Am pornit proiectul Duba Libre nu doar cu gandul la plecarea in Mongolia si la raliu in sine dar si pentru a incerca sa aratam un alt fel in care noi, toti, putem sa fim! Pe scurt: mai buni!
Avem onoarea, pentru ca eu personal nu ii pot spune altfel, sa fim sustinuti de Mihai Barbu. Unul dintre cei mai mari si frumosi temerari din Romania. Nu doar ca ne sustine actiunile dar ne sustine si cauzele.
Astfel, el ne-a donat o serie de poze pe care noi le-am scos la licitatie pe pagina noastra de Facebook. Pretul de pornire pentru fiecare tablou este de 100 de lei. Fiecare moment surprins are o poveste unica si vi le voi dezvalui pe fiecare in parte mai jos. In plus toti banii pe care noi ii strangem in urma vanzarii acestor tablouri merg catre cauza la care am aderat alaturi de doamna Rodica Pop, consul onorific al Mongoliei in Romania: deschiderea primei clinici de cardio chirurgie vasculara in Mongolia. Proiectul a inceput deja si este facut in colaborare cu medici romani si medici mongoli. Medicii romani ii ajuta pe cei mongoli veniti la noi sa invete „meserie” dar urmeaza sa se si deplaseze acolo, momentan pe banii lor. Ce vor face medicii nostri in Mongolia? Vor merge cu medicamente si echipamente si alte lucruri necesare pentru a incepe tratarea bolnavilor care pot fi salvati.
Despre poze: canvas, inramate, semnate si cu poveste, dimensiuni 90×60 cm
De la momentul spiritual am sarit direct in fata tancului, la memorialul de langa statuia „Mother Motherland”, o gagica enorma, de 62 de metri, si nervoasa, cu o sabie de 16 metri, care cantareste in toatl cam 530 de tone si careia localnicii ii spun „tzatze de tinichea”. Ma intreb de ce.
Ma ratacesc putin printre case, unde e plin de copii care se joaca si care striga dupa mine foarte insistent „hello”. Cred ca am auzit cuvantul asta de cel putin o suta de ori in astea doua ore.
Mergem apoi cu tot familionul la iurta pe care tinerii insuratei o vor primi din partea parintilor, unde facem niste poze de grup. Mosu’ cu copilu’, mama cu tata, copilu’ cu bunica, si invers.
Sunt singur-singurel, si uite ca de data asta sentimentul vine intr-o forma care tare-mi place. Am iesit si de-aici. Degeaba incerc sa vad tot. N-am cum in trei ore. Alerg de colo-colo si intru pe toate usile pe care le gasesc deschise. Mi-e greu sa descriu toata frumusetea care ma inconjoara. E unul din locurile unde trebuie sa-ti aduci simturile ca sa intelegi, si poate de-asta nici nu incerc.
In holul receptiei zac pe perete doua tablouri mari. Ambele infatiseaza marea, cu o plaja si niste barci. Stau afara, pe banca din curte, si-l intreb pe domnul care e responsabil cu cladirea asta si care s-a asezat langa mine, daca e localnic. Da. Si ai apucat sa vezi marea asta? Nu, eram prea mic.
Se face patul, dar inainte de asta micul Tarzan e spalat in urlete si plansete. Tatal vegheaza langa, cu un plici d-ala de muste si ii mai arde cate una relaxaat, cand decide ca nivelul decibelilor e cam mare.
Veniti pe pagina de Facebook si licitati. Sunt niste tablouri superbe care surpind foarte frumos zone, sentimente, senzatii si calatoria. Le-as lua EU pe toate dar nu prea au loc in garsoniera mea :).
Povestea continua iar acest articol este scris de pe un superb Samsung Notebook seria 9. Daca nu va e cu suparare puteti arunca si un ochi pe pagina de Facebook Samsung Romania.
Leave a reply