Un îndemn pentru telenovele nu mă gândeam că voi scrie prea curând. Dar iată cum se aplică iar treaba aia cu niciodată să nu spui niciodată. Aşadar toate telenovelele la care se uitau ai mei când eram mică m-au ajutat şi mă ajută acum mai mult decât puteam să îmi imaginez.

Înțeleg cam tot ce se vorbeşte în jurul meu. Îmi e mult mai greu cu cifrele, că deh, în telenovele nu se punea parcă aşa mult accent pe ele. Maria îl înşeală pe Vasile cu Juan, ştiți voi care e firul logic uzual în telenovelas.

Dar să nu râdeți, chiar dacă sună de râs. Cum am învățat spaniolă? Doar datorită telenovelelor şi cântecelor pot eu acum să mai cârpesc niște spaniolă.

Când Alex s-a apucat de lecții de portugheză cu Dolingo, am încercat și eu să îmi fixez spaniola. Știam că știu niște spaniolă. Habar nu aveam nici eu câtă.

Învățând spaniola cu Duolingo

Nu știu dacă voi ați încercat să învățați o limbă străină folosind această aplicație. Eu am încercat. De două ori până acum. De fiecare dată am cam eșuat lamentabil. Am pornit cu mare avânt. Îmi plăcea că mă motivează, că îmi dădea tot felul de recompense. Dar ușor ușor interesul meu a scăzut. Aplicația îmi dădea notificări pe care eu le ignoram mai rău decât își ignorau consoartele Juanii din telenovele și le înșelau cu cine apucau.

Exact așa a fost și relația mea cu Duolingo. În loc să îmi fac temele 15 minute pe zi preferam să citesc știrile, să îmi scolez viața, sau chiar să privesc în gol și atât. Orice, numai nu teme. La nina come el arroz.

Într-o bună zi chinul mi-a fost curmat chiar de Duolingo. Mi-au trimis o ultimă notificare în care îmi spuneau că relația noastră nu funcționează. Am lăcrimat. Nu știu dacă de fericire sau de ușurare (pun intended). Problema era că nu știam cum să îi opresc notificările. Fiecare bâzâit era un reminder că procrastinez.

Roata s-a întors. Câteva luni mai târziu ne-am hotărât să plecăm spre America Latină, nu spre Portugalia așa cum tot promiteam. M-am întors spășită la Duolingo, sperând să mă primească. Tu eres mi amor de mi vida, porfa… M-a primit. Nici nu a fost nevoie să îi iau flori și nici să primesc vreo palmă.

Anywaaay. M-a ținut cinci zile. De data asta aplicația nici nu și-a mai luat la revedere, după câteva notificări ignorate de mine pur și simplu a făcut liniște. Pfiu…

Cum am învățat totuși spaniolă?

Nu v-am spus? De la telenovele! Ce bine că nu avem filmele dublate. Fiind destul de mică nu prea aveam ce să fac. Pe vremea mea (haha) televizoarele nu stăteau deschise pe desenele copiilor decât cel mult o oră pe zi (dacă aveam noroc). Televizorul era deschis pe ce își doreau adulții să vadă.

Mai dificil e faptul că am învățat fără să ştiu şi fără să vreau spaniola în timp ce la şcoală profesoara se chinuia să îmi bage franceză în cap. Azi ştiu mult mai puțină franceză decât spaniolă spre frustrarea mea. Am pierdut timp de 8 ani cel puțin o oră sau două pe săptămână. Şi nu doar că vorbesc mai puțină franceză, dar o mai şi amestesc în vorbire mai ceva cum amestecă mama în tocăniță.

Să ne înțelegem. Nu știu suficientă spaniolă cât să povestesc despre formula chimică, camera deputaților și mistereleuniversului. Știu totuși suficientă cât să cer indicații, să mă descurc zi de zi. La magazin, cazări, conversații scurte și random cu oameni pe stradă.

Referințe utile

Trebuie să mulțumesc Thalia şi Natalia. Cele două actrițe şi cântărețe. Când îmi mai lipseşte câte un cuvânt din vocabular îl găsesc deseori prin cântecele lor. Serile trecute căutam un “ai fost” şi după ce ne-am uitat unul la altul încercând să ne amintim cum se zice, a început să-mi cânte Natalia – todo se fuiste, pero perdiste… aaaaa fuiste. Asta era.

Oricum, atunci când am ceva de zis în spaniolă, fac exact ca atunci când eram la şcoală. În loc să mă gândesc puțin mă uit la Alex aşteptând să îmi şoptească el. Dar nici el nu ştie mereu, deci ajung inevitabil la pasul 1 unde trebuie să mă concentrez mai mult. Până la urmă ajung să găsesc şi cuvintele.

Acum nu îmi mai pare rău și nici nu îmi e rușine că am fost fană înger sălbatic. Ba chiar mi se pare că aia a fost o telenovelă cool, oarecum ancorată în realitatea copilăriei mele băiețoase. Că până la urmă asta am și făcut. Cambio dolooor, con libertaaaad…

Și de când suntem în Mexic încep să mă descurc tot mai bine. După ce începe să îmi fie tot mai ușor să vorbesc poate învăț să și scriu.

Cea mai bună modalitate de a învăța o limbă străină? Să locuiești acolo unde se vorbește și să interacționezi cât mai mult cu localnicii. (bine, asta nu a fost valabil în Asia unde mi-a fost pur și simplu imposibil să învăț și să rețin orice).

Voi? Cum stați cu spaniola (sau alte limbi străine) și de unde o știți? 🙂

Băi, dar chiar așa? 8 ani de franceză și știu mai puțină decât spaniolă?!