E cald și ne e greu să ne urnim să explorăm la potențial maxim locurile. Amânăm plecări de pe o zi pe alta, renunțăm să mai mergem în locuri din cauza drumurilor.
Ne trecem zilele în jurul cozii :)), scriem, ne spălăm hainele, ne vin idei, ne trece cheful, plecăm să explorăm, asudăm din greu, revenim la confortul de la umbră și uite așa aproape se duce ziua. Am făcut chiar și un vlog de călătorie.
Suntem puțin amorțiți probabil pentru că suntem într-o perioadă oarecum de așteptare. Avem timp de petrecut în Laos până pe 20 mai până mergem în Luang Prabang și începem prima experiență prin Work Away. .
Am povestit în nenumărate rânduri despre acest gen de experiență. Este oarecum o variantă de voluntariat. Ajuți gazdele cu diverse lucruri (stat la recepție, construit, grădinărit, avut grijă de copii etc) și primești în schimb cazare, uneori și masă. În general media perioadei de ședere la o gazdă este de două săptămâni, dar deseori gazdele preferă persoane care să stea mai mult.
Este și cazul celor din Luang Prabang care aveau disponibilitate începând cu 20 mai și ne cereau să stăm cel puțin o lună! Am intrat în Laos pe 5 mai.
Suntem dornici să stăm ceva mai multă vreme într-un loc, să nu mai fim mereu în hoteluri, să ne fie mai ușor să ne spălăm hainele, să putem să gătim. De asemenea din discuțiile cu viitoarele gazde ne-am dat seamă că e posibil să fie chiar un loc foarte bun, sunt foarte de treabă și deschise și au multe review-uri pozitive.
Ce mi se pare cel mai interesant e că putem afla mai multe lucruri despre Laos, gazdele fiind două familii de străini stabilite aici. Chiar sunt curioasă dacă opiniile mele de până acum sunt corecte. Bine, cât am reușit să pricep în aceste 11 zile despre această țară. O să fim mult mai aproape de localnici care vorbesc engleză – asta fiind principala problemă și putem să ne integrăm mai bine în ecosistemul locului.
Am povestit aici despre cât de greu e să primești informații, cum noi căutam hotel și ni se vindeau perne :).
Luang Prabang este un oraș frumos ce face parte din patrimoniul UNESCO. Încântarea vine și din faptul că în apropierea orașului există o cascadă absolut suberbă.
Am fi preferat să incepem experiența asta puțin mai devreme. Așa am fost obligați într-un fel să pierdem doua saptamani prin Laos. Nu știu cum pot face oamenii trekking pe căldura asta. Bine, oricum nu sunt așa mulți curajoși.
În plus Laos se aseamănă cred foarte mult cu România. Acum suntem într-un sătuc. În afară de idilicul locului nu sunt așa multe de făcut. Plimbat pe poteci în natură, prin micul sat și până la peșterile din apropiere unde se adăposteau localnicii de bombardamente în timpul războiului.
Uneori de aici din mijlocul lumii ne găsim visând la o căsuța cu labradorul ăla flocos în jurul ei. E faină viața pe drumuri, dar ți se face dor să stai într-un loc și să amesteci la omleta din tigaia ta :).
Asteptam cu nerabdare sa ajungem în Luang Prabang si sa prindem puțin iar gustul de acasa. Să nu mai impachetam, poate chiar sa ne si asezam hainele intr-un dulap!
Asta ca să răspundem la întrebările legate de cum suntem, dacă ne-am plictisit, când mergem acasă. Cu siguranță, când o să ne plictisim, nu o să mai găsim sens în perioada asta, nu o să mai fim așa confortabili, o să căutam variante noi. Dar nu încă! 🙂
Nu stiu cat de mult va intereseaza, dar in Luang Prabang sunt vreo 3 zone cu cascade, nu una singura. De asemenea, langa una idntre ele este un sanctuary pentru ursi (animale salvate si care sunt ingrijite si incercat sa fie reintegrate in natura – nicio legatura cu templele cu tigrii sau plimbarile pe elefanti. Aici ti se cere sa respecti animalele, sa le observi de departe daca vrei, sa donezi pt ele, dar fara sa le atingi, hranesti si alte chetsii ne-naturale pentru ursi. In Luang Prabang va recomand sa mergeti pe unde aveti ocazia intr-o bucatarie sau la o scoala de gatit – e minunatat imbinarea dintre bucataria franceza si ingredintele din Laos (unde mi s-a parut ca orice nu te omora pe loc e consumat si vandut in piata de la matasea broastei si larve de albine pana la pir). Apoi in oras va recomand templele, dar vizitati-le cand nu sunt turisti. Puteti observa de departe si peregrinarile calugarilor dimineata, dar a devenit atat de comercial incat am preferat sa stau in balcon si sa ma uit cu respect decat sa deranjez.
Mai este un palat regal interesant acolo, ce te ajuta sa intelegi parte din istoria locului, oamenii simpli, lipsa dezvoltarii. Mai este si o fortareata de unde ai o priveliste minunatat asupra orasului.
Recomand piata dis-de dimineata la 6:30-7 AM pana apar turistii si o supa preparata acolo.
In apropiere sunt si sate ale minoritatolor ce se bucura de vizite (unele accesibile pe scuter).