Din Hanoi ne-am îndreptat direct spre insula Cat Ba unde eram așteptați ca voluntari la Woodstock Beach Camp!
L-am cunoscut pe Bogdan, un alt român plecat prin lume de mai bine de 50 de zile, în Laos. Ne-am văzut la o bere, ne-am înțeles tare bine și ne-am lipit unii de ceilalți.
După ce el a început să facă voluntariat la Woodstock Beach Camp ne-a scris și nouă și ne-a povestit despre cât de tare e locul ăsta, așa că nu a fost greu deloc să ne convingă să ne îndreptăm spre Vietnam chiar dacă nu era pe lista noastră inițială.
Aici avem ceva mai multă libertate decât în Luang Prabang, dar lucrurile pe care le facem sunt cumva asemănătoare.
Citește aici despre experiența Work Away din Luang Prabang.
Suntem interfața dintre angajații vietnamezi și clienți. Noi ne ocupăm de chek-in-uri, rezervări, luat comenzi de mâncare și băutură și servirea lor, să răspundem celor de pe Work Away care aplică, punem muzică, oferim ajutor și informații turiștilor și altele pe care probabil le uit. Sună ca o treabă simplă, dar atunci când locul e plin de turiști poate să fie chiar destul de solicitant.
Suntem cinci voluntari și lucrăm în ture de câte cinci ore pe zi, dar ne și ajutăm unii pe ceilalți atunci când e aglomerație mare. În schimbul eforturilor nostre primim cazare, mâncare (3 mese pe zi), ceva sucuri și băuturi. Cheltuim bani doar pe țigări (da, încă nu ne-am lăsat de fumat) și bere. Ba chiar putem merge și în tururi fără să plătim atunci când avem deja turiști care s-au înscris pentru ele. Așadar într-o săptămână de când suntem aici am cheltuit mai puțin de 15 dolari amândoi.
Noi ne amuzăm și spunem că am început treptat. În Luang Prabang nu aveam responsabilități foarte mari, aici au crescut puțin. Patronul trece la câteva zile, sau poate o singură dată pe zi. Dacă greșim ceva noi suntem cei care trebuie să repare, dacă avem over booking-uri sau persoane care vor diverse discounturi tot noi ne cam hotărâm între noi dacă le acordăm sau nu.
Din Septembrie o să fim total pe cont propriu. Citești despre asta aici. Poate o să putem să mai punem întrebări prin intermediul social media celor de la Duli Beach, dar probabil că răspunsurile nu o să vină foarte rapid. Așadar e un antrenament foarte bun pentru tot ce înseamnă un business în turism în Asia!
Ce ne place
Priveliștea!
Modul în care e decorat locul, faptul că avem multe multe hamace din care să lucrăm, în care să dormim sau să ne relaxăm citind o carte. Mie îmi place mult și faptul că avem cărți de colorat pentru adulți, cărți de joc, dar și un raft de cărți pe care să le citim.
În fiecare seară la ora 19:00 avem o așa numită „family dinner”. Este o cină cu specific vietnamez, gătită de bucătarul nostru, la care se pot înscrie și oaspeții. E interesant și pentru că nu știm niciodată exact ce este în meniu. De la fried rice și fried noodles până la fructe de mare și pește absolut delicios. Masa este mereu mult prea consistentă iar puiuții de câine adoptați și salvați de voluntarii de dinaintea noastră au mâncare din plin.
Faptul că avem animale pe lângă casă. Trei puiuți de câini alături de mama lor și o pisică. Am descoperit recent că e și gestantă așa că încerc să am mai multă grijă cu ea și să o hrănesc mai des.
Faptul că aici cunoaștem mai mulți oameni și felul în care e amenajat locul te și îndeamnă să interacționezi. E foarte fun și pentru că nu mai suntem doar noi doi. Ce-i drept am mai avea nevoie de încă un român pentru a putea juca mima și altele asemenea :)).
E interesant și că din cauza prețurilor ceva mai mari – 35 de dolari pe noapte o cameră pentru două persoane – vin și destul de multe familii. Nu interacționăm doar cu backpackeri.
Ni se spune foarte des – oh, vai! Sunteți primii români pe care îi cunosc călătorind! Așadar români, cred că trebuie să începeți să călătoriți mai des!!!
Ce nu-i așa grozav
Camerele nu sunt cele mai frumoase, ba chiar sunt foarte foarte basic. Pat, un ventilator, o plasă de țânțari pe care nici nu o folosim și baia. E bine că mai avem un pat la dispoziție și îl folosim pe acela pentru a ne depozita lucrurile pentru că altfel ar trebui să fim foarte organizați – capitol la care nu excelăm.
Nu există aer condiționat și e atât de cald încât ne bucurăm de cea mai mică adiere de vânt!
Internetul merge greu greu de tot și în reprize. Dacă mai sunt și câțiva oaspeți care deja stau pe net sau fac un video call, deja nu mai merge deloc. Stați liniștiți, nici lor nu prea le merge video call-ul.
Uneori e oarecum solicitantă munca. Să alergi după mâncare, ne mai certăm cu stafful vietnamez pentru că nu înțeleg ce am vrut de la ei. Noi le cerem fried noodles, ei ne dau supă cu noodles. Dar e amuzant!
Ne tot gândim cum să facem locul mai frumos, mai armonios, băieții mai meșteresc pe aici la una-alta și vrem să facem niște borcănele simpatice de tips. Oaspeții care vin aici pleacă foarte fericiți deseori. Unii ne-au făcut și desene. Ne rămăsese foarte multă mâncare de la cină, bucătăria se închisese deja iar lor le era foame, așa că le-am oferit ce mai rămăsese gratis! Au fost așaaa de fericiți și încântați! Nu pot să vă explic!
O să stăm aici cel puțin până prin august, apoi mai vedem! Eu azi am scris articolul ăsta de aici.
Travel & love, love to travel!
Nu uita, dacă îți plac articolele noastre, să le dai și un share pe rețelele tale sociale!
[…] bune și spontane. Vizita pe Rio San Juan, Duli Beach unde am și stat două luni, Cesky Krumlov, Woodstock Beach Camp și planctonul fosforescent. Lista poate continua. Lasă călătoria să te […]