Pe cat de frumos este acest monument turistic, pe atat de trista este povestea lui.
Taj Mahal-ul a fost construit de catre regele Shah Jahan drept mormant pentru prea iubita lui sotie: Mumtaz Mahal. Este cu siguranta cel mai frumos si mandru monument din India si printre cele mai frumoase din lume.
Mi-a placut mult descrierea facuta de catre un poet englez:
nu e un monument de arhitectura, ci dragostea unui imparat incrustata in piatra
Constructia monumentului a durat 20 de ani si umbla vorba ca peste 20.000 de oameni au fost trimisi sa lucreze la ridicarea lui.
Mumtaz Mahal era sotia cu numarul doi a imparatului dar cu siguranta cea mai iubita. Ea i-a daruit lui Shah Jahan 14 copii. De asemenea este interesant de stiut ca monumentul isi schimba culoarea in functie de soare, de lumina lui, de rasarit sau de apus. Aceste schimbari de culoare sunt asemuite schimbarilor starilor bruste ale femeilor.
Ca la toate marile monumente turistice am trecut prin diverse filtre de verificare si ne-a fost recomandat sa nu ne luam rucsacul la noi. Incursiunea spre Taj Mahal este si ea interesanta: cobori pe o alee si mergi prin curtea interioara plina de turisti, marea majoritate dintre ei indieni.
Poarta de la intrare este si ea impunatoare
Si incepe sa se zareasca, timid, prin porti, apoi complet! Uite-l! In toata maretia lui!
Imparatul isi dorea ca dupa moartea lui sa isi construiasca un monument asemanator dar de culoare neagra. Din pacate nu a mai reusit sa isi duca obiectivul la indeplinire deoarece fiul sau, Aurangzeb, s-a proclamat singur rege iar fostul imparat a fost tinut prizonier in Red Fort (cladirea de peste drum de Taj) timp de noua ani.
Din carcera sa vedea permanent, pe malul celalalt, mormantul mult prea iubitei sale sotii. Fiul sau l-a pedepsit astfel, acuzandu-l si el de investitiile proaste facute.
Oricum constructia superbului Taj Mahal nu a fost vazuta cu ochi buni de catre popor in principiu datorita costurilor ridicate…
In ziua de azi, Taj Mahal-ul are probleme grave din cauza poluarii. Marmura sa incepe sa se ingalbeneasca din ce in ce mai tare. Diverse masuri de protectie au fost luate, fabrici mutate iar calitatea aerului este masurata in mod constant. Cu toate acestea, timpul isi pune cu repeziciune amprenta asupra albului sau imaculat.
Daca vreti sa il vizitati poate e bine sa va grabiti, cine stie cat timp ii va mai rezista limpezimea, cine stie daca o sa se gaseasca solutii pentru restaurarea sa completa.
Povestea continua…
Leave a reply