Nu imi dau seama inca daca sunt norocoasa sau ghinionista cand calatoresc. Totusi nu ma incadrez intr-un singur tipar. Stiu doar ca ori e foarte bine, ori e complicata situatia dar mereu mereu ma intorc acasa cu cel putin o amintire din categoria „patanii la drum”. Ma lovesc in lucruri, fac des insolatii (am tensiunea mica si cred ca asta afecteaza), se strica masina sau chiar si mai rau se intampla accidente. Fiecare calatorie este o serie de povesti amuzante sau tragi-comice.
In Varanasi, la rasarit, lucrurile pareau sa mearga spre bine dar nu, dupa Varanasi am inceput sa am parte de si mai multe patanii si mult mai intense.
Nu India a fost vinovata ci am avut parte de o serie de coincidente nefaste.
-> In Mumbai am crezut ca o sa ratam avionul dupa ce o cursa ce trebuia sa dureze 30 de minute a durat peste 2 ore jumatate. In final am ajuns chiar foarte devreme la aeroport. Adrenaline rush for nothing.
-> Tot in Mumbai mie mi-a intrat ceva in ochi si nu am vazut nimic vreo ora.
-> Apoi cand am aterizat in New Delhi (era a 2-a seara in India) mi-am dat in ochi cu o scanteie aprinsa de la chibrit dupa ce cu cateva ore inainte dadusem la rate in aeroport in Mumbai. Da, fetele hranesc ratele uneori. Imi pare rau ca am spulberat un mit aici.
Citeste si „Cu metroul in New Delhi”
-> La Agra, chiar la Taj Mahal mi s-a stricat aparatul foto. Pur si simplu nu mai pornea, nu mai focusa. Nu am reusit sa fac nici macar o poza cu aparatul meu, cu obiectivul acesta minunat! Aparatul s-a reparat misterios dupa ce am plecat de la Taj Mahal si cat am stat intr-o „fabrica de marmura”. De fapt unul dintre acele „tourist traps” in sensul ca iti vand povesti frumoase si platesti mult mai mult decat pretul real.
Categorizat ca obiectiv turistic eu oricum am refuzat sa intru. Eram super super ofticata si ma tot intrebam eu cum pozez India fara aparat.
Anyway, totul s-a rezolvat iar aceasta este prima poza cu aparatul dupa ce si-a revenit singur.
-> Ca sa fie si mai bine pe seara am facut insolatie dar asta m-a facut foarte recunoscatoare pentru ca a plouat.
Fusesera cateva zile intense: intamplari, foarte multe drumuri si zboruri. Cred ca, atunci cand oboseala depaseste placerea descoperirilor, orice prostie poate sa te enerveze si sa iti strice tot mood-ul. Am tinut minte intamplarile care mi-au creat disconfort dar trageam de mine sa zambesc si sa ma bucur, pentru ca toate sunt doar prostii si nu s-a intamplat nimic grav!
Dar am ajuns la Red Fort Agra si m-am lasat prinsa de loc cu totul:
Frumos, fascinat, interesant. Plin de turisti locali cu care ne-am pozat. Fie ne rugau ei sa ne pozam cu ei, fie ii rugam noi :).
Daca tot am ajuns in India, am experimentat atatea, am negociat, am economisit, am targuit, am cheltuit si inca plateam foarte putin, am spus sa o facem si pe aia turistica 100%. Am mancat intr-un restaurant turistic. Am decis sa mergem pe varianta „safe”. Urma o calatorie lunga cu trenul. Despre tren stiam deja ca nu e cel mai igienic si nu ai vrea sa iti petreci calatoria in toaleta unui tren supa aglomerat. Am mancat noodles si ne-am cumparat (cee ce credeam noi ca ar fi) suficienti biscuiti si apa.
From fancy:
To „asteptand trenul vreo 7 ore”
Dar mai multe despre calatoria cu trenul intr-un articol viitor. Cum a fost OARE cu trenul in India la categoria „sleeper”? O sa va spun si arat.
Nu uita ca asta era inca inainte de Varanasi. Dupa au urmat: febra 39,6, hoteluri pline sau prea scumpe, pierdut portofel cu acte, spart laptop. Pai cred ca nu a fost excursia cea mai norocoasa.
Povestea continua!
avem 60 ani si vrem sa vizitam india .cum sa facem organizat sau pe cont propiu
Salutare. Depinde foarte mult cat de mult ati mai calatorit, cat de invatati sunteti cu India si cu toate plusurile si minusurile ei. In principiu se recomanda ca prima vizita in India sa fie facuta cu un grup mai mare.
[…] inceput sa va povestesc deja despre cat de multe intamplari am avut in India. Agitatie, oboseala, aparat stricat si alte intamplari cand tragice cand […]