V-am invitat pe Facebook zilele trecute sa va spuneti povestile chiar aici, pe Lipa Lipa :).
Azi urmeaza asadar un guest post foarte fotografic. Iti multumesc frumos Gino pentru povesti si pentru pozele uimitoare din Indonesia!
Sa inceapa povestea asadar:
La fel ca pentru multi alti fotografi, calatoria incepe cu luni, uneori chiar ani de zile inainte. Ore intregi sunt petrecute in spatele calculatorului, rasfoind paginile digitale, in cautarea acelor mici detalii, care intr-un final, vor ajuta la obtinerea unei fotografii reusite. Ca si exemplu, si probabil unul din cei mai importanti factori, alaturi de compozitia imaginii, este momentul zilei ales pentru a fotografia. Tipul de lumina va determina in mare masura aspectul imaginii finale. O imagine fotografiata in timpul “orei de aur” va arata complet diferit in comparatie cu o fotografie in timpul “orei albastre”.
De asemenea, incerc foarte mult sa vizualizez conceptual anumite imagini, cu mult timp inainte de a ajunge la destinatie, si care imi vor sta la baza intregii povestiri. Ajuns la locul de fata, si odata ce fotografiile de “fundatie” au fost puse la punct ,iar rezultatul este unul satisfacator, voi lasa creativitatea sa isi faca rolul sau.
Cam in acest mod pot spune ca m-am pregatit pentru “sedinta foto” de la templul Borobudur, iar imaginea de mai jos a fost preconceputa cu ceva luni inainte de a ajunge in Indonesia.
In primul rand, as dori sa mentionez ca prin pozele ce vor urma am incercat sa reprezint sanctuarul “asa cum a fost el odata”. Tinand cont de faptul ca mii si mii de turisti pasesc zilnic pe treptele Borobudurului, a fost nevoie de multa rabdare pentru a surprinde exact ceea ce imi doream, iar din punct de vedere technic, un timp de expunere mai indelungat la aparatul foto, in unele cazuri chiar de 30 de secunde.
Dar inainte de a trece mai departe la restul fotografiilor, haideti sa incepem cu un pic de istorie pentru a ne servi ca fundal pentru imaginile ce vor urma.
Situat in inima insulei Java, in Indonesia, Borobudur este un important punct de pelerinaj pentru calugarii budisti de pretutindeni.
Din putinele surse disponibile, constructia templului s-a plasat undeva pe la inceputul secolul al IX-lea, pe timpul imperiului Medang, un imperiu Hindu-Budist, care a dominat insula Java timp de trei decenii. La scurt timp insa dupa terminarea sanctuarului, capitala imperiului a fost mutata in partea de est a insulei, cel mai probabil din cauza eruptiilor vulcanice frecvente. Incetul cu incetul, templul a fost neglijat, iar odata cu trecerea populatiei Javaneze la Islam, complexul Borobudur a fost abandonat definitiv in secolul al XIV-lea.
Acoperit de cenusa vulcanica si “inghitit” de vegetatia junglei, templul Borobudur a fost readus la viata abia la inceputul secolului al XIX-lea. Acreditat cu redescoperirea sanctuarului a fost nimeni altul decat intemeietorul orasului Singapore, Sir Stamford Raffles. Pasionat de cultura javaneza (la un moment dat a scris si o carte despre istoria Javei), acesta a fost informat de maiestria templului intr-una din calatoriile sale pe insula. Chiar daca nu a facut parte din expeditia spre Borobudur, Raffles a fost cel responsabil de trimiterea echipajului.
La putin timp dupa redescoperirea templului, mai exact in 1816, olandezii au preluat iarasi controlul insulei Java din mana britanicilor, si au fost cei care, intr-un final, au incercat sa dezgroape si sa reabiliteze sanctuarul.
Eforturile de restaurare depuse de olandezi, si mai tarziu de statul Indonezian, au fost insa in zadar. Cea mai mare problema, scurgerea excesului de apa, fiind rezolvata de-abia dupa interventia celor de la UNESCO.
Reconditionarea inceputa de UNESCO in 1975 a durat aproximativ 7 ani, pe durata careia, majoritatea pietrelor au fost indepartate si curatate. Involuntar, sarcina de a localiza, pozitiona si reintegra pietrele sculptate in locul lor initial, a devenit una herculana, iar acest lucru se poate observa in cateva din scenele actuale de pe peretii templului.
La putin timp dupa terminarea restaurarilor, mai precis in 1991, Borobudur a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Celebrele stupe “clopotel” de la Borobudur, reprezentand lumea pamanteasca, in mijlocului carora se gaseste o statueta a lui Buddha.
Rasarit de soare la templul Borobudur (vulcanii Merbabu si Merapi se pot vedea in departare)
Potrivit scripturilor cosmologice budiste, templul Borobudur este impartit in trei nivele: Arupadhatu (taramul lipsit de forma), Rupadhatu (taramul cu forma) si Kāmadhātu (taramul dorintei). Asadar, calugarul budist si-ar incepe pelerinajul inconjurand baza templului, pe taramul lipsit de forma, iar dupa ce a deslusit tainele acestuia, poate sa avanseze la urmatorul nivel, si tot asa mai departe.
Sanctuarul budist dupa lasarea serii
Atmosfera la prima raza de lumina
Templul Borobudur contine aproximativ 500 de statui reprezentand pe Buddha
Cam asa arata imprejurimile templului
Si mai multe poze cu stupele “clopotel”
Pentru cei interesati, un loc de cazare se gaseste chiar in complexul templului
Pe final, as dori sa precizez ca toate fotografiile din acest articol sunt compuse dintr-un singur cadru, Tehnici HDR nu au fost folosite, nimic nu a fost alterat, indepartat etc. Pentru cei care au intrebari specifice in legatura cu anumite poze, sau despre un subiect anume, mi-ar face mare placere sa ofer un raspuns. Doar intrebati.
Pe Gino il gasiti pe Facebook, Instagram si pe blogul sau.
Multumesc Simona pentru gazduire!
Nu ai pentru ce! Te mai astept!