Saint-Jeannet stă semeț pe un colț mai ridicat de-un deal, la aproape 40 de kilometri de Cannes și vreo 23 de Nisa. Din infotripul organizat de TAROM și oficiului de turism Cannes a fost cu siguranță bucata prea preferată! Trebuia dintre toate orașele văzute să am un preferat!
Trebuie să mai știți că sunt mereu încântată de orășele mici, străduțe înguste și povești simpatice. În plus si ghidul nostru a fost stropul de culoare și energie necesar!
There he is. Mi-a fost tare greu să îl prind nemișcat într-o poză pentru că se agita mereu și gesticula, plin de entuziasm și energie!
Unde poți sta
Saint-Jeannet este un sătuc mic, de maxim 3500 de persoane, o comunitate simpatică și muncitoare. Ghidul nostru este și propietarul unui hostel (The Frogs House). Cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat, patronii au ales numele tocmai datorită poreclei francezilor pusă de britanici – broscoii. Dacă ajungeți în zonă și vreți să interacționați cu localnici simpatici vă recomand să stați la ei. Între timp puteți să le dați un like pe Facebook.
Când mă întorc pe Coasta de Azur cred că aici aș vrea să stau și să explorez zona la indicațiile lui Benoit. Nimic nu se compară cu locurile știute de doar câțiva localnici și mai puțin de turiști!
La plimbare prin Saint-Jeannet
Benoit ne-a spus din primele minute că orășelul nu a fost construit pentru mașini și că în principiu în continuare nu este! Localnicii își cumpără mașini micuțe micuțe iar pietonii se furișează pe sub câte o streașină pentru a face loc. Străzile lui sunt înguste, șerpuite, vechi, simpatice, pline de ecourile copiiilor.
A fost drăgut să văd și cum arăta înainte orașul vs cum arată acum.
Câteva poze pentru înainte
Și acum…
Ghidului nostru nu prea i-a fost frică de faptul că eram o droaie de femei așa că ne-a povestit despre locul de spălat rufele în sat și cafeneaua de deasupra lui. În timp ce femeile se chinuiau să spele rufele, domnii își serveau liniștiți rachiul, iar asta, spune el, erau vremurile bune pentru bărbați. Nu pot să îl contrazic!
Fosta cafenea pe care încă se mai disting cu greu niște cuvinte
Locul de spălat rufele
Saint-Jeannet poate nu e Saint Tropez și cu siguranță nici Monaco, dar pe mine m-a cucerit! Și chiar sunt ușor de cucerit. Mă duci într-un orășel vechi care încă își păstrează vechile porți de intrare și autenticitatea, îmi dai și un peisaj pe care să îl inspir și de preferat și puțini turiști. Ohhh, pare totuși că nu sunt așa de ușor de cucerit!
Am citit pe internet că orașul, chiar dacă puțin vizitat de turiști, a atras și atrage mulți poeți, pictori și alți creativi!
Vă recomand să îi rezervați măcar o zi două, să vă bucurați de mâncare organică și de vin bun, sănătos și preparat după o rețetă cel puțin inedită – recipientele de vin sunt lăsate în soare. Și nu, nu fac oțet ci vin.
În apropiere este și o fermă organică (de la care probabil se aprovizionează tot satul) unde primesc voluntari. O să încerc să dau de profilul lor pe Wwoof și dacă nu știți ce este wwoof-ing nu ar strica să scriu un articol și despre concept.
Și dacă am reținut eu bine, măslinul din poza de mai jos are peste 2000 de ani! Wow!
Cum ajungeți in Saint-Jeannet?
Puteți ajunge fie cu autobuzul, fie puteți comanda transfer de la aeroportul din Nisa sau din Cannes. Detalii aici.
Travel & love, love to travel!
Toate pozele sunt făcute cu un Olympus OM-D M10 pe care îl găsiți la F64!
Aaaaaaah nu știu dacă îți aduci aminte de fântâna de lângă casa mea, unde vecina mea e singura care mai spala rufele inclusiv pe timp de iarna și eu spăl covoarele vara… Sunt multe și pe aici, dar obiceiul s-a cam pierdut… Trăim cu niște lucruri cu care ne-am obișnuit atât de mult ca ni se pare ca sunt „obișnuite” peste tot…