Am întâlnit aceste tipologii de oameni aproape peste tot prin lume. Cu unii nu prea am interacționat deloc, alții ar putea să fie oameni simpatici, dar nu în momentul în care i-am cunoscut noi. Ca să nu pleci nepregătit prin lume o să adaug aici câteva tipologii. Sper să te amuz pe alocuri și mai sper să nimerești cât mai puțini.
Pe voi ce tipuri de oameni întâlniți în călătorii vă enervează cel mai mult?
1. Petrecărețul
Specia aceasta de cele mai multe ori nu vine singură, ci umblă în gașcă. Cine a mai văzut petreceri reușite de unul singur? Evident, atunci când pacientul nu suferă de personalități multiple.
Nu aș spune că e neapărat din Marea Britanie sau Australia, dar de cele mai multe ori de acolo vine. Pentru că am stabilit că vin în găști de aici încolo o să vorbesc la plural despre ei. Vorbesc mult și zgomotos, de multe ori ajung să se cupleze între ei. Se mai ceartă, se mai împacă, în aburii alcolului povestească public tot felul de detalii intime. Tu, ca biet privitor de pe margine, poți doar să te amuzi. Că dacă te enervezi nu prea rezolvi nimic. Nici ei nu cred că vor să facă atât de multă gălăgie, dar de la shot-ul cu numărul cinci deja vorbește doar tequila și nu ei.
Cum le faci față? Dacă te ține ficatul, mergi să bei cu ei. Dacă nu, te înarmezi cu dopuri de urechi, răbdare și o rugăminte calmă, dar fermă să termine cu gălăgia.
În categoria asta nu îi bag și pe cei cărora li se mai întâmplă să bea o bere, două, în plus. Vorbesc mai mult despre cei care efectiv călătoresc și cam asta fac. Ziua cu acrituri, omletă și mâncare uleioasă să se refacă, noaptea shot după shot luni întregi.
Ultima experiență cu un grup de genul a fost în Guatemala. Atâta gălăgie făceau copiii ăia. Bine că dormim noi ca buștenii (ei aveau cameră comună deasupra camerei noastre private). Șocul și mai mare a fost să descoperim că o mare parte erau chiar mai mari decât noi. Rezistența la alcool și glumele erau tot la nivelul de liceu.
2. Libidinosul bătrân venit la agățat
Asta e categoria pe care eu o disprețuiesc probabil cel mai mult. Sunt oameni trecuți de prima tinerețe, veniți să agațe sau să plătească localnice tinere. Îi găsești mai ales în Asia, dar am înțeles că sunt din plin și în Cuba. Sunt și prin Americi. Întrețin industria prostituției și o fac să înflorească. În unele țări (Cambodgia de exemplu) fetele sunt trimise chiar de familie “la muncă” de la 12, 13 ani. Nu știu cum un om care are copii mai mari acasă poate să plătească o copiliță (sau un băiat) pentru servicii sexuale.
Îmi provoacă silă și repulsie extremă.
3. Iluminatul
Uneori mi se pare că și eu intru în categoria asta, să nu credeți că nu îmi dau seama. Sunt cei care au descoperit misterele universului și apa caldă. Vegetarianismul, constipația industriei farma, yoga, meditația, scrisul zilnic sau mersul pe jos. O să pompeze informații în tine pe care nu le vrei neapărat. Cel mai mult nu îmi place când încearcă să își forțeze (dar fără argumente reale) credințele asupra altora. Devin agresivi pentru că tu nu crezi în ce cred ei. Cunoașteți și tipul ăsta de persoane, probabil dați peste ei zi de zi.
4. Mult prea drogatul
Am întâlnit doi, ambele experiențe au fost cel puțin deranjante. Pe unul în Laos, habar nu am ce naiba luase. A făcut valuri că i s-au furat pașaportul și scuterul pe care îl închiriase. Că a ieșit din restaurant și nu mai era scuterul acolo era povestea lui. În realitate uitase unde l-a parcat iar pașaportul era garanție la firma de închirieri. A fost neplăcut pentru că dă un vibe rău locului. A stat și ne-a și povestit că sigur i-a pus cineva ceva în mâncare/băutură. Ajunsesem să îl compătimim și să fim paranoici. Ne-am liniștit după ce am s-a dovedit că luase el mai mult decât putea duce și își pierduse mințile.
Cu cel de al 2-lea mult prea drogat ne-am întâlnit recent. Băiatul era pe treburi serioase, vreo trei zile a umblat prin hostel mai mult mumie, cu buzele vinete, alb la față, privire pierdută, ochii pe jumătate închiși. Îl bănuim toți că tot el a fost cel care, să stai bine când citești, s-a căcat în piscină. La propriu! În lipsa camerelor de filmat nu a putut fi acuzat.
În schimb și-a pierdut în cele câteva zile borseta cu bani și card de câteva ori, telefonul, tableta. A fost haos și greu pentru angajați, dar nu numai. Toată lumea a avut de suferi. A durat cam patru zile să fie curățată complet piscina și umplută la loc, pe patron îl costă cam 1000 de euro apa. Noi în jurul lui am stat să îi dăm apă cu zahăr, angajații l-au hrănit și au avut grijă să plece pe ușă cu majoritatea posesiilor lui. După câteva zile l-au invitat respectuos să își vadă de drumul lui în viață.
Eu înțeleg dependența și că în unele cazuri nu e de joacă sau de glumit. Că mulți oameni au nevoie de ajutor, nu să fie judecați. Oamenii ăstia doi știau bine ce fac, era o joacă pentru ei, fără să se gândească la cum îi afectează pe cei din jur. Nu erau nici genul de dependenți absoluți. Sau e foarte posibil să nu știu eu suficiente despre droguri. (am văzut aproape tot primul sezon din Breaking Bad, se pune ca experiență?)
5. Lăudărosul
Orice poveste ar spune oricine are el o poveste și mai tare. Orice ai făcut, orice ai mâncat și oriunde ai dormit, el sigur a făcut și mai mișto. Da’ ce spun eu aici și mai mișto? Cel mai asbolut mișto din Univers.
Bleach!
6. Superiorul
Asta este o altă categoria care mă enervează foarte tare. Pe unde merge prin lume localnicii sunt idioți, înceți, ce să mai, demni de milă. A venit el, zeu pogorât din civilizație avansată, să îi salveze, să le dea bani, să îi ajute. Îi insultă pe cei ai locului cu alții, de “rasa” lui, le contestă felul de a fi și obiceiurile. Ba chiar, deseori, se poartă extrem de urât cu angajații. Se calmează doar la vederea unui “alb”. Din păcate am văzut și experimentat și asta. Citești aici despre pățanie.
Dacă dai peste oamenii ăștia fă așa cum fac eu în poza de cover de la articol – începe să te îndepărtezi ușor și cu grație.
Pe tine ce tipuri de oameni te-au scos din sărite în călătoriile tale?
Pai la categoria 1, petrecaretul cred ca ma incadrez si eu. Darrr, niciodata nu am intrecut masura, discutii, bautura si distractii doar in zona de socializare a hostelului si fara a deranja pe altii, in camera mereu am pastrez linistea si evit chiar si sa aprind lumina dupa ora 23, daca am chef de distractii merg in spatii special amenajate, revin la hostel cand imi e somn. Defapt singura activitate ce o fac in camerele de somn in afara de dormit sa tastez pe telefon (fara sonor, mereu pe silentios). Din fericire nu ma deranjeaza si nu m-au deranjat niciodata galagiile, asa ca daca imi e somn dorm bustean chiar daca e party langa mine.
I-am întâlnit pe toți, din păcate. Acuma nu vreau să fiu pufi și să încep cu „pe vremea mea”, dar parcă acum vreo 10 ani prin hosteluri nu erau chiar așa chitiți pe beție și aia era toată experiența lor în locul de-l vizitau. Evident, sunt subiectivă.
Aș mai adăuga încă o tipologie, pentru că din păcate chiar am văzut că a devenit un tip de călător, mai ales în Asia. Eu îi spun „păduchele”. Păduchele e ăla care n-are niciodată bani de nimic și aici nu vorbesc de extravaganțe, ci de lucruri de bază. E ăla care se oferă să-ți termine porția de mâncare dacă tu ești sătul și ai lăsat ceva în farfurie, ăla care cere mereu țigări, ăla cu care te decizi să împarți transport până la ceva obiectiv și ajuns acolo vede că n-are bani suficienți de intrare că de unde să știe cât e (apăi tu când mergi undeva nu citești înainte cât costă?!), e ăla care se ceartă cu localnici amărâți care trăiesc cu 200 de dolari pe lună că de ce intrarea pentru localnici costă 1 dolar și pentru străini e 1 dolar jumate.
Foarte interesanta clasificarea! Eu am avut de-a face cu gălăgioși, drogați și bărbații în vârstă în căutare de fete.. gălăgioșii sunt motivul pentru care nu stau in hosteluri, deși pe viitor poate incerc iarăși. Problema e că dacă nu îmi fac somnul sunt zombie .. Bărbat cu parul alb și cu 2 fete minore la fiecare brat am văzut multe specimene in Costa Rica mai ales pe lângă cazinouri.. trist. Iar ultimul cu drogatul, Aeroflot a pus un pasager lângă mine care era super high…m-a luat de mana și mi-a vorbit în ceva limbi ciudate și mi-a și spus că dacă sunt dușman mă termina…asta după un zbor de 11 ore și o noapte petrecuta în aeroport, a fost horror. Din păcate călătoritul și experimentatul lumii include și experiențe de genul, dar sa sperăm că sunt cat mai puține!
Noi de nenea beat, galagios si oarecum agresiv am dat la un guest house. Cred ca la hosteluri daca incerci sa stai departe de cele care sunt pentru petreceri esti destul de safe.
Lu’ nenea din avion nu i-ai spus sa isi vada de treaba lui?