Probabil unul dintre cele mai complicate lucruri este să reușești să îți găsești concentrarea. Să găsești puteresa să te rupi de lume, de arome, de nou și de oameni, să te asezi într-un colț și să lucrezi.

De cele mai multe ori nomazii digitali stau cu lunile într-un singur loc. E unul dintre motivele pentru care există hub-uri de nomazi, și spații de co-working & co-living ca Mokrin House de exemplu.

Și chiar dacă am plecat încă de puțin timp, am lucrat suficient cât să mă gândesc la faptul că într-o lună parcă m-aș așeza undeva, într-un singur loc, să fie mai ușor să explorăm, să scriem și să ne bucurăm de tot ce se întâmplă.

Dar nici nu îmi vine să ne oprim acum, pentru că sunt curioasă și tocmi am început. Așadar mergem ușor. Totuși văd așa cum în viitorul apropiat o să îmi doresc să stăm măcar 10 zile, două săptămâni într-un loc.

Întrebări și dileme din viața de nomad digital

Cu dorința asta vin întrebările: și până la urmă până unde apucăm să ajungem, cât stăm pe aici, oare ne întoarcem la timp pentru nunta prietenilor? Dar sunt întrebări la care nu o să găsim răspuns acum, ci tot așa, pe parcurs. Noi nici nu știm cât stăm într-un loc și tot prelungim câte o noapte.

În Cancun ne-am lăsat mare parte din bagaj și am luat cu noi doar câteva lucruri pe Isla Mujeres. Stăm o noapte am zis când am plecat de la hostel. Până pe feribot și cât am privit un apus de soare demențial, deci trei ore mai târziu, ne-am hotărât. Stăm două nopți, dar atât. Plecăm spre Tulum.

Și uite azi, cum se face noaptea cu numărul trei. Pentru că aveam câteva lucruri de făcut și:

• N-am anticipat bine cât durează fiecare task.
• Nu am luat în considerare oboseala. Ieri seară eram vraiște amândoi după o zi întreagă de stat pe afară cu Bogdan și Luciana, ne înroșisem ca semaforul și orice numai productivi nu eram. Pe zi am prins vreo oră de muncă la cafea, dar după ce am iești din hotel nici nu am mai vrut să auzim de net. Dovada e că noi încă nu ne-am cumpărat cartele locale. Altfel, aș sta și aș butona toată ziua.
• În fiecare seară din ultimele două ne-am tot spuns – în seara asta lucrăm. Dar în fiecare seară a intervenit ceva. De exemplu ieri seară am stat la povești cu Răzvan. Alt călător de cursă lungă. (îl găsiți pe instagram aici. Nici nu se pune problema, dacă ai instagram trebuie să te duci la el pe profil și să îl urmărești). Și ce să zic? Nu e ca și cum ne pare rău că am stat la povești, ba chiar ne bucurăm. Că am descoperit un om nou și am primit informații foarte utile. Sperăm în seara asta să terminăm munca la timp și să ieșim la o bere.

Deci cam așa cu viața asta. Important e să nu ajungi să te coste mai mult să stai într-un loc decât suma pecare o primești muncind.

Ce facem ca nomazi digitali?

Tot primim întrebarea asta și tot răspundem la ea, o să reiau. Am lucrat amândoi în publicitate. Eu fac social media management (și nu numai. Am un client care îmi este foarte drag și îi ajut cu ce pot și au nevoie), Alex face editare video (fie pentru noi, fie remote pentru alții), scriem amândoi articole / ghiduri de călătorie în regim ghost writing și avem „pe cap” și blogul / platformele noastre.

Alex face rapoartele și researchul, eu client service-ul. Exact ca la birou. Probabil că asta este cel mai mare avantaj al nostru, că în calitate de echiparachetă avem fiecare un set de aptitudini complementare cu ale celuilalt.

Ce ne place nouă cel mai mult să facem este să scriem pe blog și în cazul lui Alex vlogurile / videourile de călătorie pentru canalul de Youtube.

Pentru astea două evident trebuie să ieșim, să descoperim, să facem research, să pozăm, edităm, ca într-un final să postăm. (am făcut și rime fără să vreau).

Să o fac și eu?

Noi îți spunem povești din viețile nomazilor digitali. Ale noastre ale altora, cu bune și rele. Tu decizi dacă să faci saltul sau nu.

Biroul de azi nu a fost cel mai bun, dar își face treaba.

Dar uite cam cum arată locurile prin care am umblat. Și încă avem o grămadă de poze de scos din aparat, selectat și îndreptat.

Știți pozele alea din Caraibe despre care toată lumea crede că sunt prelucrate și editate, că nu are cum să arate așa o plajă? Să fie așa cerul, apa și nisipul? De dragul demonstrației, pozei de mai jos nu i-am făcut nimic. Nici măcar să îi dau un crop, sau să o îndrept puțin.

O să vedeți în vlog și o să vă convingeți.

În peisajele astea chiar nu mai avem nevoie de multe. Nici de haine nu știu cum, nici de petreceri, nici mașini luxoase. More with less se aplică de minune în cazul nostru!

E ora 14:30, am terminat prima rundă de muncă, luăm o pauză să mâncăm, să ne bălăcim puțin, ca să revenim la birouri mai târzu plini iar de energie!

Travel & love, love to travel!