Normal ca nu e totul roz cu floricele atunci când călătorești. Mai ales când ți se întâmplă tot felul de lucruri neprevăzute! Oricât ai încerca să planifici și să organizezi!
Acum trei săptămâni notam în telefon gândurile de mai jos. Gânduri care au rămas nepublicate pentru că am așteptat să ne vindecăm iar acum ne simțim pregătiți să vă și povestim din culisele aventurilor noastre!
Acum doua zile pe vremea asta stateam pe marginea drumului, pe jumatate lesinata in timp ce pe jumatate încă simțeam adrenalina de după șoc. Un mix ciudat de viu, foarte obosit. Știți cum e când te-ai speriat tare și imediat după ți se taie picioarele!
Alex statea si el intins prin praf, ne bazaiau muste pe la zdrelituri și trei străini, turiști și ei, se agitau în jurul nostru să ne oblojească rănile. Apoi ușor ușor s-au strâns în jur tot mai mulți oameni. Ne inspectau de la distanță pe noi și de aproape scuterul pe care fusesem până nu de mult.
Nu vrem să alertam pe nimeni, din cauza asta acest articol o sa fie publicat puțin mai târziu. După ce deja toate rănile ni s-au vindecat. Nu avem nevoie nici de încurajări că putem și nici de rugămințile părinților să ne întoarcem acasă pe motiv că e periculos în lume. Accidentele se pot întâmpla oricând și oriunde.
Acum, ce mai ramane din asta sunt niste sfaturi de dat, dupa ce am experimentat pe proprii genunchi, Alex respectiv umar si glezna, ce înseamnă să aluneci , chiar la viteză mică, pe pietriș, cu un scuter.
Cele mai importante au fost cu siguranță căștile! Alex s-ar fi lovit și zgâriat la cap de pietre dacă nu era bună casca!
Ce s-a intamplat? știu că vreți să știți
Eram în Pai, în Thailanda și ne intorceam de la cascada Pam Bok. Drumul până acolo l-am bătut degeaba, cascada fiind secată. Drumul era neasfaltat, cu pietris si pe alocuri pământ. Din loc în loc erau si gropi pe suprafața de mers.
Noi am nimerit la vale într-o astfel de groapă, ne-a prins în frânare și am alunecat. Eu am fost cumva, nu stiu cum, deasupra lui Alex. El a incasat cam tot socul. Astfel s-a ales cu o zgarietură urâtă la umăr, una la genunchi și cea ma rea – la gleznă.
Vă dați seama că nu e tocmai ușor pentru un picior să incaseze un scuter, sa mai sprijine și un om peste (pe mine) în timp ce se hârșie de pietre deloc prietenoase!
Eu nu am avut aproape deloc zgârieturi mici. O lovitură mai adâncă la genunchi și cam atât în timp ce Alex pe lângă cele trei lovituri mai mari a mai avut și mici zdrelituri.
Ce e foarte important dacă te deplasezi cu scuterul prin Asia!
Căștile! După experiența asta am decis că nu voi mai accepta niciodată o cască proastă! In Filipine am avut la un moment dat niște căști atât de proaste încât cu greu ne stăteau în cap. Nu mai aveau burete și erau mult prea mari, deja crăpate în unele locuri…
Cam asta se întâmplă când inchiriezi scutere de pe stradă! Așa e aici. Nu toată lumea poartă cască, nu se pune prea mare accent pe siguranță. De altfel la urgențe în Pai veneau constant accidente. Turiști și localnici deopotrivă! Pe cei care nu erau răniți prea tare îi întâmpinau jovial cu – welcome to Thailand!
Puteți să citiți despre Thailanda și pericolul de a merge cu scuterul aici. În 70-80% dintre accidentele rutiere din Thailanda sunt implicate motociclete și scutere. Doar 7% dintre copii poartă cască și:
According to the 2011 World Road Statistics, Thailand was one of the top five countries with the highest number of motorcycle-related deaths.
Locul de unde închiriezi scuterul
Din fericire în Chiang Mai am închiriat un scuter bun, dotat cu căști serioase de protecție! Vă recomand dacă ajungeți prin Chiang Mai și nu numai, să lucrați cu cei de la Thai Moto Rental. Sunt foarte profesioniști, au produse bune, sunt de încredere și profi.
Atunci când am făcut accidentul au fost primii pe care i-am contactat. Le-am scris direct pe Facebook, de acolo, de pe drum! Au fost foarte săritori și au încercat să ne ajute cu informații, s-au oferit să cheme ambulanță pentru noi!
Pentru ca scuterul avea nevoie de reparații iar noi nu puteam să ne deplasăm cu el din Pai, tot ei s-au ocupat și de mutarea acestuia înapoi în Chiang Mai. Ne-am interesat și noi cât ne-ar costa să ducem noi scuterul înapoi în Chiang Mai și ne-au fost ceruți 3,000 de baht. Ei l-au mutat cu 600. Ar fi putut încerca să ne taxeze în plus, lejer, dar nu au făcut asta.
În Asia de altfel înșelătoriile cu scuterele sunt dese. Închiriezi un scuter, lași garanție, apoi refuză să îți mai înapoieze garanția din diverse motive stupide. Nu a fost cazul nostru niciodată. Mereu am pozat scuterele închiriate și zgărieturile pe care le aveau acestea.
Când i-am anunțat de accident au fost mai mult preocupați de noi și de starea noastră de sănătate și mai puțin de scuter!
Noi mergeam încet pentru ca drumul oricum era prost și totuși ne-am zdrelit destul de tare și o să mă repet, dar căștile au fost foarte importante! Cum s-a lovit la umăr Alex ar fi putut să se lovească și la față dacă nu avea o cască bună!
Rezumat – căști bune și ceva atenție la locul de unde închiriați scuter. Asta dacă nu vreți să plătiți mai mult decât face! (din toate punctele de vedere)
Asigurarea de călătorie
Sunt foarte bucurosi că am plecat pregătiți de acasă. În mod normal trebuie contactați primii. Dar în timp ce stăteam pe marginea drumului, speriați, încercând să ne tragem răsuflarea, nu ne stătea gândul chiar la asta! Cred că încercam să ne dăm seama dacă este cazul sau nu să mergem la un spital.
Mi-am amintit de asigurare tocmai când mi-a fost dat un telefon iar cineva mi-a spus în engleză că urmează să vină ambulanța.
Exact atunci am realizat două lucruri: 1 – că dacă sunam noi la asigurare, ne direcționau ei direct și 2 – că tocmai urmează să mergem la un spital local. Cât am stat noi să dăm cu betadină pe răni localnicii au sunat la salvare! M-am îngrozit și blocat și i-am spus persoanei din telefon că nu suntem neapărat o urgență, take your time.
Aveam nevoie de timp să mă adun și să mă pregătesc pentru toate lucrurile la care trebuia să fiu atentă din momentul în care ajungeam la spital. Sau cel puțin asta era în capul meu! O să povestim într-un articol viitor și experiențele de la spitalele din Thailanda!
Ziua următoare am trimis detaliile către firma de asigurări. Într-un fel pe mine m-a ajutat și liniștit ideea că luam legătura cu cineva de acasă care ne putea îndruma în cazul în care am fi avut nevoie. Te ajută mult gândul că la un telefon sau mail distanță sunt oameni care te pot direcționa spre un spital, pot chema ei ambulanța pentru tine în cazurile foarte urgente! Ține numărul de urgență de la asigurarea ta de călătorie cât mai aproape de tine!
Noi ne-am încheiat asigurările de călătorie cu cei de la Gothaer!
Da, poți suna și familia, prietenii. Dar nu te pot ajuta decât cu vorbe bune. Uneori e mai important la capătul firului să fie o persoană care știe ce face.
Nu pleca în călătorii fără asigurare. Nu doar pentru banii pe care ii scutești dacă pățești ceva (ceea ce nu îți doresc), ci si pentru confortul tău psihic!
Noi am luat documente de la spitalele în care am fost iar la întoarcerea acasă, atunci când vom depune chitanțele în original, ni se vor returna banii cheltuiți pentru tratamente.
Ar putea să-ți prindă bine să ai încălțări în picioare, nu doar papuci. Teneși sau chiar o gheată! Dacă Alex ar fi avut încălțări în picioare glezna lui i-ar fi fost recunoscătoare!
Accidentul nostru în Thailanda s-a întâmplat pe 18 aprilie, Alex nu a putut să pășească în piciorul stâng o vreme (vreo două săptămâni), am fost singuri și zdreliți prin țări străine și cel puțin în primele zile nu ne-a fost cel mai ușor psihic!
Sunt multe de povestit din perioada asta și o să vă povestim treptat!
Ce concluzie să tragi? Că nicăieri în lume, și orice ai face, viața nu e un curcubeu pufos pe care pășești cu grație! Uneori e un drum de țară plin de praf și pietre în care lași bucăți din tine!
[…] eram încă afectați de accidentul din Thailanda (da, pare că sunt destul de în urmă cu scrisul, chiar dacă aproape zilnic pun câte un articol […]
Ati trecut cu bine si de aceasta incercare si cu timpul va raman doar amintirile si nostalgiile. Noi ceilalti, invatam din intamplarile prin care ati trecut. Poteci insorite in continuare.
Speram macar asa sa ajute experienta noastra! Acum o sa povestesc putin si despre spitalele in Thailanda. La urgente in Pai cat stateam si 30 de minute sau o ora sa schimbam bandajele, zilnic venea cel putin un accident. Doar in timpul ala petrecut de noi acolo…
E bine, totusi, ca au unde sa vina accidentatii. Sunt si situatii cand se petrec accidente departe de orice posibiltate a unui ajutor din afara…
Foarte adevarat! Iar spitalele in Thailanda sunt foarte bune. Acum suntem in Laos si sistemul medical nu e cel mai bun. Cei care sunt raniti mai grav sunt trimisi tot in Thailanda.
Cred că e greu să te vindeci în așa un loc… :))
Sa fie foarte cald, sa te doara ranile, sa iti toarne betadina si sa apese ca sa curete… e cam nasol.
Da, dar măcar te mai îmbunează priveliștea.
Multa sanatate va doresc!!
Noi acum o sapt am inchiriat scuter in Langkawi si, intr-adevar, una din casti era ff proasta, nu se inchidea bine. Cand am mers cu putina viteza, chiar i-a cazut din cap prietenului meu…Acum imi dau seama ca am fost cam inconstienti sa plecam asa, dar pe moment nu te poti gandi la toate 🙁
Mare atentie la casti de acum. Si noi am fost inconstienti. Din fericire ne-am trezit la realitate :).
In primul rand vreau sa va spun sanatate!
Nu vreau sa critic asigurarea ta, dar eu cand am avut nevoie de asigurare in Nepal, nu am platit nimic. Spitalul a luat legatura cu asiguratorul si s-au inteles ei. Era aproape imposibil sa platesc o suma de cateva mii de euro din buzunar!
Deci mare grija cand alegeti o asigurare!
Bafta in continuare si fara incidente neplacute!
Stai sa ne intelegem – spitalul din Pai, tocmai pentru ca avea multe cazuri de genul, nu accepta decat bani pe loc. Cash! Vorbim de un spital mic dintr-un oras foarte mic!
Mai apoi noi aveam de platit zilnic la spitalul din Pai pentru curatarea ranilor si ingrijiri 11 euro pe zi. Bani pe care ii aveam. Cu totul suma este foarte mica.
Da, cand vorbim de mii de euro, internare etc se procedeaza altfel!