Azi povestim despre așteptări vs realitate în călătorii și cum le putem aduce la un loc pe cele două!
The use oftraveling is to regulate imagination by reality, and instead of thinking how things may be, to see them as they really are.
Ți s-a întâmplat și ție să visezi multă vreme cu ochii deschiși la o destinație, apoi să te dezamăgească? Sau să îți depășească așteptările? Să fie mult mai frumos decât puteai crede și spera?
Mie nu îmi place așa mult să citesc despre destinațiile în care merg! O să vă surprind, dar chiar nu îmi fac documentarea ca la carte. Deloc. Am câteva surse la care merg pentru ajutor – wikitravel, travel fish și poate citesc două trei articole pe bloguri de travel pe subiecte specifice. De exemplu where to find the best burger in… La asta mă refer când spun foarte specifice.
Puteți să vă dați seama că nu o singură dată destinația părea de milioane de ori mai frumoasă / atrăgătoare sau de ce nu poate chiar periculoasă decât realitatea.
Vietnam, acum mai bine de patru ani. Nu citisem absolut nimic nimic. Pentru mine Vietnamul era o țară în care americanii mergeau cu jeep-urile iar localnicii erau mici, purtau toți toți pălăriuțe în cap și munceau în lanul de orez! Știu, acum realizez și eu că sună stupid. Că nu poate să fie o țară întreagă așa, dar dacă așteptarea asta o aveam eu de la Vietnam…
Apoi am aterizat în Ho Chi Minh. Cozi interminabile de scutere, nu de mașini, agitație, pomi de Crăciun, baruri cu End of the world party, happy new year, buy a camera, tiiiiiiid, claxoane peste tot, blocuri, clădiri imense, bubble tea, ia și cumpără două la un dolar – orice.
M-am simțit copleșită și debusolată. Nimic nu era așa cum mă așteptam eu să fie. Nici măcar tunelurile de război, mărite acum ca să încapă tot Americanul și Europeanul. Chiar și cei supraponderali. Turism de masă! Toată lumea are dreptul să vadă, să coboare acolo în tunelul de război și să plângă de milă vietnamezilor. Gata cu mila, 50 de parai de persoană, vă mulțumim, bună ziua!
Nimic din Vietnam nu a fost la vremea respectivă ceea ce visam eu să fie!
La polul opus a fost India în schimb! Îmi doream să merg de atât de mult timp. Să dau un motiv nu știu nici eu. Probabil datorită documentarelor de la Teleenciclopedia de când eram mică. Poate pentru că îmi place mult mâncarea lor și voiam să o încerc la ea acasă. Nu aveam un motiv, dar nu aveam nici prea multă documentare. Doar biletele de avion și o prietenă de încredere. Cu două zile înainte de plecare ne întrebam una pe cealaltă dacă să mai mergem sau nu, dacă e sigur sau nu… Ne gândeam foarte serios să renunțăm la plecare. Poți să crezi așa ceva?
Toată lumea se plângea de cât de murdar este. O grămadă de articole pe internet despre cât de mult se holbează bărbații la tine și cât de deranjant este! Și că pute! Mai ales că pute peste tot! Tot felul de motive de spaimă și îngrijorare!
Cu toate astea ne-am urcat în avionul care urma să ne ducă în India. Am avut parte de o grămadă de peripeții, asta e drept. Dar peripețiile noastre nu au avut neapărat legătură cu țara ci poate mai mult cu karma noastră!
India în sine mi s-a arătat plină de culoare, de aventură și necunoscut. Plină de oameni darnici și prietenoși, gata oricând să te primească în casa lor și să îți ofere din puținul pe care îl au! Am făcut cunoștință cu Iunia și prietenii ei cu care încă mai țin legătura uneori.
Ne-au găzduit în casele lor și ne-au hrănit. Apoi în Jaipur am poposit în altă casă, am povestit despre experiențe și viață și nu ne-am simțit străine în nici un fel. Ba chiar ne-am simțit ca din familie!
Poți să auzi 1000 de lucruri povestite despre un loc, poți vedea 1000 de filmulețe, să citești tot atâtea articole pe bloguri și să visezi zi și noapte la destinația respectivă.
Totul ține și de cum vrem noi să vedem un loc, de experiența noastră acolo, de cum vrem noi să îl interpretăm. Până nu ai mers acolo, habar nu ai despre ce e vorba…
Ca o completara – și după ce ai mers, asta nu înseamnă că ai înțeles tot. Înseamnă doar că ai înțeles cât ai putut tu vedea și înțelege la momentul respectiv.
Zicala – trăiești o viață cu un om și nu îl cunoști cred că este valabilă și pentru locuri. Trăiești o viață într-un oraș și nu ajungi să îl cunoști!
Călătorește în schimb pentru a micșora distanța dintre imaginația ta și realitate! Ca să înțelegi mai bine și să iubești mai mult lumea!
Și o întrebare – care a fost locul care te-a dezamăgit cel mai mult, cu toate că nu te așteptai și care a fost cel care te-a uimit?
(poza din cover este din Varanasi, un oraș care mi-a plăcut foarte, foarte mult, chiar dacă nu mă așteptam să fie atât de murdar).
Buna Simona,
In art ai spus ca ai poposit in casele localnicilor ai voiam sa te intreb daca a fost o simpla prietenie la fata locului sau couchsurfing? Apropo, ai incercat? Ai incredere?
In India nu am folosit chiar Couchsurfing. Pe Iunia o stiam de la lansarea cărții scrise de ea si prin intermediul ei am dormit o noapte la un amic.
Apoi in Jaipur am stat la familia unei prietene din Romania. Bine, ea este din Ro, ei sunt din India, dar s-au cunoscut acum cativa ani si sunt familia ei din India. A fost o experienta foarte interesanta.
Cu Couchsurfing in India recomand sa verifici bine gazda inainte. Dar cred ca e safe…
China si… China. Pe deoparte mi-a depasit așteptările in ceea ce privește călătoritul cu un copil mic. Recomand! Pe de altă parte am vizitat un water town, un fel de Venetia chineză lângă Shanghai…dezamagitor, f multi turisti si….nimic.
Da! China cred ca este una dintre cele mai speciale tari in care am calatorit! :))