Beijing, temple, betisoare parfumate si porci in lesa

Pam – pam – update la ziua cu numarul doi in Beijing mai jos. Daca ai citit deja acest articol da scroll pana la bucata noua :).

Nu avem acces la Facebook, Twitter, Youtube. Asadar pentru perioada in care suntem in China vom pune cat mai multe poze aici, pe blog. Momentan profitam de tot wi-fi-ul deoarece nu suntem siguri cat internet vom avea pe viitor  . P.s. – daca va simtiti generosi puteti da voi share pentru noi articolelor. Multumim  .

Azi am reusit sa ne trezim devreme, sa ne bem cafeaua, sa ne recuperam banii. Cei de la Agoda ne-au facturat, apoi din cauza unei neintelegeri am fost facturati si de cei de la hotel.

Pentru maine avem platita o excursie de o zi la Marele Zid – am primit cereri de – adu-mi si mie te rog niste pietre, nisip, ceva. Promitem ca incercam. Speram sa nu ne aresteze nimeni pentru asta! 🙂

Tot pentru maine seara avem cumparate bilete spre Luoyang. Calatorim cu trenul incepand cu ora 21:30 pana la 7:30 dimineata. Asta inseamna ca economisim bani de cazare peste noapte. Doi iepuri dintr-o lovitura – doar ca nu vom avea acces la internet peste noapte.

Mai jos cateva poze cu templul Lama. Pentru a aduce ofrande zeilor sunt aprinse betisoare parfumate. Multe multe betisoare parfumate.

Ce ne-a socat cel mai tare, bine, pe mine, Simona a fost porcul in lesa! Nu inteleg! Adica – mananca caini si tin porcul in lesa? Dar mananca si porc, de ce l-ar tine in lesa?

Tot fara Facebook, Twitter, Youtube si viteza la internet la sfert fata de Romania. Sevrajul de internet isi face din ce in ce mai simtita prezenta. Oare ne-a cautat cineva pe Facebook? Cate mesaje, cate notificari? Oare a aparut vreo melodie noua? Fara Facebook habar nu avem ce se intampla in lume.

Bine, nici gmail nu exceleaza. De exemplu nu putem downloada atasamentele din mailuri. Probabil ca e doar o problema de timp pana sa il blocheze :)). Macar messengerul functioneaza dar cum este ora 13:00 aici si ora 7:00 in Romania, cine sa fie pe messenger la ora asta :).

Suntem de aproximativ 45 de minute in aceasta cafenea. Am reusit sa urcam 8 poze in acest timp. Lucian deja spumega. Facem update la articol pe parcurs si povestim si de temple si de betisoarele parfumate, de Hutong si alte nebunii.

Va pupam!

Am revenit la hotel. Aventurile se tin lant de noi. Incepem cu cele mai putin frumoase. Ne-am gandit sa ne plimbam cu bicicleta ( nu sa pedalam noi ci sa fim trasi de altcineva). Un domn in varsta ne-a convins ca este o idee buna si ne-a spus ca pretul este de 30 de yeni. Am mers aproximativ un kilometru jumatate – nu cred sa fi fost mai mult. La final ne-a anuntat ca este 30 de yeni de persoana. Ne-am uitat unul la celalalt, am spus ok, aia e si i-am dat 100. Am primit rest o hartie de 50 mototolita. Pana sa ne uitam la ea domnul disparuse deja din peisaj.

Mai tarziu, cand am achizitionat o sapca tanti de la care am luat s-a uitat lung la noi, a inceput sa spuna ceva in chineza, oamenii s-au strans in jurul nostru, nimeni nu vorbea engleza, ea a luat acei 50 de yeni (erau cei primiti rest de la domnul de mai devreme) si a plecat. Am incercat sa ne intelegem cu ea insa nu a fost chip.

Lucian a spus ca probabil acei bani nu sunt buni inca de cand i-a primit. Anul de printare era 2000 si erau diferiti complet fata de ceilalti yeni pe care ii aveam.

Nu avem un raspuns exact. Poate erau falsi sau poate erau vechi. Nu stim daca este mai bine ca i-a luat cineva pe strada sau daca era mai bine sa platim cu ei la un magazin (ne trezeam si saltati de politie – zic).

In restul zilei ne-am plimbat si am vizitat multe lucruri si locuri despre care am putea scrie mult prea mult. O vom face usor usor. Momentan o sa sumarizam si revenim cu povestile pe parcurs. Maine ziua incepe la ora 6 iar azi am mers pe jos pana am facut bataturi.

Vremea este in continuare putin prielnica. Real feel -7 grade. Echipata cu o pereche foarte groasa de sosete trase pana la genunchi, colanti, blugi, tricou, doua pulovere, esarfa, geaca de ski si manusi par un mic eschimos. Ma uitam in poze si imi dau seama ca nu e bine :)). Nu ies bine in poze :P.

Rezumatul zilei:

Un chinez tare amuzant – cum in pozele de pe google vedeam des.

Mai sus am urcat de la cafenea poze de la Lama Temple. Mai jos avem Confucius Temple.

Am mancat chestii de pe strada. In principiu pui si rata :). Acum daca era ham-ham aia e, nu am stiut :P.

La cafenea ne-am convins ca nu se poate sa existe o cafenea fara o sigla asemanatore cu Starbucks sau Costa. Aici exista si Starbucks si Costa – doar ca nu se fumeaza inauntru. Posibil cele locale sa aiba mai mult succes deoarece se si fumeaza. De asemenea am vazut MULTE fast-fooduri, multe gherete (destul de insalubre) care vindeau diverse produse – panificatie, dulciuri, clatite, etc.

Din invataturile zilei: chinezii vanzatori ambulanti sunt in stare sa ti-o vanda si pe mama si sa iti spuna ca e Mos Craciun. Verifica, negociaza, tocmeste-te cu ei si cel ma bine este totusi pur si simplu sa ii ocolesti.

In drum spre Confucius Temple a venit la noi un nene care vindea vederi. 10 in pachet. Ca sunt ieftine, ca le da cu 30 sau 40 de yeni pachetul, etc.. Noi, invatati cu preturile din Europa unde costa 0,5 euro o vedere am spus ca e chilipir. Totusi am negociat cu el 2 la pret de una.

Mai tarziu, intr-un magazin am vazut ca era acelasi pret pe bucata – cat am platit si noi dar cu tocmeala iar mai tarziu am vazut chiar si mai ieftine. Nu chiar aceleasi seturi, insa tot acolo :).

Ideea este ca fata lor blanda, cinstita, cu ochii lasati nu iti da de banuit si te gandesti ca sunt ca la noi, ciorditori sau mai stim noi ce care incearca totusi sa isi castige traiul si in alt mod decat cersind. De fapt nu sunt decat personaje care fac specula. A se vedea si episodul de mai sus cu batranul.

La hotel avem un afis pe care scrie ca trebuie sa evitam strainii prea prietenosi deoarece este doar un mod de a incerca sa pacaleasca strainii. Intra in vorba, te scot la plimbare apoi te invita la ceai. La final nota de plata este mult prea mare iar „prietenul” nu mai este nicaieri.

A incercat un domn scamatoria aceasta si cu noi. Ne-a plimbat destul de mult. Spunea sa mergem impreuna la Tuc Temple sau ceva de genul. Intrarea gratuita, e templul unde se rugau mai marii (asa spunea el). Cumva, desi stiam de scamatorie, am ajuns sa mergem impreuna. Probabil ca ne-a bucurat engleza aproape impecabila si faptul ca putem afla lucuri noi despre cultura.

Totusi, imi tot aminteam de afisul de la hotel si de avertizari si ma gandeam cum ajungem carne de tun :)). Am avut grija sa il anuntam ca nu avem bani, am venit cateva zile, avem concediu, nu avem masina, are Lucian masina de munca dar noi nu ne permitem sa ne luam ca trebuie sa platesti benzina, asigurarile, intretinerea, etc.

M-a intrebat eu cu ce merg la munca. Cu autobuzul. E foarte ieftin si apuc sa citesc dimineata. 🙂

Cred ca la acest moment deja incepea sa nu ii mai placa de noi :). Curand ne-a spus ca ii este sete si ca ar bea ceva. I-am spus: ooo da, si noi, ne tot uitam dupa un magazin sa luam un suc. El nu, un ceai sau o apa calda (aici se bea apa fierbinte goala). La intrebarea aceasta i-am raspuns ca noi nu bem ceai, ca nu ne place si ca nu intelegem nici obiceiul cu apa fierbinte. Curand a aparut si un magazin si am exclamat bucuroasa: loook, a store! Let’s buy something to drink!

Ne-a spus scurt: Ok, I go now si pana sa ma intorc cu ochii dupa el se facuse deja nevazut!

Asadar daca ajungeti in China si dati de oameni care vor sa va invite la ceai sfatul este sa ii refuzati.

Mbuuun! Povestim si mai multe maine si zilele urmatoare! Este cazul sa si incheiem articolul dar sa ne bagam si la somn. Dupa cum spuneam ziua incepe la 6, la 7:15 plecam spre Zidul Chinezesc, seara la 9 jumatate luam trenul cu care vom merge tooaaataaaaa noaptea.

 

Per total: am vazut MULTE locuri interesante azi! Am trait destul de multe lucruri, am mers de ne-au sarit ochii din cap, am testat si mancare noua, am aflat informatii utile, win some, lose some dupa cum s-ar spune. Win some totusi castiga detasat!