O foarte multa vreme imi doream mult sa ajung in Londra. Imi place mult ploaia si ma deranjeaza rar sa ma ploua. Nu folosesc umbrela pentru ca o gasesc prea incomoda pentru cat de folositoare este. Consider ca daca o sa ma ude putin nu mor, asa ca pot suporta linistita ploaia, ba chiar sa ma bucur de ea.
Asadar puteti intelege de ce imi doream atat de mult sa ajung aici. La prima vizita, imi amintesc si acum, eram dupa o perioada foarte foarte aglomerata. Cred ca majoritatea plecarilor mele totusi au fost in perioade aglomerate sau agitate. Atunci insa eram nedormita de vreo 2 zile cel putin. Si mi-a placut.
Cand am ajuns, imi amintesc si acum foarte viu, ploua, puternic! Am luat o plimbare cu o barcuta si sincer sa va spun nu a fost chiar cea mai placuta plimbare. Dar era Londra si imi doream sa fiu acolo asa ca am invatat sa ma bucur!
In viata deciziile sunt simple. Poti alege sa te deranjeze ceva sau poti alege sa ignori factorul care te deranjeaza. Din fericire pentru mine am dezvoltat un sistem de aparare chiar bun.
In tren, in drum spre oras de la aeroport ma imaginam locuind acolo. Mergand mult cu trenul si citind sau poate notand idei. Ploaia imi ofera des stari melancolice sinonime cu scrisul. Vedeti ce activa am fost si pe blog in ultima perioada :).
Ca tot romanul ajuns la londra in 2008 sau 2009 cred, am testat un Dr. Pepper. Parea interesant doar pentru ca era altfel si as fi spus ca imi place pentru ca era ceva cool. Oamenii cool consumau bautura asta. Cu toate astea nu m-am aratat prea entuziasmata si nici nu cred ca am mai incercat un altul. Din fericire cooloshenia mea nu a avut de suferit pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca am incercat si daca mi-a placut. Pana azi secretul meu a fost foarte bine pastrat. (guess I am the one who blew it off).
Totusi recunosc solemn ca mi-a placut sloganul.
Da, am avut unghii puse intr-o perioada din viata mea. Hey, nu judecati, toti trecem prin perioadele noastre de cautare si descoperire! Am revenit pe drumul bun pana la urma!
Am pozat si eu asa cum face toata lumea: biserici, catedrale, lalele, oameni pe banci, morminte (asta pozezi intr-o vacanta in care te relaxezi, nu? Biserici si alte multe lucruri dedicate oamenilor morti sau mortii in general). Totusi, in tot amalgamul asta am citit o inscriptie tare inteleapta. O sa va descriu ca sa intelegeti pana sa vedeti. Fie ca sunteti persoane religioase sau nu eu vorbele de mai jos le inteleg asa: nu uita sa te asculti pe tine, sa te intelegi si sa vorbesti cu tine iar asta e modul bun sa traiesti.
Revenind la ce am facut acolo. Iata, priviti va rog cum am incercat chiar tinutul podului in palma. Sigur am cantat sau macar am fredonat in minte si „Podul de piatara s-a daramat…”.
Sa stiti ca desi poate nu pare am vizitat si vizitez locuri dinastea super cunoscute si turistice. Locuri in care merge tot Chinezul, tot Japonezul dar si tot romanul de oriunde. Nu prea scriu despre ele, dar asta este cu totul si cu totul altceva. 🙂
Dupa cum se poate observa eram in culmea fericirii (NOT). Nu uitati totusi ca EFECTIV nu dormisem de 2 zile.
Sa stiti ca o sa ma laud ca m-am pozat si cu cabina! Dar sa stiti ca este o poza foarte reusita chiar foarte londoneza.
Ziua urmatoare m-a intampinat cu mult mult soare. Iar dupa ce am dormit regeste intr-un pat inalt si pufos, totul a capatat o perspectiva mult mai vesela. Daca am iubit mult ceva la Londra a fost acel gen de pat inalt, cu saltea pufoasa. O multa vreme am avut unul, acum sunt in plin proces de a-mi reface acest hatar :).
Un lucru pe care il mai iubesc mult in acest oras este cafeaua de la Costa. Fiecare om cu slabiciunile lui snoabe. Da, poate daca imi dai o cafea facuta de tine si imi spui ca e Costa, voi spune ca e cea mai delicioasa cafea din lume. Pot sa recunosc asta.
Am pozat atat de multe prostii, cladiri si atat de putini oameni prinsi in activitatile lor zilnice incat parca imi e si rusine sa va arat :). Ideea este ca de fiecare data cand am fost in Londra (si am fost de patru ori) am descoperit acest oras altfel. Daca vrei traditie, gasesti, fa o plimbare la schimbarea de garda de exemplu. Daca vrei nou si contemporan – ohooo nu are sens sa spun ca ai din plin. La penultima vizita am fost chiar la un concert de jazz experimental. Nu neaparat cel mai reusit concert insa experienta ramane interesanta.
Daca esti in cautare de mister nu trebuie decat sa dai o fuga pana pe Baker street. Excursia asta m-a adus mai aproape de 2 carti despre Sherlock Holmes! Una mare cat o enciclopedie avand colectia completa de povesti. Frumoasa, cu file aurii. Genul de carte la care ma uit si imi e frica sa o citesc ca nu cumva sa o stric.
Tot din tura asta in Londra am plecat acasa cu inca vreo 4 carti in engleza: . In pura mea ignoranta habar nu aveam ca gasesc si in Bucuresti chiar in centru!
In tot articolul acesta am totusi si o recomandare. Daca ajungeti in Londra sa mergeti si la London Dungeon. Din 4 dati am fost de 2 ori, asadar va spun ca merita. O experienta live cu actori imbracati si machiati care iti povestesc despre Londra si marile ei ghinioane. De la ciuma la marele foc pana la criminali in serie si altele. Un mod cat se poate de interesant si util de a te distra si de a intelege mai bine Londra.
Orbita de mirajul coolosheniei ca nu exista si in Romania (nu existau la acea vreme) m-am burdusit bine de tot cu Skittles! Nu doar pe timpul sederii ba chiar de TOTI ultimii bani avuti (vreo 20-30 de lire) am cumparat bombonelele magice ale curcubeului. Ihiiim! Dap! Atat de multe. Am dat suveniruri aproape toate pungile iar eu am descoperit ca nici macar nu imi place atat de mult incat sa fi cumparat asa de multe. Aia e, uneori in viata inveti pe calea dura. 😛
Am avut marea onoare:
Am mancat sanatos
Tot in Londra am descoperit ca:
M-am ratacit complet pe strazi si am mers pana la nivelul la care m-am hotarat ca pe harta stanga e dreapta si invers. Nu incercati sa intelegeti! In mintea mea avea sens. De aceea urasc eu hartile. Nu cred in drumuri corecte si drumuri gresite pana la un punct. Acum un sociopat ar spune ca sunt nebuna, ilogica si ca irosesc timp. Eu spun ca e doar o problema de perceptie si we can agree to disagree.
Am mancat bataie de la un mim rau de care am fugit si l-am vazut aproape pe Charlie Chaplin.
Tie de cate ori ti s-a intamplat sa ti-o furi de la un om care asteapta si bani de la tine?
Fetele in Londra merg la shopping eu am mancat gogosi si am mers la meci.
Iar la final de meci m-am bucurat vazand sustinatorii a doua echipe „la sange” plecand mana in mana spre casa :).
Nu-i rau Londra, nu-i rau!
Ce m-a mai bucurat si incantat aici? Diversitatea. Londra nu mai este de mult un oras al englezilor ci este un conglomerat de persoane, personalitati si nationalitati. Ceaiul de la ora cinci e rar si e inlocuit de rugaciunile turcesti, de accente indiene sau Nigeriene. Este un oras al multor nationalitati adunate, adaptate, educate! Nu voi uita cand, la un concert Placebo in Romania, solistul care este englez a spus ceva de genul: trebuie sa apreciati Romania pentru ca inca aveti foarte multe drepturi. In Anglia ne-au luat dreptul de a fuma pe scena, suntem sub rigori si legi. Pacat doar ca noi, aici, cu toate ca suntem mai liberi suntem mai putin educati si imi e greu sa pricep de ce de multe ori libertatea este prost inteleasa, aplicata si se adreseaza deseori maselor cu nivel scazut sau mediu.
Nu are sens sa intru in polemica asta, nu compar iar eu chiar apreciez Romania. Stiu ca se poate mult mai rau, nu ca asta ar fi o apreciere pozitiva neaparat.
Asadar, dupa cum spuneam, Londra e pregatita sa iti ofere ce esti tu dispus sa gasesti aici. Sunt sigura ca le are pe toate si chiar iti recomand sa incerci o vizita si prin suburbii. Sunt frumoase, pitoresti, amenajate, curatate si idilice.
Inca nu sunt sigura daca m-as muta in Londra dar probabil nu :). Londra este un oras frumos unde as mai merge din cand in cand si cam atat.
Ai fost in Londra? Ce ti-a placut? Ce ai descoperit? Tu cum ai vazut / simtit orasul?
Brick Lane & Portobello Road <3