Va spuneam ieri ca dupa vizita rapida prin Monterosso am plecat la picior pe traseu pana in Vernazza. In prima faza am fost putin ingrijorata: nu am prea multa rezistenta la miscarea in aer liber :), apoi ingrijorarea mi s-a confirmat – oarecum. Era asa de frumos peisajul ca nu aveam cum sa ma enervez de starea mea jalnica de sanatate dar se vede in ultima poza din articolul anterior ca eram putin deznadajduita.
Drumul este prafuit, accidentat, presarat cu indicatoare si peisaje ce te fac sa spui din toata inima: woooow.
Atat de frumos incat inimile a sapte fete obosite, insetate si foarte diferite au fost inmuiate.
Pe traseu am intalnit oameni de toate felurile: turisti usor nepregatiti ca si noi, batrani, parinti, copii, oamei cu bete de trekking si in echipament special (daca asta e singurul lucru pe care il faci o zi intreaga – mersul pe poteci – mi se pare normal). Sa nu va speriati asadar de dificultate. Una dintre fete avea sandale in picioare (fara toc, dar totusi).
Portiunea cea mai „grea” a fost dinspre Monterosso spre Vernazza, la inceput. Apoi am avut mai mult de coborat decat de urcat, ceea ce m-a bucurat. Inaintand pe traseu incepea sa se zareasca din ce in ce mai mult Vernazza. Oh boy, oh boy!
Pe masura ce avansam pe traseu peisaje spectaculoase se derulau in jurul nostru. A fost greu sa ma opresc din facut poze :). Iar semnul de mai jos m-a amuzat in aceasi masura in care m-a intristat. Bietul om care statea acolo…
Si ne tot apropiam de Vernazza care incepea sa se vada tot mai clar, tot mai aproape, turistii care incepeau acum traseul din directia opusa noua se adunau in locurile de popas.
La cat de frumos si idilic este peisajul ma mir sincer ca zona nu este inundata de mai multi turisti.
In aceasta formula intram in cel mai fotogenic oras din Cinque Terre – Vernazza. Daca dati un search pe marele Google o sa descoperiti ca este practic singurul care apare la cautari. O sa il descoperiti mai tarziu, intr-un nou artiol in care o sa va port putin pe stradutele lui.
Leave a reply