In Sri Lanka am invatat cateva lucruri: sa dorm dezvelita, sa ma las surprinsa, sa imi recalibrez limitele.
Prima zi a fost absolut naucitoare. Daca in India nu am avut absolut nici o problema de acomodare si dupa un drum de 18 ore seara ieseam la petrecere cu lumea buna de la Bollywood, pentru Sri Lanka organismul meu a decis sa imi ofere o lectie.
Zborul a durat aproximativ 12 ore din care patru au fost de escala in Dubai. Nu am dormit aproape deloc pe drum, ceva nou si ciudat pentru mine.
Planul era in felul urmator: din Colombo fugim direct la plaja, in Unawatuna. Zis si facut.
Pana la urma am luat viza la sosirea in aeroport, procedeul s-a desfasurat destul de rapid si fara incidente, apoi am luat un autocar pana in statia de autobuz.
Cum ajungi de la aeroport in oras
Ai doua variante: un taxi pentru care o sa platiti cam 20 de dolari (2600 LKR) sau autobuz pentru care o sa platiti in jur de 100 de LKR de persoana.
Paritatea dolar – rupie Sri Lankeza este de 134 de rupii la un dolar. (Cursul poate varia de la 130 pana la 136).
Drumul de la aeroport pana in statia de autobuz Colombo Fort dureaza aproximativ 45 de minute.
Mai departe spre destinatia noastra am plecat tot cu autobuzele locale. Le vedeti in poza de mai sus. Drumul Colombo – Galle (spre plaja Unawatuna se ia un tuk tuk) trebuia sa dureze cam 2 ore, 2 ore si jumatate. Autobuzele nu au aer conditionat, se merge cu geamurile si usile deschise iar mersul cu autobuzul devine o experienta in sine!
Oamenii se urca si coboara din mers, random, unii platesc, altii nu apuca sa o faca. Fara exceptie am primit bon, chitanta sau bilet in toate autobuzele cu care am mers prin aceasta tarisoara.
Regula spatiului personal se pierde in aglomeratii asa mari. Mijloacele de transport sunt mai mereu pline. Daca pot incapea 4 oameni pe 2 locuri, atunci asa se va sta.
Soferul nostru era foarte grabit si a inceput un slalom prin oras ignorand pietonii ce traversau strada sau culorile semafoarelor. Motiv pentru care, SOC!, a fost oprit de politie si a primit amenda.
De ce soc? Din experienta mea in Asia pana acum nu cred ca am vazut pe cineva luand amenda.
Frane bruste, curbe luate la viteze mari, caldura mare de tot Mon Cher si multi multi omuleti inghesuiti intr-un autobuz. Intre timp am reusit sa aflam si motivul: era ziua de dupa revelionul lor, lumea era libera si se plimbau de colo – colo.
Aproximativ 3 ore jumatate mai tarziu am ajuns si unde ne doream: Unawatuna! Cumva insa din cauza agitatiei eu nu prea ma puteam concentra pe lucrurile frumoase ce ma inconjurau. Eram obosita, sleita de puteri, capul ma durea teribil si o puternica senzatie de greata nu imi dadea pace.
Cred ca a fost prima data pentru mine cand m-am ingrijorat pe bune. Eram intr-o tara straina, habar nu aveam ce e in neregula cu mine si plecasem de acasa cu niste simptome ciudate pe care nu le verificasem.
Ce am patit mai exact nu stiu inca. Oboseala, deshidratare, o criza de fiere, probabil toate la un loc. Un cocktail impresionant. Stateam cuminte pe plaja incercand sa dorm cand mi s-a facut rau prima data. Pana acum in cazul insolatiei la mine lucrurile se desfasurau simplu: rau, durere de cap groaznica, dat la rate, revenit totul la normal.
De data asta insa nu am dat la rate o singura data ci de 5-6 ori. Ajunsesem la limita in care stomacul se golise, fierea se golise si ea si orice gura de apa era si ea refuzata.
In timp ce colegul de apartament cauta cazare, sa stau la racoare sa dorm, sa fac un dus rece poate imi revin, am avut norocul sa il intalnesc pe David. Un tip din UK care s-a oferit sa ma ajute in cazul in care mi se face si mai rau. Era in Sri Lanka de ceva vreme si era de asemenea prieten cu proprietarul terasei unde ma aflam. Amandoi s-au oferit sa ne ajute. Fata mea alba si privirea pierduta cred ca i-a convins. Am refuzat oferta de a sta in camera lui David o vreme insa am acceptat bucurosi oferta pentru o camera acolo. Aproape, fix pe plaja, exact ce cautam si si in bugetul stabilit (3500 de LKR adica aproximativ 9 dolari de persoana pentru o camera de 3 persoane, fix in buza plajei).
In timp ce stateam intinsa in pat imi treceau tot felul de ganduri prin minte: de ce nu m-am dus la doctor de acasa, ce fac eu intr-o tara exotica si straina daca nu incep sa ma simt mai bine dar mai ales ma gandeam ca as vrea sa fiu acasa, la mama, care sa ma faca bine.
Pentru ca nu sunt nici panicoasa, nici bolnavicioasa si nici nu apucasem sa mananc mai nimic in Sri Lanka, puteti deduce ca imi era al dracului de rau!
Multumesc cerului, mi-am revenit! Am fost ok insa toata vacanta am ramas prevazatoare. Daca asta a fost o criza de fiere si asa se simt ele, imi pare nespus de rau pentru toti oamenii ce le au frecvent. Cred ca atunci, in aceasta prima zi in Sri Lanka mi-a fost mie aproape cel mai rau din toata viata mea :).
M-a linistit gandul ca David parea sa cunoasca zona, stia si limba si in cazul in care era nevoie nu mi-ar fi fost asa frica sa merg la doctor.
Am si o pilda pentru toata povestea asta. Dupa mult somn, in ziua cu numarul doi am apreciat mult mai mult TOT ce vedeam si simteam! Gandul asta m-a urmarit toata ziua: wow, ce bine e un lucru atat de simplu si normal: sa iti fie bine! Plaja, ocean, peisaje si un apus de vis, alaturi de senzatia ca: sunt bine! Atat de simplu: sunt bine!
Cei de la F64.ro mi-au recomandat sa iau cu mine un Fuji X-T1 iar toate pozele de mai sus sunt facute cu el!
[…] întâi am luat un autobuz local până în Galle. Am mers cam 3 ore, a costat 100 de rupii de persoana (1 EUR=183 LKR, sep […]
[…] vag ca in urma cu o zi mi-am lasat blugii la uscat pe un scaun, la o terasa vecina. Va spuneam ca mi-a fost rau de n-am stiut de mine. Aparent nu doar de mine ci si de blugii mei. Am incercat sa ii recuperez insa […]