Alex și Raluca sunt plecați de ceva vreme de pe meleagurile țării. Și ei tot #NomaziiZilelorNoastre. Într-un fel pare că s-au mutat în Vietnam, dar în speranța că vor explora tot mai mult și mai mult, azi faceți cunoștință cu ei.
De la plecare au deschis și un blog, dar nu postează cu regularitate, la fel ca Bogdan. Aflați azi cum de au plecat de acasă. De unde resursele financiare pentru călătorii, dar și multe altele. Enjoy!
Pssst. Poți să îi găsești și pe Facebook.
O scurtă prezentare
Xin chao, că răspundem tocmai din Hanoi, Vietnam. Noi suntem Raluca și Alex, suntem plecați din România de peste un an și jumătate (doar dus, adică nu ne-am mai întors de atunci și nici nu ținem morțiș s-o facem) și înainte am lucrat în televiziune. Suntem încă tineri, ne învârtim în jurul a 30 de ani și cam astea sunt lucrurile obiective pe care le putem înșira despre noi. Mai mult de-atât, ne place viața în Asia.
Cum ați luat decizia asta nebună de a pleca prin lume?
Decizia a venit dintr-o glumă și dintr-o incapacitate de a gestiona altfel o anumită sumă de bani. Am zis „hai să ne mutăm pe-o insulă în Thailanda” și-a doua zi am început să documentăm ce e de făcut.
Nu știu exact când am început cu adevărat să credem în cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată, evăr. Dar eram amândoi convinși, ca să vezi ce viziune am avut (încă nici nu i se terminase mandatul lui Cioloș când am urcat în avion), că în România nu mai e de stat. Și n-am vrut Europa, am vrut ceva care să ne provoace și din care să învățăm. Un loc unde să trăim, nu doar să supraviețuim.
Pe unde ați locuit de când v-ați dat demisia?
Am început cu 3 luni în Vietnam, din care două luni le-am locuit într-o casă comună cu alți voluntari din toată lumea veniți în nordul țării, într-o provincie izolată și săracă, să predea engleza copiilor de p-acolo. Apoi am locuit vreo trei săptămâni pe-o insulă tropicală, în Phu Quoc.
După care am luat Cambodgia la puricat vreo două luni, doar prin punctele esențiale, că nu aveam suficientă experiență de aventurieri încât să ne simțim în stare să luăm în piept adevărata Cambodgie.
Aproape o lună am locuit cu un japonez care și-a deschis o mică sușerie și berărie cu bere făcută de el. Un dubioșel dar care, trăind multă vreme în New Orleans, asculta numai jazz din ăla finu. A fost frumos.
Apoi alte două luni în Thailanda, ca turiștii, island hopping apoi o lună în zona muntoasă. Chiang Mai, Pai, Chiang Rai. Acolo am făcut și primul gig la un hotel de 4 stele, 10 zile am lucrat să le facem poze și un video. Și acolo a fost frumos.
După care ne-am întors de unde am plecat, iubitul nostru Hanoi. Împlinim un an pe 22 aprilie de când stăm aici și tot zicem că încă un pic și plecăm. Încă un pic și plecăm în Kuala Lumpur pentru un viza run și alte 6 luni de Vietnam.
Ce ați făcut în acest timp?
Dar ce n-am făcut? Am scris pe blog, am învățat să facem fotografii, am editat clipuri din călătoriile noastre, am călătorit, explorat, învățat, meditat, sport, prieteni, voluntariat, bani, am cheltuit bani, am trăit așa cum ne-am dorit, practic.
Care este sursa voastră de venit?
Momentan e locală sursa de venit. Ponderea cea mai mare o are English teachingul, iar din urmă vine puternic nișa pe care ne-am axat tot mai mult în ultima vreme, video-ul.
Vă vedeți făcând asta încă mult timp de acum încolo? V-ați întoarce în România?
Da. Nu.
Care e urmatoarea destinație sau prin ce țări ați vrea să mai locuiți?
Următoarea, următoarea, nu știm sigur. Una dintre Malaezia, Indonezia, Philippine, Myanmar, Laos, Korea, Japonia sau China. De locuit câte puțin am vrea în toate.
Ceva sfaturi pentru cei care vor să-și ia lumea în cap și nu știu de unde să înceapă?
E ok dacă nu știți de unde să începeți atât timp cât știți clar unde vreți să ajungeți. Pași mici, dar siguri, fiți calculați, dar nu chibzuiți prea mult. Nu lăsați pe „dacă” și pe „cum” să vă sperie.
Ei sunt nomazii zilelor noastre de săptămâna asta. Dacă te-au inspirat nu uita să le urmărești aventurile și să îi încurajezi. Dacă te-au inspirat nu uita să le arăți și altora.
Travel & love, love to travel!
Leave a reply