Barcelona intre agitatie si liniste

Doua zile in Barcelona si acelea petrecute in autobuze hop on hop off si jumatate de seara intr-un mall nu au reusit sa ma elucideze prea mult ce e cu orasul asta si mai ales de ce este una dintre destinatiile preferate ale romanilor.

Acum, in Aventura Vivolis am avut parte de cea mai clara si mai evidenta elucidare! Barcelona este intr-un fel sau altul un oras al tuturor! Un oras ca o shaorma – cu de toate. Binenteles, comparatia cu shaorma in acest caz nu este una negativa. Chiar deloc! Am simtit fiecare zi in Barcelona altfel.

Prima zi a fost despre extreme: de la agitatie nebuna la liniste deplina. Cum adica? Am inceput cu agitatia si cozi imense la intrarea la Sagrada Familia, unul dintre obiectivele principale ale orasului, gandita si inceputa de Gaudi undeva pe la 1882. Biserica nu este terminata si daca ma intrebati pe mine nu cred ca o sa reuseasca sa o termine cineva prea curand. Este nevoie de un geniu cel putin aproape de Gaudi pentru a putea intelege si deslusi tot ce a facut sau a vrut el sa faca.

Se estimeaza ca timp de finalizare anul 2026 dar daca se lucreaza asa cum o fac si la metroul din Drumul Taberei mai bine rotunjim la un 2226 :). O lectie de rabdare si de lucruri ce au nevoie de timp: Gaudi a lucrat la proiectul bisericii peste 40 de ani! Ce tampenie ca noi ne plangem ca nu ne-a iesit ceva de azi pe maine!

Cum l-am simtit pe Gaudi? Un om creativ, echilibrat, un om cu viziune si intaresc acest cuvant pentru ca tot ce tine de estetic la el tine si de functional. Revenind la Sagrada. Turistii se aduna la cozi imense aici. Fie ca vorbim de vizitat sau de magazinul de suveniruri cu preturi putin cam piperate! Nu sunt mare fana a cozilor si din fericire am vizitat interiorul cu o alta ocazie. Asadar am dat skip pe repede inainte dupa ce am inconjurat biserica si am plecat mai departe.   Cozile sunt atat de mari incat unii turisti clacheaza Parcul de peste drum ofera diverse reprezentatii spontane, baloane de sapun imense si bauturi cu preturi ce cresc proportional cu temperaturile de afara.  Spre Las Ramblas inainte birjar sau taximestrist pentru ca taxiurile au preturi destul de convenabile daca sunteti 3, 4 sau 5. Noi, in formula in care am umblat cel mai mult impreuna eram 5. Patru adulti si un copil. Un taxi iti ia in principiu de prin centru pana pe la periferie undeva la 10, 12 euro. Cea mai lunga distanta a fost de la park Gaulle pana la Montjuic (sus la satul spaniol) si a costat 16 euro. Poate vi se va parea mult insa pe un suc (gheata cu niste colorant) am platit patru euro. Parca nu mai e asa mult acum, nu? 🙂

Las Ramblas, bulevarde super aglomerate si populate din centrul Barcelonei. Bulevarde plinde de vanzatori ambulanti cu suveniruri false, restaurante, baruri si terase. Atentie mare daca va asezati la unul dintre restaurantele de aici, in doua persoane puteti lasa lejer undeva pe la 80 de euro si asta fara sa faceti cine stie ce imprudente: un platou de tapas de doua persoane, o apa plata, un pahar de Sangria si niste paine :). Nu stiu daca vi se pare mult sau daca vi se pare putin. Asa cum imi doresc eu sa calatoresc mi se pare mult din cateva motive simple:

• In locurile de genul chelnerii nu sunt niciodata amabili. Au musterii din plin. Daca te strambi la preturi se uita la tine de parca esti ultimul sarantoc, atitudine pe care nu o apreciez si nici nu imi face masa mai confortabila.
• Locurile acestea fac profit mult prea mare (probabil) din cauza clientilor si a turistilor debusolati. Mare parte din cei de la mese erau turisti. Daca nu iesi deloc din zonele foarte aglomerate nici nu descoperi ca O CARAFA de un litru de Sangria este 10 euro, adica putin mai ieftina decat ai dat tu pe un pahar. Si am ceva organic impotriva cheltuielilor inutile. Nu simt ca m-am rasfatat in nu stiu ce fel daca am stat la restaurant „de fite” daca eu oricum sunt dupa o zi intreaga de mers, oarecum obosita, transpirata si fericita. Vreau sa ma bucur de sentimentele astea, nu sa stau rigida cu gandul ca sunt judecata de chelner.
• Nici nu imi place sa mananc pe fuga, privind cu alti oameni cauta loc la masa si eu parca as sta si as mai savura o cafea si sa palavragesc

Daca vrei sa descoperi Barcelona atunci aici trebuie sa privesti mereu in sus. Uneori si in jos, in stanga si in dreapta. Sunt atat de multe lucruri de vazut!  Ajungem de la agitatie inapoi la liniste si ne vom intoarce inapoi la agitatie. Mergem ciclic :).

Linistea vine sau cel putin pentru mine a venit in port. Cum coborati pe La Rambla veti ajunge la statuia lui Columb. Se poate urca in ea, am ratat momentul de aceasta data si asta ma intristeaza putin.

In zona aveti diverse obiective turistice, un mall si o faleza de lemn unde localnicii se lafaie in voie, direct pe jos, adica asa cum imi place mie sa ma asez, la soare. Ceilalti patru isi doreau sa viziteze acvariul. Unul dintre cele mai mari, mai faimoase, mai frumoase din Europa. Il vizitasem cu o alta ocazie si da, pestii sunt faini si au farmecul lor, dar nu chiar atat de mare incat sa vad acelasi acvariu de doua ori in aceasta viata:).

Ce am facut eu? Am dat o raita prin zona, am analizat parcul din spatele mallului, am cantarit ce urma sa fac. Initial imi doream sa ma indrept catre plaja. Imi recomandase cineva si un restaurant acolo insa ajunsa la faleza de lemn am spus sa incerc. Sa descopar secretul care ii face pe barcelonezi sa se tolaneasca pe jos. A fost asa de bine incat nu imi venea sa ma mai ridic de acolo. Pescarusi, adierea plajei, lemnul este chiar confortabil cand stai pe el. Am facut poze, am schimbat si incarcat baterii, am citit si am motait cateva minute bune ascultand freamatul apei, vantul, spaniola care ma inconjura cu totul si mai ales am simtit aromele fructelor de mare pregatite la restaurantele din jur.

Un zen complet, o dulce abandonare de mine! Acesta a fost unul dintre momentele mele preferate si de altfel unul dintre locurile pe care le-am indragit cel mai mult in Barca’. Am revenit la colindat si mersul pe stradute. Am legat prietenie cu un crab pe care il cheama Gambrinus. Pe tatal lui il cheama Xavier Mariscal, designerul. Stand de vorba cu Gambrinus am sesizat putin mai in spate o alta opera de arta moderna, „Cap de Barcelona”. Un hibrid intre stilul lui Picasso si mozaicul lui Gaudi. Ce incerc sa spun cu cele de mai sus: ca Barcelona este un muzeu in aer liber de arta moderna si contemporana :).

 

Apoi am urcat iar pe stradute, prin cartierul gotic, prin piata Catalunya, si mai sus pana la hotel. S-au facut multi multi kilometri pe jos in aceasta prima zi insa nu stiu sa va spun exact cati. Peste 20, aproape de 30 as spune (cineva avea instalata o aplicatie de numarare a pasilor, eu mi-am uitat fitbit-ul acasa 🙁

Si mai multe povesti zilele urmatoare! Pana atunci: ENJOY!