Uneori cel mai mult și cel mai mult îmi place să stau să privesc în zare la apă. Fie că e un lac, un ocean sau Marea Caraibelor. Poate să fie și Marea Neagră. Reușesc să îmi golesc mintea de tot doar atunci când privesc în albastrul ăla infinit și în toate tonurile lui. Un milion de tonuri de albastru și tot nu m-aș sătura de ele.
Așadar zilele trecute priveam în zare la mare, cu mintea goală, fericită pur și simplu că sunt. Câțiva localnici au început să facă surf iar eu i-am fotografiat liniștită. Fără să mă stresez că aș vrea neapărat un cadru bun.
Priveam în gol, la apa plină de corpuri curajoase, la valurile după care dispăreau uneori, la toată spuma supărată a valurilor sparte. Și de data asta nu îmi mai răsuna muzică în cap, ci o poezie de care am crezut că am și uitat. Cu toate că nu aș avea cum.
Adolescenți pe mare, de Nichita Stănescu.
Această mare e acoperită de adolescenți
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai sprijinindu-se cu brațul de curenți,
mai rezemându-se de-o rază țeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă, tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi-aştept
un pas greșit să văd sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.
Uneori am focusat departe de corpurile lor atletice care se întreceau cu valurile, alteori i-am surprins în încrâncenarea cu care stăpâneau apa.
Mai jos o serie de imagini care să te aducă în poezie cu noi. Ce metaforă frumoasă pentru viață sunt fotografiile astea și poezia lui Nichita Stănescu.
Surf is up in Cahuita
Și ca să îți fie vară în România plină de zăpadă, dă play aici în timp ce dai scroll 🙂
Dacă ți-a plăcut și te-am adus cu noi acolo, nu uita să îi dai un like și share.
Imagini surprinse cu EOS M100 de la Canon România.
Leave a reply