• Menu
  • Menu

Răspunsuri la întrebări despre viața noastră de nomazi digitali

Vă scriu răspunsurile astea din patul meu înalt, dintr-o cameră de la parterul fermei din Insula Sao Miguel din Insulele Azore. Am tot promis că voi răspunde la seria asta de întrebări și v-am tot dus cu zăhărelul.

Azi voi răspunde la jumătate dintre întrebările de pe listă, nu aș vrea să risc nici să vă plictisesc.

De ce faceți asta? Care este motivația voastră?

Facem asta în primul rând pentru libertatea pe care o avem. Toate ajunsurile și neajunsurile care vin la pachet sunt asumate, iar atunci când tragem linie constatăm chiar și în cele mai grele momente că suntem pe plus.

Când și cum ați știut că acesta este stilul de viață pe care îl vreți?

Ca să glumesc puțin, poate de când aveam 4-5 ani și cântam din Irina Loghin: în căruță m-am născut, din căruță știu să cânt.

Mă rog, eu am mai spus povestea, am fost inspirată de un cuplu, îmi doream oricum să văd lumea și cu cât am crescut și am conștientizat că pot să o fac, am pus în aplicare. Tadaaaa.

De când faceți asta?

Sunt mai bine de trei ani de când ne-am dat demisia, dar mie mi-a plăcut mereu să scriu, apoi am descoperit digitalul și publicitatea și au fost alte domenii cu care am rezonat și din care am încercat să învăț cât mai mult. Am făcut și pe freelancerul, dar mă cam omora statul acasă.

Alex are și el vreo patru ani și jumătate de când a început treptat să învețe despre editare video.

Cum au arătat primele șase luni de când ați început?

Știu că îmi era frică, foarte frică în primă fază. Nu îmi venea să cred că iau hotărârea asta nebunească. Eram și entuziasmată, dată la maxim. Într-un final îmi îndeplineam visul, dar nu știam nici eu ce mă așteaptă pe drum sau la capătul tunelului.

În primele 3 luni am explorat aproape continuu. Am explorat și ne-am legănat în hamace cât să recuperăm toată viața pe care simțisem poate că o pierdem, blocați în blocuri gri. Am picat cu scuterul, ne-am avântat în tot felul de situații ciudate, unele dintre ele s-au dovedit la final să fie parte din experiențele vieții noastre. (vezi povestea Duli Beach)

Lucram, învățam să facem lucruri noi, ne documentam în timpul ăsta și aventurile. Fie sub formă de jurnale de călătorie, fie sub forma unor articole documentate din care să se poată inspira ceilalți.

Care este procesul vostru? Cum faceți să îmbinați călătoritul cu munca și cu timpul liber?

Timpul nostru și pentru noi este foarte important. Așadar încercăm să nu ne luăm mai mult de muncă decât putem duce. Asta înseamnă automat și că nu ne îmbogățim peste noapte. Așa facem ca să le putem îmbina pe toate.

Uneori lipsim de pe blog, de pe Youtube sau Instagram, nu vrem sa para ca avem o viata diferita fata de cum este. Nu vrem sa lesinam de oboseala doar ca sa dam bine si sa fim mereu prezenti pe retelele sociale.

Încercăm să muncim mai inteligent, nu neapărat mai mult, suntem stăpâni pe ce putem și pe ce nu putem face. Aproximăm mereu în plus peste termenele limită. În secunda în care descoperim că din diverse motive nu putem livra ceva la timp, facem tot ce putem să anunțăm și să ne cerem scuze.

Din trei ani încă pot număra pe degetele de la o mână de câte ori am amânat un deadline. Când eram prin Costa Rica s-a întâmplat pentru că a picat transferul peste noapte de exemplu. Am pus fișierele la transferat și m-am băgat la somn liniștită. De dimineață am descoperit pocinogul. Cred totuși că și așa am fost destul de aproape de termenul de predare.

Mituri despre voi și viața voastră

Cred că aici sunt foarte multe de spus.

  • Sunt cei care sunt siguri că ne sponsorizează părinții
  • cei care cred că noi nu plătim nicioată nimic, doar ne plimbăm
  • Cei care cred că tot ce postez online e plătit sau sponsorizat.

Apoi despre viața asta nomadică foarte multă lume crede că este foarte complicat, că rămâi fără prieteni, că nu ai stabilitate.

E atât de complicat pe cât vrei tu să faci să fie. Orice hobby e complicat într-o oarecare măsură. Și dacă îți place să citești trebuie să dedici timp cititului și înțelesului cuvintelor din cartea aia. Pentru mine este la fel și cu plimbatul prin lume.

Iar în timp a început să fie atât de natural încât nici nu mai simt atât de acut „povara călătoritului prin lume„.

Dacă mă afund prea mult în subiectul ăsta pot să îi dedic un articol întreg.

Ce sfat v-ati da azi, voua dela inceput de drum?

Mergi înainte pentru că e bine ce faci şi o să fie una dintre cele mai minunate experiențe din viața ta, Simona.

Da, aşa mai vorbesc eu cu mine la persoana a 3-a. 🙂

De exemplu acum închei acest articol dintr-o piata mica, intr-un sat al carui nume nici nu l-am retinut. Am facut o stanga si o dreapta pe drum pentru ca ni se parea foarte frumos peisajul.
Si daca v-a placut si vreti raspunsuri si la restul de intrebari, asteptam sa ne dati de stire. 🙂

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.