Am inceput sa va povestesc deja despre cat de multe intamplari am avut in India. Agitatie, oboseala, aparat stricat si alte intamplari cand tragice cand comice.
In excursia din India am avut impresia ca cineva face misto de mine. Adica, serios, ce poate sa se mai intample?
Laptopul
Pai s-a intamplat asa. Din Varanasi pana la aeroport ne-am mai oprit putin la vizitat apoi am mers vreme de mai bine de un ceas pe un drum de tara, plin de pietre si deloc asfaltat. Asta se traduce in 2 lucruri: tot praful in fata noastra si in par, trepidatii cat cuprinde. La aeroport am constatat cu stupoare ca laptopul meu suferise din cauza drumului. Era spart si nu il puteam deschide pentru ca se crapa si mai rau. Am zis sa nu risc sa il distrug si l-am lasat asa.
Eram deja suparata, obosita, ofticata. Am plans. Mi-am comandat o cafea si am plecat incercand sa ies din aeroport ca sa fumez. Am mers la paznici, le-am explicat ca zborul meu intarzia doua ore (poveste adevarata) si cred ca le-a fost foarte mila de cat de suparata eram. M-au lasat sa ies.
Febra
Pana la aterizare in Delhi colega mea de drum Cristiana deja nu se simtea bine si avea febra destul de mare. A luat inteleapta decizie sa mearga la clinica aeroportului. Da, din fericire au clinici chiar ok in aeroport.
Asa a aflat ca are febra 39 cu 6. M-am panicat rau. Incercam sa par cool asa, nu e nimic grav. Ma gandeam totusi continuu ca fusesem avertizati ca in Varanasi e mai murdar, sa avem mare grija ce cafele si ceaiuri bem, etc. In acelasi timp ma gandeam si ca dormisem putin, era obosita, eu fac febra cand sunt obosita si nu dorm suficient.
Am ajuns la hotelul unde erau cazati Mihai si restul iar acolo, pentru ca noi nu aveam camera rezervata, ne-au spus ca nu au locuri, cu toate ca pe Booking aveau camere libere. Ne-am certat, pana la urma am plecat sa caut alt hotel cu pret si conditii ok. A durat cred cel putin 30-45 de minute. Cu toate ca in zona bazarului, acolo unde stateam, erau foarte multe variante, multe dintre ele nu erau valide: prea multe scari de urcat pentru cineva care are febra asa mare, prea murdar, prea scump, prea murdar si scum in acelasi timp.
Am achitat avansul, intre timp nu stiu ce se discutase la receptie ca mai nou aveau camere si la celalalt hotel. As fi vrut sa stam impreuna cu ceilalti, daca i se facea si mai rau Cristianei peste noapte. Aveam noi telefoane dar nu functionau mereu sau nu mai aveam credit.
Ne-am cazat si am cumparat un termometru, Cristiana avea temperatura 39 cu patru. Asta la vreo doua ore jumatate de cand ii dadusere pastile cei de la clinica. Aveam wi-fi (deci putea sa dea de mine daca se intampla ceva), sau asa parea, asa ca eu am plecat sa mananc ceva iar ea s-a bagat sa faca un dus fierbinte si sa doarma ca sa isi revina.
Pana m-am intors eu Cristiana adormise, transpirase si se racise. Deja avea febra 37. Am rasuflat usurate amandoua si ne-am bagat sa dormim. In ziua urmatoare nu stiu ce mi-a venit ca m-am uitat iar la laptop. Intr-un mod ciudat balamaua a sarit de tot si cu toate ca nu era la locul ei puteam sa deschid laptopul linisita. Yuuuhuuuuu, extaz!
Portofelul
Cristiana: nu imi gasesc portofelul! Agonie!
In toata agitatia aeroport – hotel – stat in holul hotelului – mutat la alt hotel, unul dintre poftofelele ei s-a pierdut. Daca putem spune asa, din fericire cel in care avea niste bani (dar nu multi), acte dar nu si pasaportul si a pierdut si cardurile bancare.
Am incercat sa sunam la clinica, sa cautam actele, la hoteluri, nu era de gasit nicaieri!
Revenirea
Pana la urma a inchis cardurile, ne-am bucurat ca sunte impreuna, aveam si buget suficient si bani de rezerva, nimic nu era asa grav. Parintii Cristianei nu cred ca s-au amuzat nici ei prea mult in toata aceasta agitatie a noastra. Din Delhi noi doua am plecat mai departe spre Jaipur iar restul grupului a mers in Goa.
Eram eu si Cristiana, mergeam spre prietenii Irinei din Jaipur. Totul avea sa fie bine…
Atunci am postat pe Facebook poza de mai jos cu textul: mai vesele decat prevede legea. Inca era interesant :).
Ventilatorul ucigas
Extra: Eram la hotel, pana sa facem check-out-ul, tocmai ne linistisem din cautat pentru cea de a 10-a oara portofelul PESTE TOT: in bagaj, sub pat, sub perne si saltea, in paturi. Era cald si trebuia sa impachetam iar. Am pornit ventilatorul lustrei care, surpriza, nu era bine prinsa in tavan, se mai tinea in 2 fire.
Si atunci ne-am intrebat: noi oare mai ajungem intregi acasa? Ce ne mai asteapta?
Apropos de ventilator, în ediția asta de KBE s-a întâmplat să-i cadă cuiva aproape în cap un ventilator din ăsta. Totul s-a terminat cu bine. Deci, da, atenție sub ce ne așezăm.