Orasul sfant, unul dintre cele mai vechi orase din lume si locul unde este cea mai sfanta intindere a Ganjelui. Mi se pare frumos sa va spun despre Varanasi, mai ales in contextul pozelor de mai jos, ca el poarta si denumirea de „Kashi” ceea ce in sanscrita inseamna „a straluci sau a arata stralucitor”.
Varanasi este de asemenea un loc foarte important deoarece aici are casa zeul Siva, unul dintre cei mai importanti de altfel.
Am dormit o ora, o singura ora deoarece am stat pana tarziu in noapte la povesti cu un Israelian. Mi s-a parut absolut fascinant, fusesem in Iran, stiam oarecum punctul lor de vedere iar acum aveam ocazia sa vorbesc foarte deschis cu cineva din „tabara opusa”. Cu toate ca nici nu apucasem bine sa pun geana pe geana, atunci cand a sunat alarma am sarit si am trezit si grupul. Daca pana atunci Cristiana, Razvan si Mihai se minunau de cat de bine, de linistita si de mult dorm, acum i-am uimit pentru ca am mers sa ii si trezesc pe fiecare :).
Nu sunt o persoana matinala, dar cand sunt, imi place sa ma dau mare :P.
Citeste si: ia cu tine cand calatoresti: obiectiv Tamron 16-300
M-am simtit si am fost de altfel tot timpul o intrusa. Oamenii deja ne ignora pe noi, turistii, astia de stam in barci si le pozam fiecare plecaciune… Nu am fost neaparat confortabila cu ideea asta insa eram captivata oricum de toate ritualurile, de multitudinea oamenilor, de povestile lor. Familia la ritual, femeile venite si ele pentru ritualuri si poate pentru o poveste, copiii, oamenii care spalau rufe.
Va spun, imaginea razelor de soare peste oras are un farmec aparte.
Revenind la Siva, el inseamna noroc, bogatie, abundenta iar legendele spun ca fiecare bucatica de piatra din Varanasi este el. Murind aici, pe meleagurile sfinte, in orasul zeului suprem inseamna a atinge „moksa”, adica eliberarea din ciclul vietii.
Despre Varanasi circula multe povesti despre muribunzi care stau pe malul sau asteptand sa moara pur si simplu. In realitate nu este chiar asa. Sa nu va asteptati sa gasiti un oras plin de oameni la finalul vietii asteptand sfarsitul. Este totusi adevarat ca multi oameni aleg sa moara aici sau sa fie incinerati aici dupa moarte.
Anul trecut mi-am pus pe lista de „do to la un moment dat in viata asta” – India. Nu ma asteptam sa imi si realizez visul intr-un timp atat de scurt. Nu ma asteptam sa am ocazia si bucuria de a surprinde toate aceste momente. De a face parte (pentru putin timp si mai mult ca un ghimpe) dintr-un ecosistem atat de complex si (poate din punctul nostru, al europenilor de vedere) atat de greu de inteles.
Citeste si acest scurt ghid despre India: informatii, preturi, curatenie.
Este Gange murdar?
Da, este! Interesant lucru chiar este unul dintre cele mai poluate rauri din lume. Nivelul substantelor daunatoare este mult peste limita admisa: atat din punct de vedere al bacteriilor, excrementelor dar si substante otravitoare deversate in rau.
Un lucru este totusi foarte interesant: s-a dovedit stiintific faptul ca raul sfant are puterea de a se curata singur prin intermediul bacteriofagilor care distrug bacteriile. In plus raul are o capacitate foarte mare de a retine oxigenul dizolvat dar motivele pentru care se intampla asta raman inca necunoscute.
Eu nu am avut dubii nici cu privire la calatoria cu barca, nu m-am panicat si am dormit direct pe asternuturi (apoi am sesizat ca sunt spalate direc in rau), am baut ceai dimineata (in locul cafelei) si, din fericire, nu am patit nimic. Din nefericire pentru colegii mei de drum ei au avut neplaceri: o raceala sau boala calatorului.
Daca planuiti sa ajungeti mergeti pe instinct. Doar voi va cunoasteti cel mai bine si stiti capacitatea corpului de a rezista la microbi sau nu.
Nu uita oricum: raul se curata singur!
Cum se spala si cum se usuca lenjeria de pat in Varanasi
Primul pas: se gaseste o persoana tanara, dornica de munca fizica serioasa. Apoi se distribuie cearceafurile Varanasi-ului si se spala direct in rau.
Apoi rufele astfel spalate sunt lasate la uscat
Povesti la rasarit
Nu stiu sa va spun de ce insa m-a impresionat mult aceasta femeie. Nu am reusit sa o pozez bine bine insa puteti vedea putin poza. In fiecare cadru dras era atat de trista si melancolica… Am ramas cu o curiozitate profunda: de ce toata aceasta tristete? Am observat in timpul sederii mele in India ca oamenii sunt destul de vorbareti, exuberanti, veseli, in ciuda tuturor greutatilor.
Mi-am facut multe povesti cu privire la ea, m-a inspirat tristetea ei si am vrut sa impartasesc cu voi acest cadru… poate va inspira si pe voi.
Va mai las cu doar cateva poze! Enjoy si nu uita: povestea continua.
Daca ai intrebari poti sa imi lasi oricand un comentariu, sa ma contactezi prin intermediul paginii de Facebook sau sa imi trimiti un mail la simona@lipa-lipa.ro.
[…] Rasarit la Ganje, zboruri cu balonul, alergat pana la avion sau tren, experimentat mancaruri si arome locale (sa nu incercati prajitura de orez in Taiwan si nici omleta cu stridii dar daca ajungeti in China, neaparat sa gustati rata Pekin), pierdut portofel si acte, apusuri de soare si ploi calde de vara! […]
[…] Varanasi, la rasarit, lucrurile pareau sa mearga spre bine dar nu, dupa Varanasi am inceput sa am parte de si mai multe […]