Voi știți ce este Semeringul Bănățean? Până să ajungem în Cheile Nerei, noi nu auzisem vreodată această denumire. Dar am aflat: este supranumele dat celei mai vechi căi ferate montane din România, ce face legătura dintre Oravița și Anina (județul Caraș-Severin). Este a cincea cale ferată construită pe actualul teritoriu al țării noastre și cu siguranță una dintre cele mai frumoase.
Ce face ca această cale ferată să fie deosebită?
Primul lucru care ne-a șocat a fost că toate tunelele de pe traseu au fost săpate ”manual”! Și asta pentru că proiectul a fost inaugurat în 1863, cu 3 ani înainte de inventarea dinamitei. Tocmai de aceea tunelele sunt foarte înguste, suficient doar cât să încapă trenul și vreo palmă în plus. Ce s-or mai fi căznit oamenii să le sape!
Sunt 15 tunele în total, în cei 34 de km ai traseului. Iar peisajul este foarte frumos, pe alocuri spectaculos. Dar vă lăsăm să vedeți cu ochii voștri:
Semeringul Bănățean – video
Din păcate noi am plecat pe frig și ploaie din Oravița și am ajuns pe zăpadă în Anina. Deși teoretic era primăvară. Oricum ne-am bucurat de peisaj, care era înverzit deja!
Cât despre teatrul din Oravița, pentru noi a fost o surpriză foarte plăcută! Am aflat cu stupoare că este cel mai vechi teatru din România. La Oravita! Serios?! Cine ar fi crezut?
De afară pare o clădire ca oricare alta. Nu aveam așteptări când am ajuns. Dar am intrat și ne-am minunat ca niște copii. Am rămas cu gura căscată când am văzut atâta eleganță într-un loc atât de sumbru.
Despre Cheile Nerei am scris un articol detaliat aici. Iar aici găsești un video pe care l-am făcut în drumeția din Cheile Nerei, unde am văzut lacul Ochiul Beiului și Cascada Beușnița.
Iar dacă îți plac video-urile noastre, te poți abona la canalul nostru de Youtube aici.
Travel & love, love to travel!
Mulţumim pentru articol, pentru clip şi pentru vizită, Alex! Alături de Simona formezi unul dintre cele mai tari bloguri de călătorie iar dimensiunea acestuia este dată de însufleţirea ce vă însoţeşte în călătoriile voastre, bucuria la contactul cu natura, cu istoria şi cultura, dragostea pentru locuri şi oameni.
Aş vrea să fac o mică corectură în debutul articolului: calea ferată are 14 tunele, nu 15, săpate cu dalta şi târnăcopul iar cele 10 viaducte au fost realizate de meşteri pietrari aduşi din regiunile Friuli, Sorento şi Valea Adigelui. Aceste realizări s-au bazat doar pe munca fizică pentru că nu se inventase macaraua (sisteme de scripeţi, pârghii, schele). Poartă denumirea de „Semmering-ul Bănăţean” întrucât asemănarea este uluitoare, aproape identică, cu calea ferată din pasul Semmering (Austria) ce leagă localităţile (staţiunile) Gloggnitz de Murzzuschlagg dată în exploatare la 1854 (prima cale ferată de munte din Europa) în acelaşi an în care Oraviţa inaugura prima cale ferată din România (Oraviţa – Iam – Iasenovo – Vracevgai – Baziaş). Calea ferată Oraviţa – Anina este a doua cale ferată de munte din Europa şi prima din România şi este mai scurtă cu cca 6 km faţă de cea din Austria. Dacă teatrul din Oraviţa are ca model o structură creată de om (Burgtheater-ul vienez) calea ferată Oraviţa – Anina are ca model (dacă am putea spune aşa) peisaje naturale gemene create de Dumnezeu.
Câteva aspecte şi detalii pentru cei interesaţi de această cale ferată:
Calea ferată (monument istoric clasificat 11-B-308) are ca specific urcușul de la 218,7 m (Oraviţa) la 556,4 m (Anina), diferenţă de nivel de 337,7 m, lungimea de 33,4 km, 14 tunele de 2.084 m total, 10 viaducte de 843 m total, 9.946 m ziduri de sprijin, 21.171 m tăieri în stânca muntelui, în calcare dure şi compacte. Raza de curbură mică a traseului e de numai 114 m dar declivitatea e în unele locuri de numai 20 la mie, când limita minimală normală folosită de obicei ar fi de numai 150. Pânăîn urmă cu puţin peste 20 ani pe această cale ferată îşi susţineau examenele de brevet mecanicii de locomotivă.
Tunelul de la Gârlişte (cel cu care debutează clip-ul din articolul prezent) avea până acum cea mai mică deschidere la portalul de la intrare, 3,76 m şi este cel mai lung de pe traseu: 660m. Tunelul Dolhoff
poartă numele arhitectului Johann Ludwig Dier Dollhoff care, greşind calculele în săparea tunelului din apropierea staţiei Gârlişte, cu o deviere ascensională de numai 3 m, s-a sinucis. În legătură cu tunelul de la Jitin există mărturii ale unor călători că, la orele amiezii, razele soarelui căzând pe o anumită piatră din portalul de la intrarea în tunel, creează imaginea luminoasă a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe.
Această cale ferată a fost asemuită cu ruta feroviară care străbate Alpii între Gloggnitz şi Mürzuschlag prin pasul Semmering, la 897 m altitudine.
Oficialul Curţii din Viena, baronul Schlagintwelt, înființa o asociaţie, „Banatische – Semmering”, cu sediul la parterul celebrului Hotel „Loyd”, organizând trasee de agrement, pe ruta Timişoara – Vârșeț – Oraviţa – Anina, în fiecare an la Sărbătoarea Rusaliilor. Acest tip de excursii de agrement s-a generalizat ulterior. Din 1891, statul maghiar răscumpără de la StEG, cu 9.598.560 forinţi, cele două tronsoane de cale ferată Oraviţa – Baziaş şi Oraviţa – Anina. Viena răscumpără din nou aceleași căi ferate în 21 octombrie 1908. Proprietatea României asupra investiției va fi recunoscută internațional conform Tratatului de la Trianon (1920), domeniul bănățean al StEG fiind preluat de UDR.
Iertaţi-mi comentariul prea stufos dar vreau ca să aduc la cunoşintă aceste date şi informaţii despre monumentele noastre de artă inginerească şi arhitectură, realizate de înaintaşii noştri cu atâta trudă şi cheltuiala, adevărate mărturii ale capacităţilor de efort şi creativitate pe care cei prezenţi depun interese susţinute spre a … renunţa la ele. Da, calea ferată Oraviţa – Anina este scoasă repetat (de mai bine de 5 ani) de către SNCFR la licitaţie în scopul vinderii, închirierii, concesionării, etc. pe motiv de neprofitabilitate. Iar autorităţile de resort nici nu se sinchisesc că o moştenire istorică poate fi înstrăinată sau, mai rău, distrusă. Există o soluţie foarte simplă dar pe care nimeni nu o ia în considerare pentru că nu se vrea: includerea acestui obiectiv – monument în Patrimoniul UNESCO. Simplu. Austriecii aşa au făcut la 1998 cu cea din pasul Semmering iar astăzi este unul dintre cele mai circulate trasee turistice, o minune. Dar, probabil, ăia sunt proşti iar noi cei mai deştepţi de pe planetă.
Salutări prieteneşti din Oraviţa şi vă aştept să reveniţi oricând!
p.s. – teatrul a primit 2.200.000 euro şi din primăvara următoare îşi începe lucrările de renovare, digitizare 3D, cosmetizare, etc.; totodată şi Anina a primit finanţare europeană pentru amenajarea Muzeului Mineritului (la Puţul 1, unde aţi fost).
Cu prietenie, Cristi