Nu avem acces la Facebook, Twitter, Youtube. Asadar pentru perioada in care suntem in China vom pune cat mai multe poze aici, pe blog. Momentan profitam de tot wi-fi-ul deoarece nu suntem siguri cat internet vom avea pe viitor :).
P.s. – daca va simtiti generosi puteti da voi share pentru noi articolelor. Multumim :).
Dupa ce am vizitat putin Kievul, am dormit in aeroport – ca sa incepem bine excursia, ca adevarati nomazi, am zburat 7 ore, am avut emotii cu bagajul dar a venit. Pe aeroportul din Beijing ne-a intampinat Starbucks. Am meritat un Toffee Nut Latte si un Caramel Machiato :).
Cum nu ne interesasem de aceste detalii am cautat rata de schimb pentru moneda locala: Yuan. 1 Euro = 8,2 Yuan, lucru ce ne-a bucurat. Cum 1 Euro = 4,5 Ron (aproximativ), putem calcula foarte rapid preturile in Ron doar impartind la doi.
In urmatoarele poze se poate observa cu usurinta ca nu suntem chiar in cea mai buna forma. Vineri si sambata noapte nu am dormit aproape deloc apoi au urmat cele multe ore petrecute in aeroport si in avion. De dormit am dormit in ambele locuri insa nu prea comod.
Eu, Simona, de exemplu urasc sa dorm cu picioarele perpendiculare pe sol sau mai jos decat restul corpului. Ma dor foarte tare si imi obosesc + ma trezesc foarte des din aceasta cauza. Este adevarat ca in principiu putem sa dormim amandoi oricum, oricat si aproape in orice conditii dar de data aceasta nivelul de oboseala era mult prea mare.
De la aeroport am luat un autobuz. Oamenii nu au inteles exact ceea ce ne doream asa ca ne-au trimis la gara centrala. Acolo ne-am invartit cam jumatate de ora – poate mai bine, pana cand am reusit sa gasim metroul, intrarea la metrou, modul in care putem cumpara bilet pentru metrou :). Stiam deja ca pentru a ajunge la adresa hostelului / hotelului, nici noi nu stim sigur ce este acesta, trebuie sa mergem pe linia doi de metrou.
La gara toti oamenii agitati, oamenii care te intrebau daca vrei taxi dar cu care nu te puteai intelege in engleza si care nu stiau sa te duca la destinatie nu au facut decat sa ne debusoleze si mai mult :).
O calatorie cu metroul costa 2 Yuani iar la intrare esti obligat sa scanezi bagajul – ca la aeroport. De acolo totul este destul de simplu deoarece numele statiilor sunt atat in chineza dar si in engleza. Important este doar sa iti dai seama care este statia la care trebuie sa cobori.
A urmat apoi o repriza sanatoasa de somn. Sanatoasa si neplanuita deoarece speram ca azi vom avea timp sa vizitam templul Lama – da care suntem la doi pasi. Acesta este hotelul primitor in care ne aflam. Pretul de 20 de euro pe noapte pentru 2 persoane este destul de decent si invatati cu preturile din Europa ne asteptam sa gasim conditii mult mai proaste insa este chiar mai mult decat ceea ce puteam sa ne dorim. Camera este foarte curata, asternuturile sunt impecabile si miros frumos. La baie avem atat gel de dus dar si sampon, periute, pasta de dinti. Ne-au bucurat primele: samponul si gelul de dus. Nu am carat din Romania, nu avea sens sa ne incarcam inutil baagajul cu aceste lucruri.
Cand ne-am trezit era deja seara asa ca am plecat in cautarea unui loc in care sa luam masa. Ultima data mancasem in avion la ora 1 noaptea (ora locala). Acum era deja trecut de ora 19:00.
Temperatura nu este deloc prietenoasa – dupa cum se poate vedea in poza de mai jos apa este inghetata.
La restaurant ne-a impresionat in mod placut o idee: huse care sa protejeze gecile si gentile. Astfel este evitat riscul de a avea vizitatori neplacuti in buzunarele gecilor si gentilor.
Am consumat:
- Hot and sour soup – 26,8 yeni. O supa imensa din care puteau manca lejer patru persoane.
- Fried rice Yangzhou Style – 29,8 Yeni – si aceasta portie a fost imensa
- Beer Duck – 38,8 Yeni – o alta portie prea generoasa de mancare.
Au ramas din belsug atat supa dar si rata. Cea din urma era foarte foarte picanta. Din cand in cand daca avea si „norocul” sa nimeresti fie un ardei picant fie o boaba de piper (piper boabe credem noi ca era) clar lacrimai.
Urmatoarea zi incepe in 5 ore. Avem multe de facut si de vazut. Ora locala este 3:11 🙂 si poate maine descoperim daca „there are 9 million bicycles in Beijing”.
Nu am aflat clar cate biciclete sunt in Beijing :)). Tu ce faci Codrut? Nu am apucat sa ne vedem la berea aia :(.
asa!