Acest oraș m-a păcălit teribil la început. Am coborât într-o gară plină de oameni agitați și gălăgiosi. Prin sate era mai multă liniște și mai puțină forfotă. Mașini, motociclete, o zumzăială generală. Aveam atât de multe îndoieli!
Până la un moment când am intrat pe străduțe și până la primul mâner de ușă croșetat.
M-a făcut să mă gândesc la faptul că așa e deseori și cu oamenii, îți par urâți și neprietenoși unii până la primul zâmbet sau cei mai buni prieteni până la prima trădare.
Apoi s-a liniștit puțin agitația iar noi am mers spre plaja din Levanto. Tot spre plajă!
Nici aici nu am dat de cel mai fin nisip dar oricum nu conta. Peisajele erau simpatice iar nivelul de relaxare era la maxim. Pe românește un fel de – să ne doară la banană.
Ce mi-a plăcut mult pe aici este modul în care arăta exteriorul caselor. Aproape toate erau desenete iar de la depărtare nu prea îți dădeai seama de asta.
Și multitudinea de bicilete simpatice de prin oraș
Până la final Levanto deja mă fascinase! Data viitoare când ajung în zonă as putea să stau aici! M-am hotărât!
Travel & love, love to travel!
Leave a reply