Pentru ziua cu numarul doi in Viena nu aveam absolut niciun plan. Dar asta nu e o noutate pentru voi :). Am decis sa cobor random la una dintre statiile apropiate de centru. A fost probabil cea mai inspirata si cea mai buna alegere pentru ca exact la iesirea de la metrou ma asteptau diverse tarabe iar in stanga niste cladiri tare frumos decorate.
(Marea majoritate a pozelor sunt realizate cu un Nikon 1V1 de la F64 si nu sunt absolut deloc editate).
Inca nu imi era foarte clar in ce directie sa o apuc si usor ametita am hotarat sa merg prin piata. Tot trebuia sa caut cadouri si suveniruri. Nu am luat de aici nici cadouri si nici suveniruri dar am fost surprinsa placut de o serie de arome, mirosuri, fructe si legume… toate exotice, toate interesante. Bonus: un amic din Venezuela.
Si tot mergand si pozand si testand m-am hotarat la un moment dat sa ma opresc la un vin fiert.
Rafael este in partea dreapta, cel cu geaca verde. Are o poveste draguta, sau bucata de poveste pe care am apucat eu sa o cunosc. S-a mutat din Venezuela in Viena pentru prietena lui. Intre timp s-au despartit insa a decis sa ramana aici. Ii place tara dar lucrurile nu sunt asa de simple cel putin momentan. Mai dureaza pana va avea permis permanent de munca. Pentru asta ar trebui sa se casatoreasca si nu vrea sa o faca strict pentru rezidenta. Mi-a spus scurt si hotarat ca e ceva important casatoria. Nu am stat foarte mult la povesti dar cred ca am fi putut sa ne amuzam teribil de cat de ironica poate sa fie viata uneori :).
Si cum parcursesem toata piata am pornit mai departe la ratacit pe stradute. De fapt imi doream nespus sa ajung la biblioteca… lucru care s-a intamplat dar dupa mult timp de mers pe jos si ratacit. Strazile erau destul de goale, oamenii erau probabil putin mai ocupati cu venirea Craciunului. Cred ca in aceasta zona de oras m-am intalnit cu vreo 6 persoane maxim. Mi-i si amintesc. Doi turisti, un cuplu, un alergator, o cersetoare si o mamica impreuna cu fata ei.
Am ajuns inapoi in zona centrala oricum prea tarziu pentru a mai putea vizita biblioteca. Se inchisese de la ora 13:00. Cam mare ghinionul. Doua zile la rand am incercat sa o vizitez si nu am reusit.
Stiti ce mi-a placut mult la aceasta cladire si as fi vrut sa pot surprinde mai bine asta? Contrastul dintre vechi si noi dintre soare si intuneric. O parte de fatada alba, proaspata, curata, cealalta parte neagra, in intuneric. Come to the dark side, we have no cookies :).
Nu am vazut biblioteca la interior si nu m-a dat pe spate prea mult nici hot dog-ul… In virtutatea acestor evenimente m-am hotarat ca este timpul sa merg la statia de autobuz sa imi cumpar bilete pentru Praga. Nu era vorba de faptul ca nu ma simteam bine. Dar Viena deja o cunosc destul de bine. Nu am fost prea impresionata chiar daca am descoperit lucruri si locuri noi.
Am luat biletul iar in urmatoarea zi am plecat direct spre Cehia!
Povestea continua iar acest articol este scris de pe un superb Samsung Notebook seria 9. Daca nu va e cu suparare puteti arunca si un ochi pe pagina de Facebook Samsung Romania.
Superba postare,cu multeeee poze,asa cum imi place mie!Te am descoperit de curand si pana acum declar blogul tau cel mai intersant din cauza multor fotografii!Daca e blog de calatorii pai atunci sa fie pize ,nu ca la alti blogari,4poze si trei cuvinte!Pozele te introduc in atmosfera si apoi scrisul!Ai mulpte postari,deci bucurie mare pt mine!
Iti multumesc. Exact asta as vrea si eu: sa ma axez cat mai mult pe poze pentru a va putea da acel look & feel al locurilor pe care le vizitez.
Piața aia e unul dintre cele mai fascinante locuri din Viena; pozele tale mă lasă să spun asta.
Dap! Aprob ca asa este 😀
Multumim pentru pozele cu care ne-ai delectat! Interesante si pozele in care sa vad si preturile, pentru cei ce vor sa faca o escapada.
Succes in continuare!