In Amsterdam am hoinarit mult pe strazi. Am observat oameni, locuri, obiceiuri. Am zambit pentru ca am avut noroc de o vreme excelenta! Am zambit gasind, cautand sau intalnind povesti.
In capul nostru toate fac sens si ne-a impresionat mult o scena simpla, banala, pe o strada centrala a uneia dintre cele mai aglomerate piete de aici.
Poate nimic dubios sau poate o amintire dulce-amaruie – acest buchet de flori lasat pe o banca.
L-am privit cu melancolie, cu tristete, cu fericire. Buchetul acesta poate avea atatea variante si interpretari! Putem sa ne gandim de exemplu ca el i-a adus flori ei, au stat pe banca o vreme, s-au sarutat si s-au imbratisat apoi prea euforici de toata iubirea lor au plecat uitand pur si simplu buchetul.
Poate totusi ea nu a mai ajuns niciodata la intalnire…
Poate ca el a luat acest buchet in incercarea de a-si cere scuze iar ea, prea suparata, nici macar nu l-a lovit cu el. S-a uitat cumva trista in ochii lui, cu privirea goala si straina si au inteles amandoi ca toate florile din Amsterdam nu ii pot ajuta.
Ea a lasat capul in pamant. Poate s-au strans in brate pentru o ultima data sau poate au tipat ca descreieratii…
Nimeni nu a mai luat florile…
In capul vostru ce poveste naste acest buchet?
pur si simplu ii placeau doar trandafirii…
Merg pe varianta in care nici macar florile din Amsterdam nu ii mai puteau ajuta. Florile au ramas pe acea banca impreuna cu toate amintirile lor!