casei a început în 1901 (apoi în 1911 a fost extinsă)

–  ziaristul a murit în anul 1903 (adică ar fi apucat să se mute în această casă doar pentru a deceda un an mai tarziu).

De ce aici şi de ce această casă? Din link în link am vazut aceste poze uimitore cu interiorul ei:

Sursa foto

E clar totuşi că cei care au şi intrat în clădire ştiu exact cum merg lucrurile. Din păcate, nu am reuşit să găsesc pe cineva suficient de dispus de a se expune riscului de a da peste diverşi oameni dubioşi în clădire, iar mie mi-a fost prea teamă să intru singură. Nu ştiu cât de periculoşi sunt aurolacii pentru că nu am avut plăcerea de a sta la un pahar de vorbă cu ei. Cel putin nu încă. Am pozat clădirea la exterior şi am ochit şi locul prin care se poate intra. Dar cred că este puţin complicat, având în vedere că la nici 10 metri este cabina de pază de la intrarea în parc.

Am lăsat în urmă palatul veneţian abandonat şi am plecat mai departe, la picior prin Bucureşsti. Dacă tot îmi place să mă rătăcesc peste tot, de ce nu aş face asta şi acasă? Cam greu să mă rătăcesc în plin centru, dar întelegeţi voi ideea, nu? Şi pană la urmă, ideea de bază este că în Bucureşti se găsesc 1001 de locuri fascinante! Si nu doar atât! Da, toate tunelurile de sub Bucureşti au existat cândva, misterele oraşului vor rămâne probabil mereu nedesluşite, dar aici intervine imaginaţia noastră.

De exemplu, mă văd locuind într-o casă asemeni acesteia, cu detalii frumoase şi ferestre înalte. Stând la geam, într-o lumină blandă şi citind. Nu ne trebuie datele exacte pentru că oricum totul este perisabil şi interpretabil… Important este cum ne fac unele locuri să le vedem.

Revenind. Am plecat la picior prin Bucureşti…

Ce poveşti vă spun locurile astea, aştept să îmi spuneţi voi!

Din pas în pas am ajuns pană la fostul Cazino Victoria, o altă clădire cu un interior superb! Am norocul de a fi lucrat pentru firma de pariuri sportive în posesia căreia a fost această clădire o vreme şi ştiu în mare parte cum arată. Dap, e fantastic. Înăuntru însă paznicii nu m-au lăsat să intru şi au spus că e şi periculos pentru că se prabuşeşte podeaua. Ei bine, poate am îmbătrânit eu, dar din anul doi de facultate de când lucram aici şi până acum nu a trecut atât de mult timp! Sincer!

Chiar dacă suntem deja învăţaţi cu ele, cred că este destul de clar că arhitectura Bucureştiului a fost una specială. Dacă aş fi turist sau dacă aş ajunge iar în Bucureşti pentru prima dată, zău că nu aş face altceva decât să mă plimb şi să descopăr locuri noi, locuri frumoase, interesante! Şi ce aş mai face? Aş căuta un serviciu bun de închirieri auto în Bucureşti pentru a ajunge pe la forturile din jurul oraşului. Cât de curând mă urc în Furia Roşie şi plec să le descopăr şi eu!

Până una alta, să ne bucurăm de Bucureşti şi să îl promovăm, măcar noi, pe cât de mult posibil! Are atât de multe locuri şi lucruri de oferit! Este păcat că nu deschidem mai mult ochii pentru a vedea cât de frumoase sunt lucrurile din jurul nostru!

Povestea continua iar acest articol este scris de pe un superb Samsung Notebook seria 9. Daca nu va e cu suparare puteti arunca si un ochi pe pagina de Facebook Samsung Romania.