Berlinul mă fascinează în moduri pe care îmi e greu să le exprim. Poate vinovate sunt cărțile citite sau filmele la care m-am uitat. Nu am un motiv clar pentru care Berlinul este pe o listă de: trebuie să ajung să îl văd, cert este doar ca l-am pus acolo!
Când am plecat astă iarnă cu trenul una dintre cartile pe care le-am luat cu mine se numeste “iubire la Berlin”. Citind cartea am realizat că vreau să mă plimb prin locurile pe unde se plimbau personajele din carte, că vreau sa descopăr locurile, trăirile si toate cele inconjurătoare.
Orașul mă atrage cu atât mai mult acum, de când colega Oana s-a mutat acolo si povesteste pe blogul ei despre lucrurile pe care le simte acolo. Mai mult, mi-a povestit în particular așa:
Este orașul nimănui si al tuturor în același timp. Oricine își găsește locul indiferent de vârstă și nu are nicio legătură cu restul Germaniei. Berlinul nu e Germania. Are cu totul alt ritm, alte norme sociale.
Vreau sa ajung aici mai ales pentru ca vreau sa vizitez spitalul Militar Beelitz din Berlin. V-am povestit de el in articolul 2 despre locuri abandonate in lume.
Să vă spun oare care este lozinca orașului? Sărac, dar sexy, tradus în germana „Arm aber sexy”. Mai mult, pentru mine acest oras reprezintă exemplul clar că nu este relevant cât de jos cazi, dacă vrei, poți să te ridici! Orașul a fost devastat aproape complet însă în timp obiectivele principale au fost reclădite urmărinduse îndeaproape planurile originale.
Mai mult îmi propun să fac în viitor un roadtrip de la Berlin la Lugano. Adică peste 1,300 de kilometri cu opriri în alte mari orașe ca: Leipzig, Freiburg (am fost aici în liceu și mi-ar face plăcere să revin), Zurich, Bern iar într-un final Lugano.
Povestea continua iar acest articol este scris de pe un superb Samsung Notebook seria 9. Daca nu va e cu suparare puteti arunca si un ochi pe pagina de Facebook Samsung Romania.
Frumos articol; imi propun si eu sa apelez la un rent a car pentru o perioada si sa strabat Europa cu masina.