În categoria Oameni pe drum adun povești ale oamenilor care mă inspiră. Ne-am întâlnit cu George si Cami acum câteva zile, asta după ce înainte ne descoperisem blogurile și începusem să ne urmărim online :)).
Aventurile lor le citiți pe 6 luni în Asia!
Pentru că îmi place să vă surprind cu povești interesante, i-am luat la întrebări pe cei doi. Să ne spună pe unde au fost, ce planuri au și eterna întrebare – dar de unde aveți voi bani măi copii?
1. Salutare. Ca să vă cunoască puţin oamenii – cine sunteţi voi, ce vârstă aveţi şi în ce domenii lucraţi?
Bună! Noi suntem Cami şi George, avem 31 şi 30 de ani, frumoase vârste atinse în timpul acestei călătorii. Momentan nu lucrăm în nici un domeniu.:)
În noiembrie, respectiv decembrie, ne-am dat demisia de la jobul din corporaţie şi am plecat în lume. Lucram amândoi în IT înainte de asta, în aceeaşi firmă şi proiect.
2. De cât timp sunteţi plecaţi şi cam cât credeţi că o să mai călătoriţi (în tură asta).
Eu am plecat pe 22 noiembrie cu Lucian, un prieten de la ultimul job, demisionar la rândul său. George a venit cu Laurenţiu, un alt amic, pe 24 decembrie. Nu ştim cât o să mai călătorim. Vrem să mai mergem în Malaysia şi în Singapore, că tot sunt aici aproape. Mai vedem după aceea dacă mai avem chef să mergem mai departe sau ne întoarcem spre casă. În principiu o să mai călătorim atâta timp cât simţim că mai vrem asta.
3. Pe unde aţi fost până acum?
În tura asta am văzut Sri Lanka şi India (doar Lucian şi cu mine). Apoi am mers cu toţii în Thailanda de Crăciun/Revelion, apoi Cambodgia, Vietnam, Laos şi acum ne-am întors de vreo luna şi ceva în Thailanda. Între timp am rămas doar George şi cu mine pentru că Lucian e în Myanmar iar Laurenţiu a mers o perioada de unul singur, pe un alt traseu, apoi s-a întors acasă.
4. A fost foarte greu să strângeţi banii pentru această aventură?
Pentru noi nu a fost greu. Banii îi aveam deja strânşi, stăteau acolo în cont şi aşteptau să apară ceva interesant de făcut cu ei. Şi a apărut. 🙂
Asta cu banii este o întrebare pe care o auzim foarte des, şi asta pentru că e prima spaimă ce răsare în mintea oamenilor când se gândesc să îşi dea demisia şi să plece în lume. Dacă simţi că trebuie să faci ceva anume pentru tine, fie că e să pleci în lume cu lunile sau o săptămâna la bulgari, banii o să îi strângi tu cumva.
Totul e chestie de priorităţi. Îţi trebuie nu ştiu ce maşină, haine de firmă, stat la hotel de 5 stele în concediu? Sau vrei să iei o pauză de la tine câteva luni că să începi măcar să aflii cine eşti? Depinde de fiecare în parte ce vrea, şi, pentru ceea ce vrea, va găsi o modalitate de a-şi finanţa dorinţa.
5. Cum se simte viața pentru voi la drum lung?
Cum se simte? Nu ştiu… se simte. Tocmai asta e. Dacă mă întrebai acum câteva luni ce am făcut interesant în ultimele 4 luni, în afară de pe unde am fost în weekend sau în scurte ture afară din ţară, nu aveam mare lucru de povestit. Era şirul ăla de zile ce semănau toate între ele de nici nu le puteai diferenţia. Acum simt fiecare zi, fie că e pe drum sau la plajă sau în nu ştiu ce oraş.
Nu o să spun că e totul minunat, e şi greu câteodată. E obositor să te muţi în altă parte la fiecare câteva zile, te saturi de hainele pe care le tot porţi de câteva luni şi ţi-e dor de cei de acasă, dar mai avem încă nişte chestii de văzut.
6. Cât de curând crezi că o să vrei să pleci iar?
Întrebarea asta mă amuză tare mult. De ce? Pentru că deja vreau să plec iar şi nici nu m-am întors acasă încă. Am o listă lungă cu locuri pe care vreau să le văd şi adaug constant la ea. Faptul că sunt plecată nu mă face să nu îmi mai doresc asta, din contră, sunt mult mai receptivă la locuri noi de văzut. De exemplu eram în Chiang Mai, am găsit blogul tău şi am adăugat repede Iranul pe lista.
7. Aş vrea să ne povestiţi o întâmplare din perioada asta. Orice vă vine în minte prima dată!
Au fost atâtea, de nici nu ştim ce să alegem. De la şocul cultural pe care l-am trăit în India, la cum am observat şocul cultural trăit de George şi Laurenţiu în Cambodgia, la drumurile interminabile pe serpentine în Laos unde erau doi copii care au vomitat, au mâncat, iar au vomitat şi tot aşa… sau la cum am tremurat de frig în Sapa într-un hotel unde erau 10 grade în camera şi unde era să rămânem blocaţi câteva zile din cauza anului nou chinezesc, la cum singură toxiinfecţie alimentară am făcut-o în cea mai civilizată ţară vizitată până acum (Thailanda). Cele mai haioase au fost drumurile, cu trenul mega-aglomerat în Sri Lanka unde plouă de rupea şi d-abia am prins loc pe scările unui vagon, cu trenul spre Aurangabad unde am simţit din plin ce înseamnă tren indian, cu trenul cu bănci de lemn în Vietnam sub care dormeau călătorii, cu autobuzele de dormit pe serpentine şi multe altele.
Sunt multe poveşti, şi vesele şi triste, o parte le puteţi citi pe blog, altele rămân doar pentru noi.
8. Şi o ultima întrebare pentru cei care citesc acest articol – de ce să călătoreşti?
De ce să călătoreşti? E greu să răspund la asta pentru că fiecare om are nevoi diferite legate de clatorii, de la turismul de masă, ăla cu agenţie şi program clar, la vizitat doar România, la făcut city breakuri şi bifat cât mai multe obiective şi câte şi mai câte.
Mi-e greu să răspund pentru toţi oamenii ăştia, dar îţi pot spune de ce călătorim noi. Că să ne deschidem minţile, să cunoaştem oameni şi culturi, să mâncăm mâncăruri bune şi fructe pe care nu le-am mai văzut niciodată, să înţelegem obiceiuri.
Cel mai important efect al călătoritului e că vezi asemănările dintre oameni, că sunt din SUA, din Tunisia, din vestul Europei, din România sau din Laos, toţi suntem la fel. Muncim pentru ceva, iubim, ne facem planuri, ne bucurăm de prieteni şi de familii, ne certăm ca chiorii, ne împăcăm şi tot aşa. Singurele diferenţe sunt doar în minţile noastre.
Știți deja unde puteți să îi urmăriți! Eu mă bucur foarte mult că ne-am cunoscut și că pentru o după-amiază ne-am pierdut împreună în povești. Să sperăm că drumurile o să ni se mai întâlnească!
Că tot mă întreba cineva dacă îmtâlnesc români în călătoriile mele. Da, încep să întâlnesc tot mai mulți și mai interesanți! Am multe povești de adăugat în categoria oameni pe drum!
Leave a reply