Mă trezesc în puf, deschid ochii de sub masca mea de somn cea roz. Papuceii pufoși mă așteaptă lângă pat. Pedichiura îmi e perfectă. Hainele sunt în dulap organizate pe categorii și culori!
Hai, doar nu credeai. Citam doar din ce am văzut pe youtube și pe net cu „my morning routine”. Deseori mă și întreb dacă oamenii care au dimineți și zile așa organizate în video sunt așa și în realitate.
Suntem încă în Mexic și în cameră e mai degrabă frig. Na, suntem la munte.
Rutina mea de dimineață
Nu avem dulap în cameră. Hainele stau în grămăjoare pe bagaje. Nu sunt chiar direct pe jos, sunt totuși pe bagaj. În cameră haosul e dus la rang de artă. Încărcătoare, fire, adaptoare, baterii, agende, pixuri, spuma mea de păr. Toate unele pe lângă altele, toate la grămadă peste grămada de haine.
Deschid ochii încă buimacă și apuc telefonul. Mexicul este cu 8 ore în urma României, cu puțin noroc am timp să răspund la mailuri încă în orele de program. Ceva ce oricum știu că nu ar trebui să fac imediat ce deschid ochii, când nivelul de incoerență îmi e la 1000%.
După câteva mailuri și mesaje totaaal neinspirate și deloc logice am învățat într-un final că nu e bine să tastez nimic până nu beau cafea. În ultimele zile am reușit să mă țin de obiceiul ăsta.
Îmi pun pedichiura perfectă în papuceii roz, mă acopăr în capotul pufos și mă arunc în duș.
Nu-i chiar așa. Pentru mine continuarea e mai mult – mă ridic zgribulită și cu părul vâlvoi din pat. Caut prin teancuri hainele groase. Pun ceva pe mine la nimereală și mă târăsc, cu fața cam răvășită și dungile de la somn, spre orice ar însemna cafea sau intră în codul poștal al cafelei. Dimineața poți să îmi dai și sirop de tuse (urăsc siropul de tuse) cu gust de cafea și s-ar putea să îl și beau.
Când mă gândesc la fața mea dimineața cred că mi se potrivește mai bine gluma de mai jos
M-aș arunca în duș, dar aici e pe bază de boiler. (tot e bine că nu e pe bază de lighean. Mereu se poate mai rău) Așadar prima dată trebuie să găsesc pe cineva care să îl pornească, să aștept vreo 20 de minute să se încălzească apa. Oricum, nu e chiar o idee așa bună să fac duș pe netrezitelea. Pentru că nici dușul în sine nu e o minune. Când curge, când nu, presiunea fluctuează. Nu, n-aș vrea să îmi încep chiar așa ziua. Cu șampon rămas în cap în timp ce aștept să se ducă golul de aer de pe țevile mai vechi.
Și ca totul să fie perfect, între timp mi s-a stricat și epilatorul. Sau nu a reușit să se încarce suficient încă. Cert e că nu merge. Am avut o tentativă cu ceară rece care normal că mi-a rămas lipită de piele și s-a dus șapte spălări mai târziu. Stăteam zgribulită de frig în baie, cu ceara lipită pe jumătate de picior și-mi promiteam că nu mai fac nici să mă pici cu ceară 🙂
Repetați după mine: ceara rece este cea mai proastă invenție!
Mâine plecăm spre Guatemala. Să vedem ce rutină îmi mai găsesc și pe acolo.
Sper că nu ați venit pe aici în căutarea unei soluții miraculoase și inspiraționale pentru rutina de dimineață. Yoga, meditație, 5 minute de recunoștintă? Mai mult haos, anarhie, dă-mi cafea acum și păstrează liniștea până termin cafeaua. 🙂
La voi care e rutina dimineața? E totul roz cu unicorni, sau și voi tot în categoria oamenilor total necoordonați la primele ore?
Foarte vizual articolul, adica te si vedeam in toate ipostazele, ca intr-un film!
La mine, treaba cu trezitul dimineata nu ma prinde. Bine, depinde la ce ora ma trezesc. Daca e noapte afara, mi-e foarte greu sa ma urnesc si sunt buimaca vreo jumatate de ora. Daca e o ora mai decenta, cu lumina ,sa zicem 7 dimineata, mi-e greu sa ma trezesc dar odata data jos din pat, devin foarte activa?
Drum bun sa aveti pe unde va mai duceti si experiente inedite!
Haha, excelent articol. Cred că se aplică perfect femeilor care-s pe drumuri constant.