Prima zi #incautareaCraciunului

V-am tot spamat pe Facebook cu poze din aventura mea #incautareaCraciunului dar dupa reactiile voastre mie mi se pare ca va place :).

Am plecat la ora 13:00 din Bucuresti. Poaaateee cu putina intarziere. Eram din start cam obosita pentru ca dormisem cam patru ore in noaptea de dinainte.

Compartimentul trenului a fost unul clasic, vechi, dar nu ma pot plange din doua motive

1. Am fost doi oameni in compartiment marea majoritate a drumului, fapt care mi-a permis sa testez diverse pozitii de dormit, cumva fara sa ma asez totusi cu picioarele pe scaune.

Si motivul cu numarul 2: imi doream o calatorie lunga cu trenul inca de prin 2008. Cu 5 ani intarziere, iata ca s-a si produs. Vorba aia: mai bine mai tarziu decat niciodata :).

Sacosa si pernuta de gat apartin coechipierului de drum. Trebuie sa va spun putin din povestea lui. Nu pot sa nu :). Un tanar de 23 de ani, la prima vedere s-ar spune normal, care s-a dovedit ca sufera de ceva deviatii de comportament. Plimbat pe la psihologi se pare ca a reusit sa „sperie” unul dintre pishologii de la Jilava datorita compartametului depresiv. Primele semne au aparut atunci cand avea 14 ani si a fost respins de prima fata… si iata, cu fiecare esec in dragoste, a ajuns el, la varsta de 23 de ani sa fie semi-sinucigas.

Nu l-am putut ajuta, nu am cum sa il ajut… totusi ma intreb si eu asa, in sinea mea… 23 de ani,  viata intreaga in fata si totusi tu spui ca nu poti sa te concentrezi, nu  poti sa te angajezi, nu poti merge la munca, nu poti… nimic… pentru ca nu a functionat o relatie? Si povestea asta continua de vreo ceva vreme…

Sa revenim la calatoria cu trenul. Am plecat putin dupa ora 13:00, am ajuns in Viena in jurul orei 09:00. Intarzierea a fost de aproximativ 30 de minute. Nu stiu daca sa invinovatesc pe cineva neaparat pentru asta deoarece la controalele vamale mie mi s-a parut ca am stat destul de mult.

Ochiosul este cu mine si face numai tampenii. Cand se urca pe caietul meu si nu ma lasa sa scriu, cand vrea se se arunce in bere. Gata! Cred ca nu il mai scot din geanta! 🙂

In vagonul restaurant am stat linistita la cafele si sucuri, se putea fuma si am avut parte si de multa inspiratie :).

Din fericire nu am avut parte de incidente pe drum, nu a atentat nimeni la bagajul meu, si in principiu nu s-a petrecut absolut dubios. Mi se pare normal. Daca pleci la drum cu ganduri bune si fara frica, nici nu prea are ce sa se intample.

Bine, e bine sa ai ceva reticenta, de aceea atunci cand coboram sa fumez de exemplu sau cand am mers la vagonul restaurant, am preferat sa iau geanta cu mine, spre deosebire de coechipierul /coechipierii mei de drum care si-au lasat gentile „la liber” in compartiment. Rucsacul nu l-am tarait nici eu dupa mine. Pana la urma, pe cine ar interesa sosetele mele momentan curate?

Ajunsa in Viena nu am iesit din gara ci m-am oprit direct pentru micul dejun si ca sa va anunt ca in Iunie mergem impreuna la Barcelona iar soarele mi-a rasarit direct in paharul de cafea.

Tema pentru acasa 1: cate Simona sunt in poza de mai jos?

Tema pentru acasa 2: cate poze de genul si-a facut Simona pana acum?

Cazarea la hostel se face incepand cu ora 15:00 asa ca am facut ceea ce stiu eu mai bine. Am plecat la picior prin Viena. Fara harta, fara tinta, fara o destinatie anume. Stiam ca am timp suficient de la 11 pana la 15:00 sa respir aerul vienez si sa studiez oameni. Prinsa de aceste activitati cred ca am ajuns dupa ora 16:00 la hostel.

In timp ce se urcau pozele de mai sus am realizat ca nu am pic de coerenta si ca sunt prea multe lucruri de spus si prea multe poze de pus intr-un singur articol :).

Asadar raman cu 2 intrebari:

1. Cum de nu am mai intrat in aceasta biserica din Viena pana acum?

Si ultima intrebare: poimaine pornesc spre Praga sau spre Bratislava? Nici nu iesisem bine din gara cand am dat peste indicatorul de Praga insa fix inainte sa intru in acest restaurant in care ma aflu acum, am dat peste un poster care face reclama pentru Bratislava. Cate semne iar eu sunt asa debusolata :).

Povestea continua iar acest articol este scris de pe un superb Samsung Notebook seria 9. Daca nu va e cu suparare puteti arunca si un ochi pe pagina de Facebook Samsung Romania.