Vă povestea Alex că după ce am ajuns în Iran, mai exact fix ziua următoare după ce am vizitat Ambasada Americană, am plecat într-un roadtrip prin țară până la marea Caspică.
Drumul mi s-a părut foarte interesant, peisajul era predominant maroniu, în contrast cu cerul foarte albastru.
În unele zone se schiază iarna și pârtiile ar fi foarte interesante! Habar nu am, nu prea schiez și nu îmi dau seama așa, doar văzând o părtie, dacă e bună sau nu.
Cert este că, nu știu de ce, dar nu mă așteptam să fie frig în Iran. Știam că au munți înalți, dar nu credeam că voi ajunge în zonă de munte, cel puțin nu planificasem asta. Ei bine. în vârf de munte este frig chiar și în Iran (ce bine că am învațat și asta, nu?). Altă soluție nu am avut așadar decât să pun pe mine mare parte din hainele pe care le aveam. Și ce recunoscătoare am fost și pentru hijab pentru că îmi ținea de cald!
PRO TIP – dacă îți e frig încearcă să îți acoperi prima dată capul. Pe acolo pierzi cea mai mare parte din căldura corporală.
Atracția principală în schimb a fost supa ash, tradițională din Iran dar parte și din bucătăria altor popoare înrudite (Azerbaijan, Turcia)! Este o supă groasă cu mai multe tipurie de grăunțe, legume, plante, un fel de mix magic de vitamine! Conține sau poate să conțină linte, spanac, țelină, ceapă verde, coriandru, mentă, ceapă normală, usturoi, uneori chiar și carne, șofran, piper și orice ar putea să mai meargă în combinație cu restul. Acum povestind despre ea parcă îl aud pe Hojad, prietenul nostru, cum spune Yes brother, it has everything brother, veggies and everything!
Ei, și cu niște pâine iraniană lângă, deja am avut un festin minunat în vârf de munte!
Poată nu arată super fancy sau ceva, dar la câte legume și vitamine erau în supa aia și cât de frig îmi era, a fost poate chiar mai mult decât puteam să îmi doresc.
Iar drumul nostru pănă aici a arătat cam așa
Vă mărturisesc faptul că litoralul, sau cel puțin localitatea unde am fost noi, nu m-a impresionat. Nu cred să se dezvolte prea curând această latură turistică a Iranului. Plaja e îngustă și îi cam lipsește nisipul, femeile sunt nevoite să intre îmbrăcate în apă și oricum ar fi dubios să stai dezbrăcată când toate femeile stau cât mai îmbrăcate.
E mai degrabă interesantă experiența mersului până acolo, dar nu destinația. O seară am rămas aici, la malul mării, într-un fel de apartament într-o vilă. Avea 2 camere și o sufragerie. Am stat pe plaja o vreme, am băut ceai și am fumat narghilea, apoi am mai stat la povești în casă până ne-a răpus somnul. Următoarea zi am mers puțin mai departe, într-un sătuc de la deal.
Ne-am împrietenit cu un câine care părea cam furios, am văzut apusul, apoi am mers la sala de internet care ne-a adus străinul misterior în viața noastră (detalii aici în articol)și ne-am bucurat de un festin aniversar al cuplului de olandezi cu care eram. Sărbătoreau 5 ani de căsnicie!
Am apucat să ne cunoaștem mai bine. Eram alături de o vedetă rock (Alfred) soția lui (Elise) și un vânzători de monede vechi în bazarul din Iran.
Mi-a plăcut cum povestea Elise despre nevoia de a avea mai mult timp liber, pentru ea și alte lucruri pe care le are de făcut și despre cum a decis că i se potrivește mai bine un job part time. Am povestit despre noi și familiile noastre și ne-am bucurat șă fim împreună in Iran.
Un alt highlight a fost cumpărarea de vodka (o pălincă locală nu prea bună la gust). Alcoolul în Iran este (teoretic) interzis, din această cauză a fost așa importantă experiența. Nu am avut prea multe probleme să îl găsim, sincer nici nu ni-l doream prea mult, decât țuică cu suc de portocale mai bine doar suc de portocale.
Travel & love, love to travel!
Leave a reply