Cu gasca #lipalipa in Retezat

A durat ceva dar a meritat! Ajungem sa povestim si despre aventura noastra in muntii Retezat!

Prea de dimineata sambata, dupa concertul Red Hot Chili Peppers am plecat 9 oameni cu destinatia: probabil Retezat. Probabil deoarece pe drum am stat sa ne gandim putin daca sa poposim pe Transalpina sau pe uneva prin zona sau daca sa mergem mai departe.

Povesti de pe drum nu am prea multe. Am dormit destul de mult deoarece dupa concert am stat treaza pentru a savura povestile Danei Rogoz din India (dar asta este o alta poveste binenteles).

Am oprit de cateva ori pe Transalpina pentru a face poze. Peisajul este superb! Pozele va garanteaza!

Transalpina este cel mai inalt si cel mai vechi drum din Romania. Are aproape 2000 de ani iar cel mai inalt punct este la Pasul Urdele la 2145 de metri.

De partea cealalta se vede superb orasul Ranca.

Oprirea a fost la Rausor, in muntii Retazat, asta dupa ce am trecut de parcul de dinozauri. In retezat sunt multe lucruri de facut si de vazut. Timp si echipamentul necesar sa fie, putina voie buna si ceva conditie fizica. Daca nu o ai cu siguranta o faci aici :).

Legenda spune ca acum foarte multi ani doi uriasi s-au luptat pentru una dintre cosanzenele locului iar unul dintre buzduganele lor a zburat si a retezat varful muntelui. Asa a ajuns azi sa-i fie numele „Retezat”.

Tot legenda spune ca „cine a calcat vreodata peste stancile cenusiu verzii ale Retezatului va ramane pe veci in suflet cu chemarea lui , cine a baut din apa Rausorului nu va avea liniste pana nu va revedea acest munte din nou”.

Ajunsi seara ne-am organizat in grupuri: de lectura, de organizat traseul pentru ziua urmatoare sau de gratar :). Declaram ca Bicky a fost eroul gratarului ba chiar il incoronam si rege peste el. Cu toate ca sta tare bine si ca om al muntelui, fiind unul dintre cei mai sprintari.

Dupa o masa copioasa colegii de cabana ne-au povestit despre un fel de „Parc Aventura” in care ne-am aventurat toti. O parte de pe margine, o parte prin copaci pana la finish sau pana pe la mijoc. Fiecare dupa chef :).

Cazarea a fost aproape la fel de ieftina ca braga. 300 de ron pentru 9 persoane. Aici adaugam ca propietarii au fost foarte amabili si ne-au permis sa sedem pana a-2-a zi pe seara! Initial am spus ca eliberam si ca facem doar un gratar dar cum ei au fost amabili noi am profitat de aceasta amabilitate in favoarea confortului nostru.

Seara s-a terminat apoteotic: voie buna, popa prostul, ceva alcool si alte jocuri si provocari.

De dimineata, dupa cafea nu prea credeam ca vom mai face si traseu! Multumim mult Madalina care ne-a montat si motivat. In plus ne-a si calauzit pasii spre traseu :).

Pe munte am plecat noua. Pe ceea ce credeam noi ca este traseul albastru dar de fapt nu era decat un „offroad”. Am ajuns pana in varf de munte pe poiana… poiana de pietre!

Ne-am indragostit de munte! Traseul nu a fost foarte dificil, am avut noroc de vreme perfecta, de izvoare si de un oier batran care si-a facut parte in parte cu noi portia de branza pentru acea zi. Pana in varf de munte am ajuns sapte si am impartit frateste mancarea celorlati si fragii gasiti in drumul nostru.

Am reusit sa facem traseul in tenesi si adidasi si ne-am folosit de bete pentru a ne ajuta urcusul sau coborasul. Am plecat toti cu multa voie buna la noi si ne-am asigurat ca nu o pierdem pe parcurs! Pana la urma pentru asta e facut muntele! Veselie, voie buna si sanatate – atat fizica dar si psihica.

Acolo sus, in varf de munte incepi sa realizezi mai bine ca viata asta e mai mult decat un „de la 9 la sase dar uneori si peste program ca trebuie” si parca o casa la tara, multi copchii galagiosi in jur, niste animale si multe poteci de umblat nu suna asa rau. Poate asta era impresia si pentru ca eram descoperiti de semnal. Ohooo si sa fi fost poate vreo doua ore cand nu am avut acces la Facebook :).

Multe alte poze care spun povestea excursiei noastre gasiti pe pagina de Facebook. Pozele spun povestea atat prin imagini dar si prin descrierile aferente. Articolul acesta era deja prea lung :).