Prin Asia am învățat atât de multe lucruri. Sunt și mai multe momentele care au avut un impact asupra mea. Ca doamna din poza de mai sus. Se vede blândețea din gesturile ei și uimirea că îi fac ei poze.

Venea ușor pe drumul prăfuit, cu un buchet superb de flori pe cap. Liniștită, în gândurile și traseul ei.

Momente în Myanmar

Nu mi-a ieșit așa de bine cum speram, dar am reușit să imortalizez momentul.

Inițial începusem cu poza cu totul. Sori zâmbea așa frumos, băteau și razele de soare drăguț, părea un cadru bun.

Dar pe măsură ce se apropia doamna cu flori, atenția mea s-a mutat tot mai mult la ea.

Până când a realizat și ea asta, și a reacționat atât de frumos. Râzând cu toți dinții și din toată inima.

Vreau la bătrânețe să fiu așa cum îmi pare mie tantia asta. Împăcată cu ea, capabilă să se bucure de lucruri mici. Da, candoare, ăsta e cuvântul care i se potrivește perfect!

Îmi amintesc des de momentul ăla iar în timp ce scriam articolul mi-am amintit și de buchetul de flori din Amsterdam. S-a întors laitmotivul florilor, de data asta în povești vesele, despre blândețe. 🙂

Despre asiatici

Mie așa mi-a părut cam toată Asia de Sud Est. Cu oameni blânzi, cu ochi luminoși, cu zen și karma și nu face rău ca să nu ți se facă rău. De fiecare dată când mă întreabă cineva despre asiatici și cum sunt ei, aș scoate poza asta (și multe altele) și le-aș spune- uite-așa!