Ce am învățat în primele luni cu bebe

Azi juniorul nostru face 7 luni! Primele luni cu bebe au trecut foarte repede și din fericire pentru toată lumea, totul a decurs destul de lejer, natural, fără probleme. Suntem norocoși să avem un copil ”magic”, care doarme bine, mănâncă bine, se joacă și e vesel, se dezvoltă armonios atât fizic cât și emoțional și crește văzând cu ochii. Ne place să credem că și noi avem totuși un merit pentru cât de bine îi e lui Eric.

Ce am învățat în primele luni cu bebe? Ei bine, asta urmează să vă povestim și am începe cu unul dintre cele mai importante lucruri: cu cât părinții sunt mai relaxați și au o relație mai bună, bazată pe cooperare, cu atât copilului îi va fi mai bine. Nu pretindem că deținem adevărul absolut și că e bine ca noi, doar vă povestim din experiența noastră. Citiți, informați-vă, faceți cursuri și aplicați ce credeți că vi se potrivește.

Preambul

Ca un preambul la tot articolul o să vă povestim câteva lucruri pe care le-am aflat și noi în timp și care ne-au ajutat să avem o relație armonioasă cu Eric.

Bebelușii au aproape zero capacitate de autoreglaj. Asta înseamnă că dacă apucă să se supere prea tare, nu o să se liniștească prea ușor.

Cum am tradus noi asta astfel încât să avem o relație bună? Nu l-am lăsat niciodată să plângă prea mult și am încercat să fim cu un pas în fața bebelușului. Să avem apă pregătită pentru biberon, să găsim poziția în care îi place cel mai mult să stea și se liniștește, să îi distragem atenția până să apuce să ajungă la „turație maximă” etc.

Mai apoi, bebelușii se ghidează mult după reacțiile adulților din jurul lui. Cum am tradus asta? Am încercat să zâmbim cât mai mult, sau măcar să ne relaxăm fața. Normal că dacă bebelușul te vede stresat, el nu știe că ești stresat că poate faci pe tine. În schimb o să preia stresul. Fața ta încruntată ar putea să însemne că vine lupul după noi și e un pericol, nu că poate ai o nevoie fiziologică.

Principala grijă a creierului bebelușilor este supraviețuirea. Dacă nu trebuie să își facă griji pentru supraviețuire, creierul bebelușilor se poate ”concentra” pe dezvoltare și învățare.

1. Nașterea

Simona: De la naștere eu aveam puține așteptări, mă gândeam însă că o să fie una dintre cele mai intense călătorii din viața mea. Așa a și fost.

Am născut într-o clinică privată unde am mers în principal deoarece aveam mare încredere în doctorul meu. Îmi doream mult o naștere naturală, pe cât posibil și fără anestezie și așa s-a întâmplat până la urmă.

Mă mai interesa foarte mult să am parte de ora magică, dar eram realistă în această privință, știam că nu o să fie chiar o oră întreagă. Acele 15-20 de minute magice au fost însă exact așa cum le spune numele. Nu știu sigur cât a durat pentru că am dat din agonie în Nirvana în doar câteva momente iar timpul a trecut cu totul altfel.

Îmi amintesc însă când mi l-au pus pe mine pe Eric și mânuța lui mică ce îmi strângea degetul, cum s-a liniștit și am stat noi doi acolo. Apoi îmi amintesc momentul în care l-au luat puțin iar domnul doctor a zis: ah, nu-mi lua anestezicul. Exact așa a fost. Cât era el pe mine nu am mai simțit nimic altceva.

Recomand tuturor mămicilor să insiste cu privire la ora/minutele magice și să își țină puiul pe piept, atunci când e posibil. Toate studiile arată cât de importante sunt aceste momente pentru reglarea celor mici. De acolo totul a fost „smooth sailing”, mai puțin alăptarea, despre care o să vă povestesc mai jos.

2. Dormitul

În pat cu părinții

Încă din prima zi în care am fost toți 3 acasă, Eric a dormit cu noi în pat. Îl adormeam în pătuțul de co-sleeping, iar la prima trezire de peste noapte îl mutam în pat cu noi. Am ales această variantă pentru că ni s-a părut cea mai naturală. Și nouă ca adulți ne plac îmbrățișările și apropierea, cum am fi putut să nu-i oferim puiului de om mângâierile și sentimentul de apropiere și siguranță? Dacă nu acum, atunci când?

Desigur că dormitul cu bebe în același pat trebuie făcut respectând anumite măsuri de siguranță. Patul trebuie să fie suficient de mare pentru toți 3, să nu există pături sau perne care să fie un pericol de sufocare, mama să nu poarte pijamale cu șnururi pe care bebe să poată să le înfășoare în jurul gâtului, etc. Căutați pe net și aflați tot ce e de știut pe acest subiect, pentru ca bebe să doarmă în siguranță cu voi în pat.

*Poza e făcută în glumă, nu săriți!

În pătuțul lui, în aceeași cameră cu părinții sau în altă cameră

Mai există varianta ca bebelușul să doarmă în pătuțul lui, în altă cameră. Așa ne gândeam și noi să facem înainte să se nască Eric. Însă am realizat că ar fi fost mult mai obositor pentru Simona. De fiecare dată când el s-ar fi trezit, ea ar fi trebuit să se dea jos din pat buimacă de somn, să meargă la el și să-l alăpteze.

Bebelușii se trezesc de mai multe ori pe noapte, fie de foame (pentru că au stomacul foarte mic), fie din cauză că tocmai au încheiat un ciclu de somn și nu reușesc să-l ”lege” pe următorul fără ajutorul părinților. Iar cei care susțin că bebele lor de câteva săptămâni doarme neîntrerupt toată noaptea, nu spun chiar adevărul. Adevărul este cel de mai sus, însă ei preferă varianta asta pentru că nu vor să mai audă sfaturi nesolicitate sau să se simtă vinovați. Nu ar avea motive, pentru că e normal ca bebe să se trezească de 3-4 ori pe noapte, cel puțin în primele luni.

Partea bună a fost că noi aproape că nu am resimțit aceste treziri. Deci și pe noi când ne întreabă lumea spunem că dormim, ceea ce și facem, dar cu aceste mici treziri de hrănire. Eric oricum preferă alătarea întinși în pat la orizontală.

Cât ar trebui să doarmă un copil?

În timpul zilei, noi îl adormeam fie în brațe, ori pe pernă, fie în pătuțul-balansoar. Și că tot veni vorba de somnul din timpul zilei, iată un tabel care ne spune cât ar trebui să doarmă un copil, în funcție de vârstă.

 

Pe noi ne-a ajutat foarte mult această informație! Dacă bebelușii stau treji mai mult decât e normal, corpul lor se umple de adrenalină și cortizol și le e și mai greu să adoarmă. Nu că nu vor, ci pur și simplu nu pot. Eric devenea mai agitat și părea că are chef de joacă, când de fapt el era foarte obosit. Prima dată când s-a întâmplat asta, bebe era atât de agitat încât i-am luat temperatura, crezând că e ceva în neregulă cu el. Ne-am prins că îi e doar somn, și de atunci respectăm cu strictețe aceste intervale.

Sistemele de purtare

Iar când el era atât de neliniștit încât nu puteam să-l adormim prin alte metode, îl puneam într-un sistem de purtare, fie manduca, fie marsupi, și ne plimbam un pic cu el prin casă. Legănatul mersului și apropierea de noi îl linișteau și îl adormeau de fiecare dată.

Aici părerile sunt împărțite: unii cred că nu e bine ca bebelușii să fie ținuți în sisteme de purtare, în timp ce alții le adoră. Noi intrăm în cea de-a doua categorie, cu mențiunea că niciodată nu l-am ținut pe Eric în sistem mai mult de 40-50 de minute.

Ritmul circadian

Nu o să intrăm în detalii, ci vă spunem doar atât: bebelușii nu au încă ritmurile circadiene dezvoltate. Ei nu percep diferența dintre noapte și zi doar privind pe fereastră. De aceea ajută ca în timpul orelor de veghe să fie ținuți la lumină, iar când se apropie ora de somn, lumina din cameră să fie din ce în ce mai slabă. Noi avem în dormitor un bec special, cu telecomandă, din care pot fi setate intensitatea și culoarea luminii. Se găsește la Lidl, din când în când.

Și un ultim sfat: după ce bebe adoarme în brațe, mai așteptați câteva minute până să-l puneți în pătuț. Dați-i un pic de timp să intre în faza de somn profund, altfel riscați să se trezească imediat ce simte patul sub el.

Iar pentru mamele care folosesc pompa – laptele de seara conține melatonină, ceea ce îl ajută pe bebe să adoarmă mai bine. Așadar nu îi dați bebelușului lapte pompat ziua pe timp de noapte, ci încercați să îi dați lapte pompat noaptea.

3. Mâncarea

Alăptarea

Eric este genul de bebeluș care nu se satură doar cu producția mea de lapte. Mă uitam la colega de salon care din primele zile avea lapte din plin, în timp ce eu cu greu scoteam 2-3 picături. În prima zi bebe Eric a preferat să doarmă, nu să insiste prea mult să foreze după lapte, motiv pentru care i-a și scăzut puțin glicemia. Eram amândoi obosiți după călătoria lui spre lume.

Atașarea la sân era corectă, sânii mei însă nu au reușit nici până azi să ajungă la un volum suficient de mare de lapte produs. Cumva mă așteptam la asta pentru că înainte de sarcină mi-am făcut mai multe investigații, printre care și o ecografie la sân. Atunci am aflat că am destul de puțin țesut mamar și că e posibil să apară această situație în alăptare.

Am auzit și varianta în care țesutul mamar nu e la fel înainte și după sarcină. Am stat cu orele la sân cu Eric atunci când era mic mic și avea răbdare, am luat suplimente, am băut apă, am folosit pompa pentru a stimula lactația.

Pompa electrică

De când a mai crescut, Eric nu mai vrea mereu la sân. A acceptat mai ușor biberonul decât sânul. Asta a rezultat pe alocuri în scăderea drastică a producției, lucru pe care nu mi-l doream. Dar ce m-a ajutat să nu pierd de tot laptele a fost pompa electrică Spectra.

Mi-a plăcut mult că puteam pompa oricând. Pentru că funcționează și fără priză, am folosit-o chiar și în mașină când ne plimbam prin țară. Am și cupe handfsree pentru ea. Asta m-a ajutat pentru că deja începusem să mă plictisesc de canapelele din casă, stând fie alăptând, fie pompând.

Încă alăptez, dar în toată perioada asta a fost nevoie și de completare. O soluție de compromis, dar m-am felicitat. Când a avut febră și a fost bolnav, a avut câteva momente în care nu a vrut decât sân. Nici nu mai spun de anticorpii luați de la mine și care sunt sigură că au contribuit decisiv ca el să își revină în două zile. La mine a ținut vreo săptămână.

Și apropo, pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că Alex a fost foarte prezent în perioada de început, când îl luam pe Eric pe perna de alăptare și stăteam cu el în brațe/alăptând cu orele. Nu exagerez cu nimic atunci când spun cu orele. El mai adormea între timp, se trezea, mânca iar și o luam de la capăt. Eu eram relaxată, Alex era prezent, nu eram stresată că trebuie să gătesc ori să fac ordine în casă. Job-ul meu era să stau cu bebe. Dădeam drumul la Netflix sau îmi luam laptopul în față și așa îmi petreceam ziua.

Biberoanele

Am început cu genul acesta de biberoane Phillips Avent. Tetină mare, moale, cu spirală pe ele. Apoi am cumpărat și genul acesta de biberoane Lansinoh. La scurt timp au venit în completare și două biberoane de la pompa de sân Spectra. Din fericire Eric nu a făcut nazuri, le-a acceptat pe toate fără probleme. Cu această ocazie am sesizat și că biberoanele Spectra au tetine fix la fel ca cele Lansinoh.

Tot pentru a ajuta alăptarea, ne-am comportat și cu hrănirea cu lapte praf cu biberonul ca și cu cea la sân – a fost la cerere. Încercam să începem mereu cu sânii, apoi dacă era nevoie Eric primea și completare.

Între timp a crescut suficient cât să facă nazuri și să refuze sânul. Când suntem pe afară de exemplu nu prea are răbdare, chiar și acasă uneori, mai ales când îi este deja foarte foame și nu are chef de „aperitiv”.

Noaptea a fost mereu leneș însă și s-a mulțumim cu sânul, nu a fost nevoie să ne trezim, să fierbem apă și să pregătim biberoane. Și apropo de asta, noi avem grijă mereu să avem apă fiartă în termos, de cele mai multe ori chiar ușor răcită, ca el să nu fie nevoie să aștepte prea mult până primește mâncarea.

4. Schimbatul

În sarcină, Simona asculta o anumită piesă cel puțin zilnic, nu vă spunem care, că e ”plăcerea ei vinovată” 🙂 Așa că atunci când Eric se zvârcolea când îi schimbam scutecul, ne-am gândit să-i punem acea melodie, pe care o știa încă din burtică, să se liniștească. Și funcționa! Uita de disconfortul schimbării scutecului și asculta cu mare atenție muzica aceea familiară. La început trebuia să o punem pe repeat de vreo 2 ori, că eram începători și îl manevram cu cea mai mare grijă și lentoare. Dar după un timp am devenit experți și melodia nu mai ajungea până la final în timpul schimbării.

Am avut masă de schimbat, însă nu prea am folosit-o, oricum i-a rămas mică de câteva luni. Îl schimbăm pe pat sau pe canapea. Important e să aibă aleza sub el, să nu murdărească suprafața, și să avem totul la îndemână, să nu îl lăsăm nesupravegheat cât noi mergem să aducem șervețelele, de exemplu. La început îl mai lăsam, că nu avea mișcări ample. Cum îl puneam, așa stătea. Dar după un timp a început să se foiască, să se întoarcă de pe spate pe burtă, așa că acum trebuie să-l ținem câteodată cu forța când îl schimbăm.

A, și tot legat de asta, am văzut pe net poze cu bebeluși cu scutecele puse aiurea. E important ca ”aripioarele” dintre picioare să fie scoase pe dinafară.

5. Băița

FIindcă Eric s-a născut în aprilie, când încă era frig în casă, în primele săptămâni îi făceam baie în cădiță o dată la două zile. De fiecare dată când îl spălam trebuia să pornim aeroterma cu ceva timp înainte. Și câteodată era nevoie să încălzim și apa, că știți cum e cu apa caldă în București. Plus că bebe nu se murdărea, că nu umbla în noroi, nu transpira alergând, deci o dată la două zile era suficient. În schimb îl ștergeam zilnic cu șervețele umede pe față, în spatele urechilor și pe gât, unde se murdărea de lapte și aduna scame. Iar dacă se murdărea la funduleț îl spălam rapid în chiuvetă.

Cât era mic și ne încăpea în mâini funcționa. Acum nu mai putem face asta pentru că nu mai încape în chiuvetă. Plus că nu mai are stare, dă din mâini și picioare mai ceva ca Popovici. Dar avem o pernă umplută cu biluțe de polistiren care se prinde pe cădiță, pe care o folosim încă de la început. Deci perna în cădiță și cădița în cadă. Acum e mult mai simplu, că-și ține singur capul și îi și place apa.

6. Colici?

Din fericire la noi nu a fost cazul. A avut zile cu disconfort la stomac, dar niciodată ceva care să-l țină treaz cu orele. Ca să-l ajutăm cu tranzitul, îi făceam masaj ușor pe burtică (în sensul acelor) și ”bicicleta”. Adică ”pedalam” cu picioarele lui, apoi îi aduceam genunchii ușor spre piept, apăsându-i ușor pe burtică. Nu funcționa mereu, dar măcar se distra.

7. Plimbările

Ne întrebau niște prieteni, proaspeți părinți, după cât timp de la naștere l-am scos pe bebe din casă. Măi, noi eram așa de entuziasmați, că am ieșit la plimbare din prima zi. Nu am găsit niciun motiv pentru care să n-o facem. L-am îmbrăcat adecvat, l-am pus frumos în landou și am ieșit.

8. Lucruri folositoare

Din fericire, mulți prieteni din gașcă au făcut copii înaintea noastră, așa că ne-au donat multe lucruri, iar noi le-am acceptat cu plăcere. Nu a fost nevoie să cumpărăm o tonă de chestii.

Căruciorul

Avem un cărucior 3 în 1 de la ABC design de care suntem foarte mulțumiți. O scurtă lecție pentru tătici, pentru că nici eu nu știam. Căruțul 3 în 1 înseamnă ce pe același cadru cu roți se pot monta 3 accesorii: scoica, landoul și varianta sport.

Scoica este scăunelul în care veți lua bebelușul de la maternitate, care se poate asigura cu centuri pe bancheta din spate a mașinii. Deși teoretic bebe se poate căra în scoică, noi am folosit-o doar pe post de scaun de mașină. Landoul este ca un pătuț. Varianta sport se montează când bebe e ceva mai mare (după 4-6 luni), ca să stea în fund și să vadă lumea.

Avem și un cărucior sport Chicco Liteway, dar cercetăm piața pentru un căruț mai potrivit pentru zboruri și escale.

Alte accesorii

Un alt lucru util pe care l-am folosit până de curând a fost legănelul electric. Am auzit de copii cărora nu le place să stea în el, dar n-a fost și cazul lui Eric. În combinație cu bufnița care cântă a fost ideal pentru momentele în care voiam să-l lăsăm pe bebe din brațe.

Sacul de dormit tip ”veveriță” a fost alternativa noastră la înfășat copilul. Bebelușii dau involuntar din mâini și din picioare, se sperie și se trezesc. Sacul ăsta de dormit a fost foarte bun pentru că i-a îngrădit un pic mișcările, dar nu atât de mult încât să avem senzația că e în cămașă de forță.

Am folosit nestul pe post de pătuț până când bebe a devenit mai mobil și nu mai era sigur să-l culcăm în el. Îl puneam în nest în pătuțul de co-sleeping astfel încât să reproducem mediul din uter. El simțea marginile nestului când întindea mâinile și era mai liniștit.

Și în fine, sterilizatorul. Sau sterilizatoarele, vorba lui Țiriac. Că avem două. Unul ca o găletușă care se bagă la microunde, altul electric. Noi reușim să îngrămădim 5 biberoane în ”caserolă”, în cel electric încape doar 1, că e de voiaj.

Și probabil locul în care a petrecut Eric cel mai mult timp când era bebeluș este legănelul/coșul de care am povestit și mai sus. Fiind foarte ușor îl luam peste tot cu noi prin casă. În bucătărie când mâncam, în sufragerie seara când ne uitam la filme (și el încă dormea câte 3-4 ore legate și nu îl trezeau zgomotele din jur).

Și în fine, camera de supraveghere. Noi am ales una simplă, fără cine știe ce funcții, fără monitor. Ne-am gândit că e mai simplu să-l vedem direct pe telefon. Dar există și opțiuni mai scumpe, speciale pentru monitorizarea bebelușului.

8.1. Lucruri inutile

Iar la capitolul lucruri nefolositoare sau pe care le-am folosit puțin spre deloc, aș menționa masa de schimbat. V-am zis mai sus de ce.

9. Călătoriile

Când Eric avea o lună, în ciuda opoziției membrilor familiei, am plecat cu el la Vulcanii Noroioși și a fost chiar ok. Am auzit de bebeluși care s-au îmbolnăvit la 2 luni, deși părinții nu prea i-au scos din casă tocmai ”ca să nu răcească”. Mai umblă ideea că nu e bine ca bebelușii să ”schimbe aerul”. Aiurea, dacă e să comparăm aerul din București cu cel de la munte, cred că mai bine stăm plecați cu lunile de acasă.

Printre lucrurile esențiale pe care le-am avut cu noi: sterilizatorul electric, termosul (ca să avem tot timpul apă caldă pentru lapte praf), manduca, supozitoare cu paracetamol (în caz că făcea febră).

Nu am întâmpinat probleme sau dificultăți, chiar dacă zilele în care am fost plecați s-au suprapus cu un puseu de creștere al lui bebe Eric. Când ne-am întors nu mai încăpea în lucrurile pe care le spălasem înainte să plecăm de acasă. Călătoriile chiar te dezvoltă, ne-am zis 🙂

9.1 Mersul cu mașina

L-am plimbat pe Eric în mașină cel puțin săptămânal încă de când era mic. La început stătea Simona lângă el în spate. Când plângea îi distrăgea atenția, îi povestea despre ce vedea în jur, că el trebuie să stea în scoică pentru siguranța lui. Ce îi plăcea cel mai mult lui Eric era că mami îl ținea de mână și așa se liniștea.

Ușor ușor Simona s-a mutat și ea în față, asta pe la cinci luni jumătate-șase. Iar între timp au făcut și primul lor drum lung cu mașina doar ei doi, de la București la Câmpulung Muscel.

Probabil cel mai bun sfat pe care vi-l putem da este să încercați să aliniați drumul cu mașina cu programul de somn al bebelușului. Acum lui Eric îi place cu mașina, dar e și mai mare, îi lăsăm jucărioare cu care să se distreze, dar am luat și o oglindă în care să îl vedem (se vede și el în ea și se amuză).

Și, evident, să vă asigurați că bebe pleacă cu plinul făcut, scutecul schimbat și că hainele lui sunt adaptate temperaturilor din mașină. Oricum nu e sigur să puneți bebelușul în scaun cu pufoaica pe el.

Ce cărți am citit & alte resurse utile

Nu puteam încheia acest articol fără să vă povestim ce cărți am citit înainte de a se naște Eric, pe noi ne-au ajutat să știm unele lucruri.

Avem amândoi aplicația WonderWeeks și ne este chiar de folos. Știm când are perioade în care are nevoie de mai multă atenție din partea noastră și suntem mereu pregătiți pentru ele.

Iar cinci cărți care ne vin în minte acum și pe care le recomandăm mai departe sunt:

• Metoda daneză
• Cartea pe care v-ati fi dorit să o citească părinții voștri
• Brain Rules for Baby
• Partener și tată
• Tații vin de pe Marte, mamele de pe Venus

Top lucruri care ne-au ajutat

Nu neapărat în ordinea de mai jos, cam toate la pachet.

• Să fim atenți și să reacționăm la timp la nevoile lui Eric.
• Melodia cu care era învățat din burtă
• White noise
• Să ne sfătuim cu privire la deciziile pe care le luam pentru el, astfel încât presiunea să nu fie doar pe unul singur.
• Sistemele de purtare.
• Ceva ce seamănă cu o rutină și organizarea programului astfel încât amândoi să avem timp și pentru alte lucruri.

Ca să fim sinceri nu credeam nici noi că o să ne placă atât de mult să fim părinți. A fost o decizie foarte bine calculată și conștientă și poate pentru că am plecat la drum cu toate sfaturile binevoitoare de genul – nu o să mai plecați nicăieri, nu o să mai dormiți, gata cu viața voastră etc, le știți toți prea bine, toată perioada asta am fost surprinși în mod plăcut de piticul nostru magic.

Am scris destul de mult la acest articol și urmează să detaliem și mai mult și despre călătorii și ce ne-a ajutat, ce folosim și ce nu.

Sperăm că a fost de folos acest articol, poate ați găsit ceva ce vă ajută, poate ați rezonat cu metodele noastre ca părinți. Nu uitați că sunteți cei mai buni părinți pentru copilul vostru. Sunteți modele pentru ei.

În aceste șapte luni am trecut și noi alături de el prin diverse schimbări. Considerăm că toate în bine și suntem curioși și pregătiți și pentru etapele ce urmează.