În articolul de ieri vă întrebam dacă să fac o listă a celor mai răutăcioase comentarii primite. Mă gândeam serios dacă să fac asta sau nu. Apoi am început să realizez că eu nu le salvez. Nu le păstrez într-un fișier bine organizat. Dacă există o bază a comentariului încerc să îmi expun punctul de vedere.
Comentariile cu înjurături nici nu prea ajung la mine (se duc direct în spam de cele mai multe ori), iar atunci când ajung nu mă stresez chiar așa mult. Încă unul care înjură pe internet.
Așadar, hate-ul ăsta, eu prefer să îl las să treacă! Îl ignor, chiar dacă nu mereu îmi e așa ușor. Până la urmă problema e clar și la mine. Eu aleg să mă expun zi de zi pe internet…
Într-o seară m-a supărat rău de tot un nene. Atât de rău încât am scris un articol întreg. M-am gândit totuși să dorm și să văd de dimineață ce părere mai am despre idee. Mi-am dat seama că am un blog de călătorii și în jurul acestei idei vreau eu să construiesc. Nu în jurul unei dispute.
Mai apoi am învățat că nu are cum să te placă toată lumea iar asta e perfect. Fiecare are moduri diferite de a arăta asta. Unii vor mima că te plac, dar o fac interesat. Alții te vor înjura direct. Important unde e punctul tău de echilibru.
Și e clar că în viață e important să îți alegi bătăliile. Iar eu oricum nu gestionez bine conflictele. Fie vorbesc prea mult, fie mă ascund în mine și poate părea chiar că sunt indiferentă.
Așadar las oamenii să își exprime părerea, dar nu intervin foarte des în conflicte. Dacă asta e părerea ta despre mine, orice aș mai putea scrie nu te va convinge. Cauza e pierdută înainte de bătălie.
Personal
Ei, stați liniștiți. Nu sunt nici eu așa zen și echilibrată. Departe de mine gândul! Am stolurile și dezaxarea mea :)).
S-a întâmplat de exemplu să primesc comentarii răutăcioase, departe de subiect și chiar depășind limitele bunului simț, de la oameni pe care îi credeam cândva apropiati. Asta m-a făcut să realizez că avem definiții diferite ale prieteniei. Și nu e nimic în neregulă cu asta.
Dar am răutățile salvate ca reminder pentru când aș avea tendința să devenim prea apropiați iar! Dacă eu îți spun ceva în privat iar tu comentezi public pe subiect, prefer să nu îți mai ofer șansa și data următoare.
Așadar, nu am cum să fac un top al comentariilor nasoale. Oamenilor le e ușor să găsească apelative. Și-i las în ce îi face pe ei fericiți! Dar oare ar putea să fie interesant să păstrez undeva un excel cu hate comments?
(sunt foarte leneșă, așadar e foarte puțin posibil să se întâmple)
Sunt multe de spus pe subiect și am de mult în draft un articol care se numește – ce presupune un blog de călătorii. Asta tocmai pentru a ridica puțin ceața asta din jurul subiectului.
Multă lume nu înțelege ce muncim și cum adică muncim? Alții au impresia că ne plimbăm doar gratis, că dormim toată ziua și nu facem nimic altceva.
Mai e tot timpul problema inspirației. Câți se inspiră sau chiar preiau pur și simplu lucruri. Câte nu te pot supăra atunci când una dintre activitățile tale principale este blogul și acorzi multi timp și energie!
Până găsesc unul mai bun, răspunsul meu a fost și o să rămână că importantă e munca mea și ce simt eu despre ea. Știu și eu când nu fac o treabă așa bună!
alert(‘hello man’)
Uhm …
Sincer, pari putin narcicista in articolul de mai sus. Da, este adevarat, orice ai face, o sa gaseasca cineva sa se planga. Insa in acelasi timp, iti faci calatoriile publice. Este un blog pe care iti expui viata si prin simplul fapt ca o faci, inviti si remarci negative.
Personal, imi place ceea ce faci. Calatoresc de un an si chiar daca o fac intr-un mod diferit, apreciez pe cei care merg pe acelasi drum. In acelasi timp, intregul scop al blog-ului pare sa te simti speciala. Este mai mult un jurnal de calatorie decat orice altceva.
Nu este nimic rau in asta dar la fel cum primesti multe comentarii pozitive si multi oameni te felicita, pregateste-te si ca multi oameni sa te considere ceea ce nu vrei sa pari sau nu esti.
Daca blogul acesta este o afacere, trateaza-l ca atare. Daca este un profil de instagram glorificat, iar, trateaza-l ca atare. Nu pot sa te judec pentru ce faci pentru ca nu faci nimic gresit. Esti o tanara talentata care a ales sa calatoreasca. Insa pot sa zic ca daca cauti atentie, direct sau indirect, o sa primesti si atentie neplacuta.
Anumiti oameni sunt frustrati ca nu pot sa calatoreasca. Anumiti oameni sunt frustrati ca nu isi permit sa mearga la un film si tu poti sa iti petreci seara pe plaja, in India. Anumiti oameni sunt frustrati pentru ca ai valori diferite si nu intri in modelul lor de realitate.
Daca nu vrei sa ai de a face cu ei, este simplu. Nu posta SAU nu face blogul acesta despre tine si despre ideea de a calatorii in sine. Daca vrei sa te simti speciala si sa te exprimi, cum o faci aici, atunci accepta faptul ca o sa existe si critica.
In curand implinesc un an de cand calatoresc. De atunci, mi-am schimbat si rezidenta in afara Romaniei. Nu mai am Facebook. Nu mai am Instagram. Practic, nu sunt pe nici o retea sociala si nici nu postez despre asta. De ce? Pentru ca pentru mine, intreaga idee de a calatorii este de a construi o noua poveste, nu de a aduce cateva experiente noi intr-o poveste veche. Iar in felul acesta, nu poate nimeni sa ma critice pentru ca (1) nu stie nimeni unde sunt sau ce fac (2) nu au vreun mijloc in care sa faca asta.
Simplu, nu?
Imi place abordarea ta! Eu sunt mai sensibila uneori. Bine si mediul de comunciare conteaza. Ce am observat eu, ca poate comentariul nu este rautacios ci doar starea mea sau experienta si implicarea mea il fac sa para asa. Asta atunci cand nu ma injura direct!