Ne mărim echipa :) 💗

După ceva vreme de consultări, gândiri și răzgândiri, ne-am dat seama că suntem pregătiți pentru pasul următor. Călătorim deja prin lume de ceva timp, am ajuns să ne cunoaștem foarte bine atât unul pe celălalt, dar și ce ne place sau lucrurile de care avem nevoie. Chiar suntem o echipă în toate și am povestit aici despre elementul cheie care ne ajută să fim așa.

Deeeci ne mărim echipa de călători. 🙂

Sună ca un anunț de angajare, dar nu este. Chiar am stat mult și ne-am gândit la decizia asta, ne-am întrebat dacă vrem sau nu ori dacă e esențial. Pe la final de 2019 ne hotărâsem că esențial nu e neapărat, dar că e ceva ce ne dorim. Apoi a început pandemia și a căzut mult pe lista noastră de priorități. Mai ales la mine, speriată fiind de tot ce se întâmpla în lume.

Cu timpul însă ne învățăm cu toate. Și cu relele, dar și cu bunele. Așa m-am învățat și eu cu pandemia. Au apărut vaccinurile, au început să fie disponibile, am mai amânat puțin ca să ne vaccinăm, apoi am mai amânat puțin pentru că în principiu așa e recomandat.

Da, ne mărim echipa, dar nu angajăm ci mai aducem pe lume un călător și suntem tare tare bucuroși.

💗💗💗

Am aflat într-o zi de vineri 13 că o să fim părinți, iar pentru noi zilele de 13 au fost mereu cu noroc. Tot într-o zi de 13 ni s-a mai schimbat viața și altă dată, când am urcat în avion să plecăm în lume.

Iar momentan ziua anunțată de naștere este tot în jurul datei de 13.

Deci nu ne-am speriat, am fost mai degrabă foarte fericiți și foaaarte uimiți. În primul rând pentru că nu ne așteptam să se întâmple atât de repede. Avem în jurul nostru persoane care au probleme în acest sens, ne-am gândit că cei mai tineri nu mai suntem neapărat și că poate o să dureze o vreme. .

Te așteptăm, ghemotoc

Se pare că ne înșelam și că acest copil era pregătit chiar până să fim noi. Spun uneori că era acolo la ușă, ne pândea: “haaai, ce faaaaceți? Vă mai gândiți și răzgândiți mult?”. Oh și ce ne bucurăm să fie în viața noastră. Îmi place cum îi vorbește Alex, încă de când nici nu auzea, iar eu sunt foaaarte nerăbdătoare să vină pe lume și să îl văd pe el tată. O să fie un tată minunat, ce drag o să îmi fie să îi privesc zi de zi cum se alintă, cum se joacă. Sunt chiar nerăbdătoare să îi văd și cum o să se bosumfle și ciufuțească.

Nu o să vă spun toate modurile în care a fost alintat copilul ăsta de când știm de el, dar ca să îmi amintesc peste ani și să nu uit, o să las scris despre alintul din primele săptămâni, când îi spuneam măcușor. Pentru că atât era, cât o sămânță de mac. Apoi susănel, susanul nostru cu inimioară bătând. Nu știam că îi auzi inima de așa de devreme, ce impresionați am fost.

De la susănel acum bebe a ajuns să facă tumbe, aude, are rinichi, totul deja atât de repede. Deja ne simțim iar eu încerc să îmi domolesc puțin entuziasmul în găsirea poreclelor pe care le tot schimb săptămânal. Bebe, stai liniștit, majoritatea poreclelor tale o să rămână la noi.

Mi s-a părut foarte frumos că am aflat că urmează să avem un copil chiar în ziua în care invitația noastră de nuntă era gata. Chiar privim cu multă încredere spre viitor.

Am construit o viață foarte frumoasă împreună, iar de acum încolo o să fie chiar și mai frumos, în trei.

Bebe, suntem nerăbdători să te cunoaștem, să te purtăm în aventuri, să ne înveți lucruri noi, să te învățăm și noi despre lume, să te protejăm și să te lăsăm să ne protejezi, să fim o echipă și mai mare.

Primul trimestru de sarcină

Pentru mine a fost nu foarte rău, dar nici grozav. Una peste alta ies pe plus oricum la final. Am avut stări de somnolență extremă bruște, așa cum nu mai avusesem în viața mea. Chiar când ajungeam La Rural să filmăm cadrele pentru invitație m-a lovit în ziua aia un somn teribil, cum nu mă mai lovise. A fost unul dintre semnalele care m-a făcut să mă întreb dacă sunt însărcinată. Ziua următoare făceam testul care ieșea pozitiv.

A fost chiar amuzant, că ajunsesem acolo să filmăm iar Alex mă întreba ce/cum să filmăm, ce părere am. Iar eu mă întinsesem pe acolo adormită și nu prea știam. Știu că mi-a zis, bine, mă ocup, că văd că nu cooperezi. Mă întrebam și eu – dar cum de nu cooperez, că e ceva destul de important în acest moment :)).

Apoi am mai avut și ceva grețuri, stări de vomă, nu mă plâng, cred că se poate și mult mult mai rău. Tare ciudat când ești însărcinată, de multe ori mi se făcea greață fix când îmi era mai foame și trecea total contraintuitiv, mâncând. Iar în primele săptămâni am avut momente când doar gândul la dulciuri mă făcea să îmi fie rău, deci renuntând la zahăr, am mai slăbit 3 kilograme în primul trimestru. Cred că sunt una dintre gravidele norocoase.

Părțile plăcute

Am fost și sunt foaarte calmă și zen. Spun că acest copil mă face să am zenul unei moluște. Oricum eram eu mai calmă și zen, acum chiar ating nivele noi. De exemplu zilele trecute contul de instagram a fost disabled, în loc să mă dau cu capul de toți pereții și să mă agit eram: eh, aia e și dacă îl pierdem, o să postez pe blog tot ce postam pe Instagram înainte. Oricum pun de cele mai multe ori câte 10 foto și cel puțin 1500 de caractere. 🤷

Alte părți pozitive? Părul, omg ce bine se simte el în perioada asta. Unghiile care nu mi s-au mai rupt și, după cum mulți au sesizat deja, chiar am o altfel de strălucire. Îmi iubesc și apreciez corpul și așa cum nu am făcut până acum, până la punctul în care am și pus poze cu mine în costum de baie din două piese! Pe internet?! Da! Oh, wow!

Nu am însă cum să nu îmi apreciez corpul când face această magie de a crește o nouă viață. O viață care la 7 săptămâni avea deja bătăi de inimă iar acum face tumbe în mine.

Nu avem așteptări, nici presiuni. Aș vrea să nasc natural, dar depinde de ce se mai întâmplă. Avem planuri pe care le construim împreună despre educație și viitor, dar nu suntem prinși cu lanțuri de ele. Cred că ne ajută să fim flexibili în toate. Plănuim, dar ne vom adapta pe parcurs, toți trei.

Sunt însărcinată, nu bolnavă 🙂

Am noroc și de o doctoriță grozavă, care mi-a spus din primele săptămâni că atâta timp cât totul e în regulă, pot să fac absolut ce vreau. Să urc pe munți (fără să mă forțez prea tare), să fac oricâte drumeții vreau. Cu excepția faptului că am anulat excursia la Cairo din Egipt și că am început chiar să mănânc dimineața, totul normal până acum.

Am dansat cu poftă și chef la nuntă, am făcut și câte peste 20.000 de pași pe zi în drumeții pe Via Transilvanica, am mângăiat și pisici, am plecat în vacanță și dacă totul e ok, o să mai plecăm.

Facem planuri de a merge poate cu bebe la concert la Coldplay în vară. De a merge în Portugalia pe la mijloc de noiembrie o lună. De a merge poate în ianuarie în Austria (poate chiar cu mașina). Cu concertul mai avem de citit și făcut documentare despre căști, cât de ok e, chestii de genul.

Sperăm să vă bucurați pentru noi și să ne însoțiți în noile aventuri. Probabil o vreme o să fie puțin diferite, dar nu mai puțin interesante.

Iar dacă sunteți curioși să vedeți cum se ițește o burtică din spatele hainelor, publicăm zilele următoare vlogul cu drumeția din Via Transilvanica. Vă așteptăm pe Youtube.

Și aștept un semn dacă vreți să știți mai multe despre teste Panorama (teste genetice care ne-au ajutat să fim așa zen) și alte minuni din categoria sarcină.

Schimbările sunt bune și suntem siguri că vom face față noilor provocări. Nu știu încă exact cât de buni o să fim ca părinți, dar sunt sigură că acest copil o să se distreze foarte bine cu noi.

Până una alta, noi sperăm că sunteți bine, sănătoși, în aceste vremuri încă ciudate și incerte. Aveți grijă de voi, dar și de cei dragi.

Iar pentru tine, bebe, nu știm cum o să fie planeta până o să îți faci aterizarea pe lume, dar noi vom încerca, la fel ca până acum, să o facem un loc măcar puțin mai bun.