Matera – orasul filmelor

In Matera se filmeaza frecvent ceva. O scena dintr-un film, un film intreg, un documentar sau un scurt metraj. Adevarul e ca la cat de fotogenica dar si cat accesibila este Matera, m-as mira sa fie altfel!

Cum ajungi in Matera

Din Bari se ajunge cu trenul sau cu autobuzul in weekend. Autobuzul fiind mijlocul de inlocuire al trenului si faceti cam o ora si 45 de minute, ocolind destul de mult. Dar cum nu exista alta varianta nu e prea mare deranjul. Un bilet de autobuz costa 5 euro si puteti face rezervare din timp.

Noi ne-am nimerit in Matera fix cand ploua mai tare! Ba chiar prietenul Vicenzo l-a sunat pe unul dintre baieti sa il averitzeze cu privire la ploaia din Matera. Cam tarziu, noi eram deja porniti la drum. Doar nu era sa luam primul autobuz de intoarcere.

 

Peste masa de pranz sarim. Ne invatasem lectia si am intrat unde am gasit deschis. Mancarea nu a fost cea mai buna din lume asa ca sarim peste bucata asta. A fost placut totusi ca dupa ce ne plouase putin am putut face o pauza sa ne mai revenim si sa bem o cafea. Nu puteam sa imi doresc nimic mai mult!

Cafeaua de la hostel era ataaaat de slaba. Sa ma intelegeti, nu fac figuri, dar e chiar inadmisibil sa irosesti cafeaua asa. Mai bine nu mai faci deloc decat sa fie o posirca zeama-lunga. Am tensiunea mica, ok?!

---

 

Povestea Matera

Pana la urma ne-am facut curaj sa plecam la picior prin Matera. Ne ploua si era frig, dar era prea frumos sa te opresti. Ajungi aici si dai timpul inapoi. Esti in alta lume, in lumea pesterilor, oare sunt si niste cavaleri prin cetate?

 

Sunt cavaleri si in ciuda ploii avem si mult entuziasm!

 

Sa pornim la pas sa exploaram Matera. Cat se deruleaza pozele sa va si povestesc putin. Acest loc iti place si te bantuie in acelasi timp.  Matera a fost locul unei civilizatii antice care s-a degradat abrupt ca mai apoi sa fie un loc de poveste mai ferit. E culmea ca atat de putini oameni stiu de Matera. Nu spun ca e obligatoriu sa auzi de el, dar e pacat ca unele locuri poate nu sunt promovate suficient.

Matera a fost o zona foarte potrivita pentru stramosii nostri, prin Paleolitic. In zona insa in timpurile medievale locuiau taranii si artistii locali, oamenii de rand mai pe scurt.

Daca vreti sa si simtiti experienta dormitului in pestera o puteti face, ca la Cappadocia! Da, noua oamenilor ne place sa credem ca putem experimenta viata altora.

---

 

 

Declinul

Doar ca intr-o vreme aici traiau oameni foarte foarte saraci si bolnavi. In secolul 20 peste 20,000 de persoane traiau prin aceste grote. Fara electricitate sau apa curenta. Asta se traduce de asemenea si prin boli.

Un scriitor a spus despre Matera

“I saw a few pieces of miserable furniture, beds and some ragged clothes hanging up to dry. On the floor lay dogs, sheep, goats and pigs… Children appeared from everywhere, in the dust and heat, stark naked or in rags, eyelids red and swollen… and with the wizened faces of old men, yellow and worn with malaria, their bodies reduced by starvation to skeletons… I have never in all my life seen such a picture of poverty.”

Pentru o secunda chiar mi-am imaginat toate rele intamplate pe stradutele inguste.

In ciuda vremurilor mai negre ale Matera, orasul acesta se incapataneaza sa supravietuiasca. Arheologii au descoperit ca pesterile sunt extrem de complexe si bine construite, avand chiar si niste sisteme de drenare si retinere a apei.

Matera infloreste iar

Prin anii ’70 s-au mutat in zona niste hippie. Cu toate ca ei au tot incercat sa atraga atentia asupra zonei, nu se intampla nimic. Statul detinea pesterile. Intr-un final grupul de hippie a primit rezienta permanenta si au fost legati la sistemul de utilitati al orasului. Au inceput sa se deschida mici afaceri: brutarii, o cafenea, tot mai multi artisti au fost atrasi de zona. In 1993 zona a intrat in patrimoniul UNESCO iar in 2003 aici a fost filmat primul film mare: Patimile lui Histos al lui Mel Gibson.

Matera a invatat din greseli si acum se bucura de povestea trista dar interesanta pe care o are de spus. Declinul si ascensiunea Materei mi s-au parut fascinante! De asemenea si peisajul.

Ma simt atrasa magnetic de acest loc si vreau sa fac tot posibilul sa ma intorc intr-o zi senina! Trebuie! Mi-o promit!

Vrei sa citesti toate povestile? Am plecat #lipalipa (11 oameni) spre Bari. Am anuntat excursia pe 24 Decembrie iar locurile s-au dat instant! Mai aveam nevoie chiar de locuri in plus daca mai erau!

Pozele mele din Alberobello si casutele Trulli sunt mult mai frumoase :), cu toata modestia!

Ne-am ratacit flamanzi pe stradutele din Martina Franca si ti-am aratat Bari noaptea.