Se întâmplă uneori când călătorești să nu nimerești mereu cea mai bună mâncare. Sau cea mai apetisantă farfurie. Sau să nu fie ce te-ai fi așteptat. Noi am încercat să ne amintim câteva feluri de mâncare care au fost un eșec total. Și-am făcut o listă cu erori culinare din fiecare țară din Asia pe unde am fost.
Erori culinare în Thailanda
Eram în Chiang Mai, ne plimbam pe străduțe și am văzut niște vânzători ambulanți care vindeau ceva ce semăna cu niște bulete de cartofi cu brânză pe ei. Probabil eram noi în delirul poftei de brânză. Sau de cartofi. Noi am și întrebat: potato? Tanti ne-a zis că da, potato! În schimb am primit însă niște bile gelatinoase ce aveau fulgi de cocos. Ceva oribil, departe de gustul cartofului la care mă așteptam!
Coriandrul
Coriandrul este pentru noi satană iar în Asia îl cam folosesc peste tot. Mulți oameni sunt de acord că are gust de săpun sau picioare nespălate. Sau o combinație între astea două. Studiile au și demonstrat că fie îți place coriandul, fie nu. Nouă nu ne place.
Erori culinare în Laos
În Laos am comandat o salată care avea printre altele și coriandru. Noi am cerut fără, am arătat și poză cu frunza de coriandru tăiată. Salata era totuși toată un coriandru. Avea poate 10% pește și încă 2 frunze rătăcite, în rest DOAR verzătura păcătoasă! De atunci am înțeles că fish lap-ul nu-i pentru noi!
Ne vedeți și în videoul de mai jos, de la 3:10 cum ne strâmbăm la salată!
Erori culinare în Filipine
În Filipine am dat peste cea mai dulce mâncare. Vai, în unele locuri nu a fost deloc ușor! La fast food – unde speram mâncarea să fie pe gustul nostru am nimerit o porție de tăiței cu ceva sos cu carne, dar și cu zahăr peste. Pulpele de pui la grătar erau și ele învelite într-un caramel!
Când mergeam cu autobuzul și ne comandam hamburgeri de prin stații mâncam harburgeri dulci. Nu cred că am văzut pe nicăieri în Filipine pâine care să nu fie dulce ca un cozonac. Și tot în Filipine am comandat un fel de mâncare cu pui, doar că avea doar zgârciuri. Pare că e un fel de mâncare din Palawan. Mie îmi plac zgărciurile. dar un fel de mâncare doar așa nu era chiar ce ne așteptam!
Per total oricum în Filipine ni s-a părut nouă cea mai proastă mâncare. Departe de diversitatea și aromele plăcute din Thailanda. Dar compensează suficient la capitolul peisaje, pește și fructe de mare.
În Vietnam
Aici noi am mâncat destul de bine. Și mâncare locală, dar și vestică, pui, fructe de mare, pește, salate. Mi-e dor deseori de cinele de familie de la Woodstock Beach Camp! Ca să numesc totuși ceva și pentru Vietnam, atunci să fie tofu. Nici unul dintre noi nu este fan tofu. Am încercat și prăjit și cu legume, cu sos și fără. Pentru mine tofu pare săpun mai degrabă. Aici mă salvează treaba aia cu gusturile care nu se discută.
Erori culinare în Myanmar
Aici la masă îți aduc pe lângă mâncare tot felul de salate, sălățele și chestii pe care să le pui pe lângă felul principal. Problema e că unele dintre ele stau cu zilele (să nu spun lunile) în soare și căldură iar felul în care arată nu e tocmai cel mai apetisant. Nici gustul. Se mai acresc, borșesc. Gustați cu grijă!
Noi când am ajuns în Myanmar eram deja de atât de mult timp în Asia încât nu ne mai străduiam deloc să găsim cele mai curate restaurante. Și culmea, ni s-a întâmplat treaba asta cu mâncarea adițională să fie stricată la un restaurant super recomandat pe internet!
Și cred că tot în Myanmar, pe lângă foarte multe lucruri delicioase de încercat am văzut și cele mai multe chestii pe care nu le-am fi încercat probabil nici plătiți. Genul ăla de mâncare la care te uiți și zici – mnuuu, nici nu vreau să fiu pe lângă mâncarea asta.
Și da, ne-au plăcut și foarte multe. O să facem și un articol cu poze cu mâncarea prin Asia. Problema e că nu am fost suficient de inspirați încât să pozăm mâncarea. De multe ori, ca niște oameni normali, eram mai ocupați să o mâncăm. Mai jos două exemple de modul general în care arătau mesele noastre. Niște supă, tăiței sau orez sau pește / fructe de mare alături de nelipsita nucă de cocos.
Cât de des ți se întâmplă să comanzi sau cumperi lucruri de mâncare și să nu îți placă absolut deloc?
Urăsc coriandrul… și nu din Asia mi se trage 😬 când eram copilă, taică-miu a gătit sarmale cu coriandru, sau …coriandru cu sarmale… Bleahhh! Când am ajuns în Thailanda, am dat peste el. Și nici lemon-grassul nu-mi place, deși… îl tot găseam prin toate farfuriile.
De asta mi si groaza sa o iau prin Asia. Sunt vegana si cu ceva alergii la bord (ca nu-s degeaba vegana). Al meu deteste n-spe mii de legume si fructe si sa nu zic ca daca e combinatia bomba dulce + acru poti s-o uiti. Deci am conchis ca vom muri de foame si /sau vom sta pe…tron …asa ca mai bine nu, Asia.
Dar las ca nici de amicii din Ungaria nu prea ma mandresc in ultima vreme. Zici ca au disparut locurile decente de mancat in orasele mici. Ceri fara ceapa si el aduce „onion rings” (cerut in limba locala, nu in Engleza). Iar cand te uiti prin vitrine te doare sufletu…
In Budapesta insa e rai, ever n-am mancat rau.
Dubiosenii am incercat in Italia…think like fish (inainte sa ma dau pe vegan haha)
Nici io nu sunt fan coriandru, în Cipru îl foloseau intens în salate, văd că și englezii sunt crazy după el.
Și nici cu curry-ul nu m-am putut împrieteni, oricât de deschisă sunt să testez și alte bucătării:)
Dar mâncarea filipineză e printre favoritele mele, chiar și porcul marinat cu zahăr, dar nu exagerat, era compensat cu sosul de soya, mie mi-a plăcut la nebunie, probabil pt că aveam bucătari buni; chicken adobo un fel de ostropel de pui de-al nostru, tăițeii erau faini, multe chestii pe care nici măcar nu știu cum se numesc:)
Altfel, comparativ cu mâncarea thai/myanmar, mi s-a părut mai accesibilă în ceea ce privește cantitatea de spice-uri folosite;)
Singura chestie care nu aș fi încercat-o la ei, erau ouăle alea cu embrionul de pui fierte:(
Ce bine ca am avut noroc si nu am dat de el prin salate. De cateva ori am si intreabt in prealabil, sa fim siiiguri! 🙂 Balut (oul) nici noi nu am incerat. Nu cred ca as putea trece peste bariera psihologica. Imi si suna scarbos.
Eu am descoperit că mâncarea în Asia e un acquired taste, cum se zice.
Când m-am mutat în Thailanda detestam cam orice mâncare gustam, nu mai spun de orez care niciodată nu mi-a plăcut. Mâncam doar fructe și mâncare vestică ori japoneză ori indiană. După 3 ani nu doar că pot mânca aproape orice (mai puțin mâncăruri de Issan, fishballs și supa aia de picioare de găină – de fapt supa o mănânc, picioarele de găină nu le mănânc), dar îmi mai și plac. Și mai și poftesc la orez dacă nu mănânc vreo câteva zile. Chiar cred că e o chestiune de obișnuință, dar și de unde nimerești a mânca. E o diferență enormă între mâncare de la un vânzător ambulant la altul.
Mâncarea în Laos nici mie nu mi-a plăcut, e o variantă mai proastă și mai sărăcăcioasă a mâncării de Thailanda.
Cât despre tofu…mereu a fost un big no-no și pentru mine. Parcă e plastic, jur! Nu contează cum e gătit, are pur și simplu gust a nimic. Daaaaaaar, dacă mai ajungeți prin Asia (și cred că ajungeți că vă văd cu dor de ducă iară) și ajungeți și prin Penang, e un restaurant chinezesc acolo care face un tofu dumnezeiesc. Prima dată în viața mea când am mâncat tofu și m-am lins pe degete. Nimic n-a mai rămas în farfurie. De fapt absolut orice mâncare în restaurantul ăla e absolut delicioasă.
PS: și tot după 3 ani în Thailanda…să vedeți ce nu mai dau coriandru la o parte din mâncare. Îmi pare chiar ok ca gust zilele astea 🙂
In prima faza nu am avut probleme cu mancarea in Asia. Coriandrul e cel mai mare nu nu in continuare. Parca m-am mai invatat cu el si uneori prin Europa e chiar decent pentru ca isi pierde din aroma.
Cu tofu tot asa, nu suntem prieteni nici noi. Burete gatit :)).
Iar cu mancarea in asia am mai observat ca unele curryuri nu imi plac grozav. Mai exact in prima faza imi plac, dar ma satur de gustul respectiv pana sa se sature si stomacul. Si uneori nici supele cu cocos chiar nu sunt preferatele mele.
Sa se noteze – la foame cred ca as putea sa mananc si pietre pentru ca una peste alta nu sunt chiar sa sclifosita.
Pentru mine Japonia a fost o mare dezamagire dpdv mancare. Stiu ca multi nu sunt de acord cu asta si mi-au cam sarit in cap cand am precizat, dar asa am simtit.
Am mancat mai mult de la super market sau restaurante mai ieftinute (oricum sun 1$ nu gasesti nici macar o guma in Japonia, deci noi nu era ieftin deloc). Prea multe oua ( uneori crude sau semi-crude), peste sau crud sau mega prajit, legume si fructe foarte scumpe.
Mi-e dor tare de mancarea din Indonezia. Mi-am facut de cateva ori Nasi Goreng acasa si mi-a iesit, dar mango si papaya ca acolo..cam greu gasim 😀