Noi am avut și avem noroc din plin. În Costa Rica am avut ocazia să stăm într-o familie destul de tradițională, dar neconvențională prin spiritul ei. Și face parte dintr-un șir lung de experiențe pe care le punem la caseta de amintiri.
Cu Alejandra ne-am întâlnit în Nicaragua și am stat la povești o grămaaadăăă. Ce m-a uimit cel mai mult la ea a fost lejeritatea și naturalețea cu care aborda diverse subiecte destul de neconvenționale. Am ajuns astfel să povestim lucruri pe care zău, cu altă ocazie nu prea am mai avut ocazia să le povestesc. Și ne-a invitat la ea în casă, în San Jose, atunci când urma să ajungem în Costa Rica.
Aveam dubii. Pentru că știți și voi cum e când mergi acasă la cineva pe care nu îl cunoști prea bine. Omul îți spune că ești ca la tine acasă la el acasă, dar nu vrei să îl deranjezi. Iar părinții ei au întrebat înainte să ajungem – sunt hackeri?
Cu brațele deschise în Costa Rica
Dar nu doar că ne-au primit, dar ne-au găzduit de parcă eram rude. Mai ceva de parcă erau și ei tot români. Cu cina făcută și cafea dimineața. Așadar, pentru noi, oamenii din Costa Rica sunt extrem de primitori.
Dimineața părinții Alejandrei ne făceau cafea și micul dejun. Mi-era rușine să îi deranjez mereu când ne trezeam, așadar după prima zi am început să gătim noi singuri. Și ne-au lăsat. Doar eram ca la noi acasă, nu? Ne-au arătat unde e mâncarea, unde sunt tigăile, puteți să vă faceți de cap.
Și hai să stăm la povești despre Costa Rica și România. Despre cât și cum fură politicienii. Să știți, asemănările sunt pur și simplu izbitoare.
Pura vida Costa Rica
Dar în Costa Rica oamenii au ceva ce se numește pura vida. Este sloganul lor de țară, mantră și salut. Pura vida cu zâmbetul pe buze. Nu trebuie să te stresezi, să țipi. Totul se rezolvă cu un zâmbet larg pe buze.
Vă spuneam în introducere că familia la care am stat noi este foarte tradițională. Da, mama și tatăl au decis să se căsătorească la trei luni după ce s-au cunoscut. De atunci sunt împreună, au trei copii frumoși și merg în fiecare sâmbătă la biserică. Sunt fericiți, veseli și împăcați cu deciziile luate. Ți-e drag să îi vezi vorbind și interacționând.
Ce m-a uimit și mi-a plăcut a fost diversitatea profesiilor din familia lor. Mama este contabilă, tatăl chef, are o afacere de catering, Alejandra este la medicină, fratele ei își dă curând dizertația la arte și organizează un show despre care vrem neapărat să aflăm cum a decurs. Mezina familiei nu era acasă fiind biolog marin.
Am mers la muzee, în locuri în care se strâng tinerii din San Jose și am luat pulsul unei capitale cosmopolite și diverse alături de ei.
Acasă în Costa Rica
Nu râdeți, dar ni se mai face și nouă uneori dor de atmosfera aia de la duminicile în familie. Cu agitație și râsete și o mamă care gătește ceva sau întoarce niște clătite. Cu glume slabe la care toată lumea râde, că na, așa e în familie, apreciem intenția și ne înțepăm cu glume. Cu momentele alea în care te simți stânjenit și te gândești dacă e politicos sau nu să mai ceri o prăjitură.
Au lipsit mătușile care să ne tragă de pomeți. Dar ne-am ales cu un frate și o soră dn capătul ăstalalt de lume. Și o pereche de părinți de împrumut.
Nu le putem spune de suficiente ori mulțumesc pentru cum ne-am simțit în zilele în care am stat la ei.
Pura vida!
super!!!