Puteti sa radeti de mine insa atunci cand te plimbi prin locuri romanesti frumoase e greu sa nu ai in cap si un soundtrack. Cel al plimbarii mele prin Haferland a fost acesta.
Da play si nu rade pentru ca peisaje ca acesta au puterea de a face asta!
Dar iar v-am introdus prea abrupt in poveste si e posibil sa nu intelegeti prea bine. Sa o luam pas cu pas asadar. Haferland este tinutul orzului si se intinde de la b pana la Viscri iar „nucleul” este chiar Crit. Zona cu o puternica incarcatura istorica, plina de traditii interesante si delicioase :).
Satul Crit
Crit este un sat sasesc si tocmai acest lucru il face interesant. Amestecul de germana, de povesti, de traditii imbinate si combinate il traduce intr-o destinatie rurala interesanta. Poti manca mamaliga cu branza si smantana dar si branzeturi care mai de care mai gustoase: cu nuci, cu piper, dupa preferinte.
Daca va intrebati unde am servit aceasta masa, va pot raspunde. La Pensiunea Elena. Familia Suciu este implicata in gazduirea si oferirea de diverse produse clientilor iar ce mi-a placut poate cel mai mult este ca nu se adreseaza doar turistilor straini ci si celor din tara, preturile fiind adaptate si cinstite :).
Asa m-a intampiat Crit. Cu mancare sa te lingi pe degete, rachiu facut in casa, siropuri felurite de facut bauturi sau afinata, capsunata instant. Nu stiu cand ati baut voi ultima data sirop cu apa, facand astfel suc, dar la mine trecuse o vreme atat de lunga incat uitasem cat de bun poate sa fie!
Cateva idei despre turismul in Romania
O sa fac o pauza din poveste insa chiar ma gandeam in timp ce ma plimbam pe Transalpina dar si cu alte ocazii ca neamtului si francezului cand vin in Romania nu le trebuie asfalt si beton (sau cel putin multora nu). In schimb ar fi fain tare sa facem din Romania o tara cunoscuta in deosebi pentru turismul sau rural. Nu e ca si cum nu avem cu ce sa ne laudam, in plus, nu stiu cat constientizati voi, insa oamenii cauta experiente. Nu prea mai e suficient doar mers in locul X, bifat doua muzee, baut o bere, plecat acasa. Toti vrem sa ne apropiem de lucrurile pe care, speram noi, nu le cunoastem.
Sa dam asadar turistilor in Romania ocazia sa vada cum se intorc vacile de la pascut si in prostia lor cum stiu totusi care le e casa, ca nu se ratacesc si nu mai zabovesc la palavre pe ulita satului ci merg direct acasa.
Sa dam turistilor in Romania ocazia sa mulga vaca, sa hraneasca puii, sa ude rosii, sa le culeaga din gradina cu mana lor. Pentru ca e alta satisfactia lucrului crescut in tihna la care ai participat si tu putin, macar cu doua trageri de ugere.
Sa dam ocazia turistilor si sa ne dam noua ocazia sa invartim in oale de lut, sa le facem noi cu mana noasa, sa invatam ce inseamna pe bune si autentic gatitul ca intr-o familie din zona. Da, acum povestesc despre Crit, dar aplicabilitatea exista in ORICE zona! 🙂
Ne tot intrebam ce facem cu satele. Iaca! Asa se creeaza locuri de munca, trafic in zona, bani seriosi din turism. O sa fiti surprinsi insa pensiunile au siteuri in limba engleza si sunt mult mai bine puse la punct decat ati putea sa va asteptati inclusiv cu activitati atat pentru oaspeti mari cat si pentru oaspeti mici. (un exemplu aici).
Multumirile merg la printul Charles
Cum a ajuns zona sa aiba parte de atat de multa atentie? In principiu datorita Printului Charles care si-a cumparat o propietate in zona si care vine destul de des pe aici.
Totusi nu este doar meritul unui PR bun ci si a faptului ca se lucreaza constant pentru imbunatatirea zonei, a conditiilor de cazare si de prepare a bunatatilor locale in conformitate cu norme de igiena care sa permita vanzarea catre publicul larg.
Revenind putin la Printul Charles, o sa va arat cateva poze cu o propietate asemanatoare cu cea a lui.
Si stiati ca in zona au fost facute piste de biciclete pe care te poti plimba molcom la apus prin natura? Ei bine, eu nu stiam!
Poti face plimbari cu caruta, poti vizita obiectivele din zona si mai ales poti lua cina la Rozi. Iti recomand ciorba de tarhon cu o ceapa rosie sanatoasa langa, piureul alintat cu sosul de la carne (gusturi ca la bunica. Gusturi de mancare gatita cu grija, cu rabdare, dupa reteta si ochi). Slow food, slow life.
Si in timp ce vezi pozele de mai sus si pozele de mai jos poti sa dai play acestei melodii:
Si acum o serie noua de poze despre biserica din Crit, unde o doamna de 92 de ani ne-a povestit cu acelasi entuziasm ca al unei fetiscane despre vremurile de demult. Despre legile vecinatatii, despre cum toti cei dintr-o vecinatate contribuiau la construirea casei vecinului, la ajutarea lui, despre „judecati” si impacari sau excluderea din comunitate. Lucrurile erau simple: fie te intelegeai cu vecinul si convietuiati in pace si armonie fie puteai pleca linistit. Dar nici sihastru nu era prea bine in vremuri asa grele. Asa au ajuns sasii sa fie atat de uniti. O lectie din care si noi putem invata multe!
De 76 de ani exista acel cuib de berze acolo, de 76 de ani in fiecare an ies cel putin doi pui care mai apoi zboara singuri, fara parinti, pe drumul lor!
Leave a reply