Maria ne-a povestit pana acum in doua reprize despre Muntii Fagarasului si frumusetea lor, despre cum au plecat din Bucuresti cu trenul si nu erau prea sigure in ce directie se indreapta, cum s-au razgandit sa mai mearga pe Varful Moldoveanu dar pana la urma au ajuns.
Pentru ca am ajuns pe varful Moldoveanu coborarea a fost mai dulce, chiar daca totul era in continuare acoperit de ceata; drumul s-a aglomerat brusc iar noi am trecut peste vai si peste munti (povestile cu feti frumosi trebuie sa se fi scris in Fagaras, de trec feciorii prin atata vai si peste atatia munti) si soarele a stralucit iar sus pe cer ca sa poposim pe inserat (in jur de 6 iarasi ) si la cabana Podragu.
Acu, cabana asta n-arata rau si tratamentul a fost bunicel. Un pat costa 30 de lei, in cabana este cald, orice din meniu este exagerat de scump (supa de rosii 10 lei, supa de legume 12 lei, 100 ml de tuica 10 lei!!), dar oamenii sunt faini (desi am auzit si vorbe contrare) si la nevoie se poate dormi si in sala de mese (contra unei sume modice, well si in creierii muntilor totul e pe bani 🙂 ). Dar era Sf. Marie Mare si drumul fusese greu, apa putina, soarele din a doua jumatate a zilei neiertator, asa ca dupa o delicioasa supa la plic si o fantastica fasole la cutie ne-am cinstit si cu cate o bere (la 10 lei si asta!!), am mai jucat o carte alaturi de noile cunostinte de la refugiu si abia dupa ceasul al 10-lea ne-am indreptat catre paturi cu inima nitel stransa, caci eram cu o seara inainte de intoarcerea acasa.
A doua zi, fara sa ne grabim, dupa o masa copioasa, ne-am pornit catre Cabana Balea si am ajuns la Cabana Capra, pe Transfagarasan. Un drum frumos, pe o vreme minunata (dunga albastra si apoi cruce albastra) prin caldari, unde ne-am intalnit cu un vesel popandau care-si amenaja nestingherit gospodaria.
Noi am mers intins catre Fereastra Zmeilor de unde ne-am abatut pe triunghiul galben catre cabana Capra si apoi, veselie mare pe sosea, la ocazie catre Curtea de Arges.
Dupa o ora de mers pe marginea soselei s-au indurat niste drumeti marinimosi sa ne ofere cate un loc in masina lor (de la Cab. Capra pana la Curtea de Arges sunt vreo 75 KM) ca sa ajungem si noi cu bine care la casele noastre, care incotro la Pitesti, care la Bucuresti, ba chiar si care au mai zabovit pe la poalele muntilor cate o zi.
:))) Inainte sa vad comenatriile, asta ma pregateam si eu sa spun. Chiar 200% marmota 🙂
Noi nu le-am vazut decat in Alpi, dar de auzit le-am auzit si in Romania 🙂
Doar noi nu am vazut una live? 🙁 Cel putin nu imi amintesc. Poate doar la zoo!
poate facem un drum in Fagaras anul asta si e cu noroc de marmote. 😀
Da da da!
In sfarsit confirmare! Suflete haine mi-au zis ca marmotele s-au strans toate in alta parte si ca popandaii sunt d’ai nostri, de unde rezulta prin deductie logica (pornind de la solide argumente) ca popandau era si gospodarul din imagine. Iar eu, spirit slab si increzator i-am crezut, desi in sinea mea am stiut mereu.
E 100% marmota 🙂
http://www.zooland.ro/Popandaul__Spermophilus_citellus_-6259.html
Plimbare frumoasa ati avut 🙂
Chiar este foarte tare! :))