Când ne plimbam prin Filipine pe scuter am dat o fugă și până la Duli Beach. Inițial nu știam nici noi ce ne așteaptă acolo. Pur și simplu la o răscruce de drumuri am hotărât să mergem drept înainte.
Ne-am bucurat de soare și de împrejurimi, apoi am aflat că locul este deținut de doi olandezi. Ce caută ei oare aici, pe o plajă minunata, dar destul de remote? Ne-am hotărât să le luăm un interviu și să aflăm cum de au ajuns aici.
Pentru cei care nu au chef sau timp să asculte, rezumatul poveștii mai jos.
Tot călătoreau, dar nu avuseseră ocazia să călătorească așa de mult și împreună așa că au plecat pentru o vreme (câteva luni, poate vreo șase) fără bilet de întoarcere. Sună cunoscut? Da,și nouă ne sună destul de cunoscută povestea.
După o vreme de călătorii au aflat că în Australia există o viză pentru tinerii până în 30 de ani. Un fel de viză pentru călătorii și muncă! De Palawan se îndrăgostiseră deja și se gândeau să deschidă un complex, un hotel, ceva în zonă.
Au stat o vreme în Australia, au strâns bani, iar într-un final și-au îndeplinit visul!
Acum au 34 de ani, au 2 căsuțe pe plajă, construiesc la numărul trei și un bebe care o să vină în câteva luni, bebe care se va naște în Puerto Princesa, nu în Olanda așa cum m-aș fi așteptat eu!
Sunt fericiți și liniștiți. Așa li s-au așezat lucrurile în viață! Au avut probabil foarte mult curaj și au lucrat mult pentru ca visul lor să devină realitate.
Normal, nu e ceva ce ar putea să facă toată lumea, nu e ceva ce toată lumea își dorește, dar e o poveste reală al naibii de bună!
Travel & love, love to travel!
Și mai ales, dacă ajungeți în Palawan, nu ocoliți Duli Beach, măcar cât să vă bucurați de peisaje și de un prânz bun, sănătos și ieftin – având în vedere cât de departe de civilizație sunteți! (200 de pesos porția de mâncare cu orez (pește proaspăt sau alte variații pe aceaști temă, 50 de pesos berea).
Da, cunosc sentimentul!
Take care!
Buna Simona,
Ne pregatim si noi sa plecam intr-o aventura ca a voastra, doar ca noi am vrea sa investim in ceva business local, gen Duli, care sa ne permita sa traim o viata fara griji :). Filipine (si in special Palawan) e un loc care ne intereseaza. Problema e ca e imposibil ca strain sa iti deschizi o afacere sau sa cumperi teren acolo, fara sa ai 60% actionariat local, din cate m-am documentat. Numai ca, se pare, sunt tot felul de „reinterpretari” ale legilor si sunt mult straini care au reusit sa se stabileasca acolo. Ma gandesc ca, daca tot sunteti acolo, ati putea sa abordati problema asta cu ownerii expati si sa treceti concluziile intr-un post? Ma revansez, jur! 🙂
Rectificare: e povestea lui Max, Dulo e plaja, dar ai înţeles ideea ?
Dap dap. Am inteles :). Si da, si mie mi s-a parut faina povestea lor.
Dintr-o calatorie de genul ai multe de invatat. Mai ales cand nu alergi doar sa vezi, cand incerci sa si simti / intelegi, cand esti deschis ideilor.
Ma bucur foarte mult ca ti-a placut.
Am mai spus asta, daca reusesc sa fac macar un om pe zi sa zambeasca si sa viseze, eu sunt fericita.
Ahhh, Simona, tu cu poveştile stea ( ca a ta şi a lui Duli) îmi răscoleşti visele ☺.
Dar nu invidiez, din contră, mă bucur că mai sunt şi alţii care au aceleaşi vise şi că şi le pot împlini!
După părerea mea sunt momente de neînlocuit şi care deschid drumuri noi ?