Poate sunteți curioși cum a fost nunta noastră, nunta lipa lipa. Cu câteva luni întârziere, dar hai să retrăim împreună câteva dintre cele mai frumoase momente + dacă ai în plan un eveniment de genul, îți spunem și ce alegeri am făcut noi.
Când am început să plănuim evenimentul ne-am dat seama în primul rând că ne dorim să fie ceva extrem de intim. Am avut un mic zvâc de organizare anul trecut, în vară. Era prea complicat, teoretic aveam vreo trei săptămâni la dispoziție și nici situația pandemică nu arăta grozav.
Am hotărât să mai așteptăm până când momentul o să fie prielnic. Și am făcut bine.
Locul a fost destul de ușor de ales, La Rural – Liber la tihnă, acolo unde am și spus “da.”
Foto și detalii de la nunta lipa lipa
Dovada că ginerele a avut și sacou, dar la cele aproape 30 de grade de afară, nu prea a fost cazul de purtat. 🙂
Știam din start că o să invităm puține persoane. Am vrut să ne simțim toți în siguranță.
Și mai știam și că vrem să fie într-o grădină. Să dansăm în tălpile goale, să ne bucurăm de soare și de prietenie. Am spus noi că vrem să fie un festival de iubire, dar fără să fie festival în adevăratul sens al cuvântului. 🙂
V-am povestit și aici, mi s-a părut foarte frumos faptul că am făcut testul de sarcină în ziua în care Alex terminase de montat invitația noastră pentru nuntă, într-o zi de 13. Nouă zilele de 13 ne-au adus noroc, deci nu suntem superstițioși.
Spuneam pe 14 august așa:
E clar ca viata noastra s-a schimbat in ultimul an, intr-un fel ciudat pentru noi se schimba tot in bine. ❤
Azi sunt foarte recunoscatoare pentru tot acest rollercoaster si mi se pare ca se potriveste zicala: blessed be the broken road that led me straight to you. ❤❤❤
Nunta noastră relaxată
După nuntă mi-a scris Miruna ceva tare tare frumos iar prima mea reacție a fost: yup, someone gets it. Mi-a zis ceva de genul că nu știa de nuntă și că ce vede ei îi transmite mesajul de stabilitate și încredere: știu cine sunt, îmi e bine cu mine, nu mai am nimic de dovedit.
Ceea ce exact așa era. Nu aveam nimic de dovedit, voiam să ne celebrăm dragostea, pe cât posibil alături de cele mai apropiate persoane (câțiva au lipsit motivat), relaxat, fără prea multă agitație.
Ne gândeam noi și că fără prea multe emoții, dar cum se întâmplă în zilele importante, nu au lipsit nici alea. Am avut emoții toată ziua. Și nu pentru că ne-au lovit “dacă-urile”…
- Dacă plouă și e frig?
- Dacă nu avem unde pune autorulotele?
- Dacă face cineva covid?
Astea știam că urmează. Ci pentru că am fost pur și simplu foarte bucuroși și emoționați. Pe Instagram cineva m-a întrebat cine m-a făcut să tot zâmbesc așa. Am sesizat și eu, în fiecare fotografie în care suntem împreună zâmbim amândoi din toată inima.
Rochia
Rochia mea cea frumoasă, pe care plănuiesc să o port cu muulteee alte ocazii (trebuie transformată puțin), este de la Roxana. Pe ea poate o știți mai bine ca “Prin Lume” (blog aici). Ne-am văzut la ea la showroom la început de august. Iar când am pus rochia pe mine am știut pur și simplu că e perfectă. A fost ca “da-ul” spus lui Alex, fără pic de ezitare.
Roxana tocmai născuse, chiar mă uitam la ea ce drăguță e cu bebelina în brațe și cât o apreciez că este așa relaxată. Mi-am pus un gând atunci să învăț de la ea și să preiau acest zen. 🙂
Revenind la rochie, încă o iubesc tocmai pentru că nu este ca alte rochii de nuntă. A mers foarte bine și cu tocuri, dar și cu teneși, nu m-am împedicat de ea și cred că am fost oricum destul de prințesă și așa.
În suflet sunt oricum destul de prințesă, chiar dacă mai mult ca Arya Stark uneori. 🙂
Mânecile au fost adăugate în ultima săptămână, când m-a luat pe mine puțin panica pentru că îmi era teamă că e prea răcoare afară. Roxana a reușit să adauge perfect mânecile fără probe suplimentare sau alte complicăciuni. <3
Tot legat de rochie au fost vreo 2 situații amuzante, când alții mă întrebau de ea, daca am mai avut probe intermediare sau ceva și mai ales câââând vine. Eu le-am zis că rochia vine în jur de 10-11 septembrie, cu câteva zile înainte de eveniment, și că a fost nevoie de o singură probă. Haha, reacția celorlalți la zen-ul meu era de nedescris, dar eu o știam (din online mai mult) pe Rox și nu am avut nici un dubiu că nu o să fie ok. Sau că și dacă ceva nu e în regulă, că nu o să găsim soluții rapide.
Fotografiile, florile, mâncarea, băutura și alte detalii logistice
Cu privire la fotografii și flori am fost hotărâți de la început să păstrăm aceste “job-uri” tot în familie. De flori s-a ocupat prietena Alexandra, a fost o plăcere să hotărâm ce fel de flori, buchetul arăta frumos și uscat (l-am aruncat recent), coronița a rezistat eroic 3 zile chiar. A fost grozav.
Pentru fotografii știam că suntem pe mâini bune cu Fotograful Vostru, aka Alex Domnișoru. Puteți să vedeți aici mai mult din portofoliul lui.
Problema era că era și invitat. Am discutat cu el și astfel am ajuns la concluzia că nu e nici o problemă. Job-ul lui de foto o să fie separat de condiția de invitat. O soluție foarte bună astfel încât să nu existe probleme. Tocmai de-asta și funcționează prietenia noastră de atâta timp… ne respectăm și facem astfel încât să fie corect pentru toată lumea.
Și fiind ceva atât de important, a fost foarte frumos că cei care s-au ocupat de aceste două lucruri sunt atât de apropiați de noi. Ne cunosc gusturile, totul a fost rezolvat din puține cuvinte.
Pentru că cei de la Rural închiriază practic spațiul (casa cu cazare și grădina), am fost nevoiți să ne ocupăm noi de detaliile logistice. Asta ne-a si panicat la un moment dat, dar am privit unul la celalalt și am avut încredere că un eveniment totuși nu e așa de greu de organizat.
Apropo, nouă ne-a plăcut și asta mult, că nunta noastră a ținut mai multe zile, ca în povești. Ne-am adunat de vineri La Rural, am făcut un grătar și am amenajat puțin alături de prieteni, am stat totuși la povești până destul de târziu. Duminică s-a întâmplat și semi ciorba de potroace. Spun semi pentru că nu am mai servit ciorbă, aveam mâncare rămasă de cu o zi înainte. Am dat și la pachet.
Iar pentru a extinde locurile de cazare, am avut și autorulote Joy 2 Wander cu noi. În ele am cazat din invitații care au dorit să rămână peste noapte.
Mâncarea
Am făcut research, am cerut mai multe oferte, la final ne-am oprit asupra celor de la Elegant Catering. Ne-a plăcut foarte mult flexibilitatea și onestitatea lor, având probabil una dintre cele mai competitive oferte de pe piață. Puteam astfel să mixăm și cu mâncarea așa cum ne doream, să avem un mix de tradițional și fancy, astfel încât toată lumea să fie bucuroasă.
Am avut și vegetarieni la nuntă, dar și persoane alergice la… pfff, tooot felul de lucruri. Aparent am reușit să structurăm meniul astfel încât chiar nimeni să nu plece nemâncat.
De pozat s-au pozat doar o parte din aperitive.
Atracția meniului
Au fost nepozatele sarmale ale soacrei mari, la pachet cu mămăliga la ceaun făcută de rudele miresei :)). Teambuilding în toată regula a ieșit acolo, asta ne și doream. Inițial pe ai mei i-a luat puțin cu leșin când au auzit de mămăligă făcută acolo. Păi nu e elegant… dar clar nu după eleganță mergeam noi, ci după a aduce oamenii împreună. Ca în invitația de nuntă – bună dispoziție să fie.
Văr-miu a simțit că e risc de eșec pentru mămăligă, și-a pus tricoul pe el și și-a luat foarte în serios job-ul de team lider pentru mămăligă la ceaun. Mireasa a fugit după mălai și linguri, cumnatul după unt…
La final, vă garantez, la mesele în familie o să se tot vorbească despre această mămăligă.
La pachet cu sarmalele, s-a mâncat mult mai repede decât s-a putut poza. S-au mai și pus la încălzit extra sarmale… Mămăligă, aia e, nu s-a mai făcut. Take it while it’s hot, vorba englezului.
Băutura
De acest capitol s-a ocupat Alex. Dacă era după mine eu cred că mă bazam tot pe firma de catering, fiind o variantă mai simplă și mai leneșă. Haha, oricum nu am băut, doar am tot irosit pahare ciocnind… si am preparat câteva shot-uri pentru prieteni. Dacă nu beau, nu înseamnă că nu pot să prepar.
Din primele două poze se înțelege că spun – habar nu am ce fac aici.
Am primit și indicații – data viitoare pune și tu mai puțin alcool.
Revenind… Alex a cumpărat băuturile de la Alfa Drink, când a început colaborarea cu ei a primit în ajutor și un link de calculator de necesar băuturi pentru evenimente. Ei au și livrat băutura și puteam să returnăm o parte din alcoolicele rămase.
Am decis însă să le păstrăm, avem și pentru botez. Haha… Financiar am cheltuit puțin mai puțin poate decât dacă comandam de la firma de catering, avantajul a fost că a putut Alex să aleagă fix băuturile care îi plăceau și am rămas și cu această “investiție în alcool”.
Activități de nuntă
Pe lângă acest teambuilding-ul la mămăligă, noi aveam plănuit un singur moment, dar foarte frumos.
Din cauza condițiilor meteo nu a fost posibil, zbor cu balonul la punct fix. Poate ne iese la botez. 🙂 Ideea asta a fost propunerea lui Alex, iar acolo, zburând peste orizont, la apus, trebuia să ne spunem jurămintele. Nu a fost nici o panică faptul că nu s-a întâmplat. Eram hotărâți să ne bucurăm indiferent ce se întâmplă. Și având în vedere că nu a plouat deloc (a plouat vineri iar de luni vremea a fost oribilă), ne-am declarat foaaarte norocoși chiar și așa.
Altfel mi-a dat puțin cu blue screen când Alex a propus să nu facem treaba cu dansul mirilor. E cam ciudat să ne lălăim noi pe o melodie, cu atâția oameni în jur, mi-a zis. Iar eu nu eram împotrivă, dar nici nu mai văzusem o nuntă fără… :))). Am stat, am analizat și am realizat că are dreptate. Coreografii nu pregătisem, ce sens avea… nu e ca și cum era cineva din cei 50 de invitați care nu îi știau pe mire și mireasă.
Am dansat, chiar mult, doar că acolo, pe ring, cu toată lumea.
Am avut și două melodii ale noastre pregătite, le-am ascultat la tort cu o pauză între ele de “mulți ani trăiască”. Noi am știut că sunt ale noastre și ne-am zâmbit cu subînțeles.
Tortul l-am ales de la cofetăria Armand și a fost absolut delicios. Aveam vreo 3 cofetării finaliste, dar am fost la ei, am degustat, am căzut amândoi de acord cu privire la o variantă, am comandat.
În rest a fost foarte multă bună dispoziție. S-a jucat fotbal, unii s-au bălăcit în piscină, alții au moțăit leneș, fetițele au făcut picnic. Invitații au apreciat în primul rând libertatea de care s-au bucurat la această nuntă mică și chiar atipică.
Mă cam feresc să pun prea multe foto cu prietenii și familia… căci poate nu vor. Trebuia să îi întrebăm de la început dacă pot publica fotografii cu ei…
O să precizez, cu toate că nici nu ar trebui, toți furnizorii au fost plătiți. :))
Să rămânem tot așa și peste ani
Asta e tot ce pot să ne urez mai bun. Sănătoși, veseli și bucuroși de ce trăim. Cu cei mai apropiați oameni în jurul nostru.
Cam asta a fost nunta lipa lipa. Noi am fost foarte fericiți în ziua aia. Tata încă își amintește ce frumos a fost… iar tata nu e un tip care să arunce prea ușor cu adjective. 🙂
Poate vă inspirăm și vă dăm curaj pentru o nuntă mică, în grădină, în care mirele nu transpiră de emoție cu gândul la coregrafii, invitații vin îmbrăcați lejer și pot să își dea oricând vor tocurile și cravata jos.
Să ne (și să vă) fie viața o vacanță! ❤️
Casă de piatră! Să fiți sănătoși, să vă iubiți și să vă respectați. Restul vine de la sine. 🙏