Pentru seria #nomaziiZilelorNoastre cel mai greu îmi este să găsesc bărbați pe care să îi intervievez. Știți, alții decât cei pe care îi știe toată lumea. Pe Bogdan l-am cunoscut anul trecut prin Asia. Am ieșit la o bere în Luang Prabang iar ăla a fost momentul de început pentru o prietenie frumoasă. Era la început de aventură, plin de adrenalină și atâta chef de explorare încât mă întrebam uneori de unde are atâta energie.
Povestea lui este plină de viraje și schimbări bruște de situație. S-a îndrăgostit lulea și a fost o vreme profesor de engleză în China iar acum este în Bali. Nu a mai fost pe acasă de vreo doi ani.
Aş vrea să te prezinți prima dată puțin pentru cititorii lipa-lipa.ro.
Salutare, Bogdan aici de fata, Nick prin alte parti ale lumii. Inginer constructor la baza, un tip adaptabil zic eu, care a plecat de la cariera de inginer constructor si a ajuns sa faca de toate peste tot: inginer proiectant, inginer petrol si gaze in America de Sud si Belgia, profesor de engleza in China (tot acolo fake businessman, chef, actor, agent imobiliar etc.), blogger incepator, fotograf cate putin, drone-videographer, video-editor, manager remote de resort in Bali, business owner.
Dupa cum vedeti am incercat putin din toate si in continuare incerc si explorez lucruri noi. Mi-am dat seama ca dupa 5 ani in domeniul ingineriei, statul intr-un birou, in fata unui laptop, muncind mult peste program, nu este ceea ce vreau sa fac pentru tot restul vietii, ceea ce m-a si impins la cumpararea unui bilet, doar dus, catre Thailanda – life changing decision.
Când ai început sa prinzi gustul călătoriilor?
“Bug-ul” l-am prins de cand am avut prima mea iesire din tara, cu jobul in 2014, in Surinam (America de Sud) unde am locuit un an, si am avut primul contact cu o noua societate, obiceiuri, mentalitati, oameni diferiti.
De acolo compania m-a mai trimis inca un an in Belgia, si intre timp am inceput sa ies si prin Europa. Pot sa spun ca in tot acest timp incepusem sa ascult si destul de multe audiobook-uri de self improvement si de acolo am ajuns si la traveling.
O carte care a adus un impact major in luarea deciziei de a-mi da demisia si a pleca in lume a fost “Vagabonding – Un uncommon guide to the art of long term world travel” de Rolf Potts, care mi-a deschis destul de mult ochii povestind de toate acele experiente, care se indentificau atat de mult cu dorintele mele arzatoare de explorare, plus filmul “Into the wild”.
Cum ai hotărât că vrei un stil de viață nomadic?
Avand aceste iesiri si locuind si in tari cu mentalitati total diferite de a noastra (Surinam), mi-am dat seama ca sunt atat de multe lucruri de invatat pe pata asta albastra numita Terra, si relatiile inter-umane, mai ales dintre societati total diferite, ajuta atat de mult la dezvoltarea noastra ca individ, incat nici o facultate de pe lumea asta nu poate sa aduca acest aport in doze atat de frumose de experiente.
Si plus de toate cele, jobul nu imi mai aducea satisfactie in afara de cea financiara, dar mi-am dat seama ca aceasta securitate nu imi mai dadea nici o linistie, ba din contra, imi afecta si distrugea si mai mult spiritul aventurier.
Ce era de facut cand dorintele erau atat de mari, sa-mi iau rucsacul si sa trec la experimentare directa, fara a mai trai din carti. Mai era de deslusit cum pot sa fac asta si pe termen lung, dar… aveti rabdare, universul avea planuri si mai mari pentru mine.
Cum au reacționat cei apropiați la ideea asta?
Ai mei parinti si prieteni nu intelegeau de ce. Daca tot vreau sa calatoresc, de ce nu aleg Europa, unde e mai aproape si mai apropiata de socitetatea noastra. Dar ei tocmai asta nu intelegeau, ca eu voiam ceva total diferit, ceva care sa ma puna in dificultate, sa fiu nevoit sa fac fata la ceva nou tot timpul, sa ma faca sa cresc prin asta. Am parte de aceste interactiuni minunate prin contactul cu oameni din alte culturi. Iar asta vine la pachet cu explorari de noi peisaje.
Fratele meu facea haz de necaz. Ce o sa mananc eu prin Asia, ca sa mananc acasa cat mai pot, ca acolo o sa dau numai de gandaci si sobolani pe gratar ☺. Parintii m-ar fi vrut mai aproape si nu m-au inteles in totalitate, dar mi-au oferit tot suportul lor emotional.
Care a fost pentru tine momentul cel mai dificil?
Atunci cand am inceput sa calatoresc, singur, long term in Asia, avand parte tot timpul de experiente noi, oameni frumosi si locuri nemaipomenite, imi doream foarte mult sa impartasesc toate astea cu o persoana draga, mai ales ca iesisem si dintr-o relatie, dar privind înapoi acum, totul a fost exact asa cum a trebuit sa fie. Calatorind singur a fost necesar sa interactionez si mai mult si asta m-a facut sa intalnesc persoanele potrivite in viata mea care au ajutat la schimbarea destinului meu.
Un exemplu concret ar fi ca la sfarsitul a 4 luni de calatorie in Asia am intalnit o fata extraordinara pe o insula remote in nordul Malaeziei. Am petrecut 6 zile impreuna si am ramas atat de frumos conectacti incat, venind acasa, m-am hotarat ca nu mai vreau sa ma intorc la vechiul job, mi-am luat viza de China, si dupa doar 3 saptamani m-am mutat la celalalt capat al lumii, unde “made in china” avea sa-mi fie casa pentru urmatorul an din viata mea, lasandu-ma cu totul impulsionat de instinct. Stiti cum se spune “Your gut knows what your head didn’t figure out yet”.
Au fost si momente dificile, cum ar fi sa-ti intre nisipul in laptop cand stai si lucrezi de la plaja ☺) (glumesc), dar uitandu-ma la imaginea de ansamblu, toate acestea nu au facut decat sa ma dezvolte mai mult si sa ma ajute in drumul meu de descoperire interioara.
Cu ce te ocupi acum? Din ce câştigi bani?
Am lucrat destul de mult in ultimul timp sa-mi dezvolt skillurile pe fotografie, vide-editing, drone videography si de jumatate de an colaborez cu resorturi din Bali. Le ofeream videouri promotionale din drona si interior, care prezenta locatia, in mediul online, pentru viitorii clienti. Am si o colaborare de managing remote a unui mic resort de pe o insula vecina.
Astea au fost doar piese de puzzle, care m-au impins sa-mi dezvolt propriul business cu alti doi oameni frumosi, evident, pe care i-am intalnit in magical Bali. O sa oferim end to end services resorturilor, si nu numai, combinand ultimele tehnologii din domeniul virtual, 360 views, si drone footage. Asta e doar inceputul, posibilitatile sunt nelimitate.
Care sunt pentru tine provocarile genului asta de viață?
Daca le pot numi provocari, este faptul ca, desfarsurandu-ti activitatea in tari cu total diferite mentalitati, clientii sunt foarte imprevizibili. Lucruri pe care poate tu le consideri normale, pentru ei sunt total straine, dar tocmai si asta e frumusetea. Inveti sa te prezinti in diferite moduri si sa te adaptezi tot timpul in functie de ce apare in fiecare zi.
O alta provocarea ar fi si ca cei dragi nu iti sunt aproape. Nu am mai ajuns acasa de aproape 2 ani si imi este greu sa-i vad pe parinti si prieteni prin intermediul unui mic ecran, dar in acelasi timp imi dau seama ca toate aceste schimbari nu ar fi avut loc daca eram acasa, probabil intr-o zona de confort, unde totul se desfasura in acelasi mediu, bine cunoscut.
Ce planuri de viitor ai?
Intentionez sa ma focusez in totalitate pe ceea ce imi place, si acum pot spune ca hobbyul meu este de fapt businessul meu.
Am descoperit ceea ce imi place, si vreau sa merg pe aceasta cale si mai mult. Am gasit modul perfect de a imbina partea financiara cu explorarea, aventura, si a invata din ce in ce mai mult despre noi culturi, oameni, societati si civilizatii.
Nu a fost usor, si acum un an nici nu stiam ce vreau sa fac cu viata mea sau incotro sa ma indrept, dar cum toate vin la timpul lor, universul stie mai bine cand trebuie sa ti le puna in viata si cand esti pregatit. Noi nu stim nimic: “John Snow, you know nothing” ☺)
Ce sfaturi ai pentru cei care ar vrea sa pornească pe acest drum?
Dupa cum spune si tipul din “Into the wilde”: “The core of a man’s spirit comes from new experiences”, este ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa inglobam in mentalitatea noastra, sau cel putin sa incercam de cateva ori in viata asta. Poate este sau nu este pentru fiecare.
Stiu ca este greu la inceput, si mie imi dardaiau chilotii cand m-am suit in avionul de Thailanda cu one way ticket, fara a sti de ce, cum si ce ma asteapta, dar incercati cu toata puterea sa treceti peste acel moment de blocaj. Lucruri nebanuit de frumoase va asteapta in afara zonei de confort.
Nu se stie niciodata cum ajungi sa inveti mici copilasi chinezi sa gateasca sushi, sau ajungi pe marginea prapastiei uitandu te la cea mai frumoasa plaja ever, pe care o vedeai numai in clipurile youtuberilor tai preferati si visai cu ochii deschisi ca o sa ajungi acolo.
Ghici ce, poti fi acolo, am trait, am vazut, am experimentat. Nici eu nu am avut incredere in mine ca pot face asta, si acum cand ma gandesc la acel “mic copil” neajutorat din avion spre Thailanda, ma bufneste rasul 🙂 si imi vine sa fac misto de el.
Dar toate asta s-au intamplat pentru ca am invatat sa risc. Sa risc chiar si totul pentru ceea ce imi doresc in viata mea, pentru visele mele si pentru tot cee ce inseamna momentul prezent.
Bazeaza-te pe intuitie, asculta-ti acea voce interioara, crede-ma, nu esti nebun, sau macar nu esti singurul ☺). Mica doza de nebunie si riscurile pe care mi le-am luat m-au impins in 2 ani de la o viata monotona, de birou, in care asteptam cu drag 5-6 zile de vacanta o data la 3-4 luni, la o viata plina de aventura, suspans, nestiind neaparat ce fac a doua zi, pe cine mai intalnesc, sau ce plaje noi mai vizitez.
Si frumusetea sa nu mai fie nevoie sa pui ceasul sa sune dimineata, sau sa uiti zilele saptamanii, desi pare mica, e nemaipomenit de relaxanta. “Dreams are dreamed to be lived “ by Rostoryteller (Nick).
PS: nu stiu daca a zis-o cineva, dar mi-a venit in cap, si imi place cum suna. ☺
Pe Bogdan trebuie să îl cunoști personal ca să înțelegi când râde sau sunt mici miștouri și când e serios. Îl găsești pe Instagram, pe blog (dar nu a mai scris de ceva vreme), Facebook și Youtube.
Noi îi dorim să îi meargă toate așa cum își dorește și să ne vedem vara asta cu bine prin România. Dacă ai și alte propuneri de oameni pe care ai vrea să îi vezi povestind în această categorie, aștept recomandările.
Găsești restul interviurilor din serie aici.
[…] era prea mare. Iar tot ce știam noi despre locul ăsta era că un alt român era aici. Pe Bogdan îl cunoscusem cu două săptămâni înainte și ne văzusem o seară la o bere. Merită să îi citești […]