Nu suntem cu siguranta primii care au plecat sa calatoreasca pe termen lung si nici ultimii. Nici macar din Romania. Asadar calatoritul pe termen lung nu este o noutate si, in mod bizar, este mai mult o alegere a oamenilor care nici macar nu castiga asa bine si mai putin a „bogatasilor”.
Am tot primit intrebarea asta si suntem priviti si cu ochi circumspecti sau plini de invidie. Revin asupra subiectului, nu ne sponsorizeaza parintii si nici vreo ruda bogata calatoria si ne indoim si ca oamenii o sa fie deschisi sa ne „doneze” bani doar ca sa ne citeasca in continuare aventurile.
Daca vreti sa o faceti noi folosim (chiar destul de mult) conturile de paypal. Adresa mea de mail asociata contului este simona@lipa-lipa.ro 🙂. Nu aveti nevoie de mai mult daca folositi paypal, dar nici nu cerem bani.
Fondurile
Spre surprinderea voastra o sa va spun ca locurile noastre de munca nu ne-au facut bogati. Nici unul dintre noi nici macar nu era prea aproape de suma de 1000 de euro castigati pe luna, ba chiar amandoi la un loc nu atingeam pragul de 1500. Nu o sa va spunem exact salariile, dar dupa ceva ani de experienta cred ca amandoi am preferat locuri de munca in care sa ne placa ceea ce facem si conta mai putin venitul.
Din banii castigati economiseam atat pentru toate excursiile pe care le faceam (inainte si inapoi), dar traiam si destul de bine, fara sa facem sacrificii majore si in plus am si economisit pentru aventura asta!
Acum, unde e posibil sa „gresesti” tu.
Cumparaturile – nu merge in supermarket cand esti flamand si nici nu cumpara pentru mai mult de cateva zile sau prea multe variante pentru o masa. Astfel procentul nostru de mancare aruncata se indrepta spre zero. O sa ramai surprins daca incepi sa iti organizezi cumparaturile putin cat de mult poti sa economisesti.
Ideal ar fi sa traim toti cu „zero waste”, dar cred ca asta e imposibil, sau foarte greu de atins.
Mai apoi nu ai suficienti bani pentru calatorii pentru ca ii irosesti pe prea multe gadgeturi pe care nu le folosesti. Sau care noua simteam ca nu ne-ar aduce bucurie in plus. Din seria lucrurilor pe care nu le detineam: televizor, playstation (sau orice altceva din zona asta), proiectoare, imprimante, telefoane de ultima generatie.
Ne umpleam timpul liber cu scrisul pe blog, cu interactionatul unul cu celalalt, ne alegeam si selectam astfel filmele si emisiunile la care ne uitam.
Pentru ca ma stiu foarte lenesa eu am refuzat si cuptorul cu microunde. Nu ca unul ar fi neaparat o investitie asa mare, ci mai mult pentru ca preferam sa incalzesc mancarea mai sanatos, la cuptor sau aragaz.
Nu ne place aerul conditionat. Poate suntem noi doi ciudati, dar il evitam cat de mult putem pe peste tot. Nici aer conditionat nu detineam acasa iar acum, plecati fiind, nu stam in camere ce il au si pentru care de obicei platesti dublu.
Nu ai suficienti bani pentru calatorii si pentru ca iti plac hainele, cestile, canutele, briz brizurile pentru casa si gradina. Daca stai toata ziua pe siteuri online de cumparaturi, atunci nu trebuie sa te mai intrebi cum de noi putem si tu nu poti.
Nu spun ca alegerile tale sunt gresite, nu spun sa nu iti mai cumperi ultima geaca aparuta in nu stiu ce colectie, iti spun doar cum noi putem. Si de ce putem.
Acasa nu plecam nicaieri aproape fara masina. Doar pentru ca o aveam si era acolo. Aici merg mult pe jos si asteptam cu nerabdare sa fac asta si folosesc autobuzele locale in care oricum ma simt mult mai bine decat in minivan-urile cu aerul conditionat la 16 grade.
Acasa ne-am construit o viata decenta si placuta pentru amandoi, in limitele in care ne simteam confortabil iar stilul ala e apropiat si de cel abordat acum, fara un „acasa” stabil.
Mancam la „bodegi” locale, bem rom si bere asemenea. Unde vedem mai multi localnici stransi la masa, acolo suntem si noi. Ai sanse mari ca in Asia sa dai mult mai mult pe o pizza sau un burger decat pe o portie imensa de peste proaspat si orez.
Stam in camere simple. Pat, curatenie, dus si un ventilator. Nu ne trebuie televizor, camere mari cu jacuzzi sau alte chestii inutile. Preferam peisajele si ne preferam unul pe celalalt.
600 de pesos inseamna cam 12 euro pe cazare pentru amandoi. Si adormim pe sunetul valurilor, fara grija termenelor limita.
Cred ca stilul asta abordat se apropie de conceptul de downshifting. Se poate si mai ieftin decat noi, se poate si la cort, se poate si mai scump. Noi ne setam limitele astfel incat sa fim confortabili cu ele.
Avem mai putin de doua saptamani de cand suntem plecati si merita! Mi-am cumparat fond de ten si rimel inainte de a pleca de acasa si a fost o investitie proasta.
Soarele ma bronzeaza, apa imi strica machiajul. Dar o sa le car cu mine, poate voi avea nevoie la un moment dat. (Asta apropo de dat banii pe lucruri inutile)
De asemenea, am hotarat ca atunci cand o sa simtim nevoia de rasfat, ne vom alinta in camere de cateva stele.
Vrem sa ne placa viata noastra, ceea ce va dorim si voua!
Cati bani ai dat pe ultimul gadget si pe ultima comanda online? Pe ultima iesire la restaurant sau in club?
Acolo sunt banii de calatorii! Asta ca sa raspund si la intrebarea (care suna cam rautacioasa) lui Petrus – how many pula do you need to travel the world? Not so many if you make your life at home similar with the one on the road! 😉
Simtim lipsa rutinei de acasa? Uneori da. Am zile in care sunt un arici din cauza lipsei de internet, pentru ca nu pot lucra. Uit ca nu trebuie sa mai fiu asa stresata si la 220 mereu.
Am zile in care imi revin si sunt perfect in atmosfera asiatica. Same same, don’t worry!
Buna. Am si eu intrebare. Poate un pic indiscreta. M-ar interesa sa stiu ce buget ati planificat si pentru ce perioada. Sunt foarte tentata sa plec in lume si nu stiu cum sa ma organizez. Merci.
Credeam ca o sa fie mai ieftin, dar noi intr-un mixde calatorit si stat mai mult timp intr-un loc am cheltuit in jur de 1500 de euro pe luna si in Asia si aici in America Centrala (incluzand si Mexic). Bine, in Vietnam am facut work away si am cheltuit 40 de euro amandoi intr-o luna.In Filipine nu am cheltuit mai nimic in timpul petrecut la Duli Beach, apoi nu am mai tinut evidenta. Dar si Myanmar ne-a costat tot in jur de 1200 de euro.
Daca alegi sa stai, sa traiesti,fara sa calatoresti, cheltui mai putin bani. Ca si in Romania, un weekend pe undeva te face sa scoti ceva mai multi bani din buzunar.
gasesti si articole despre cheltuieli si pe ce s-au dus banii:
1. http://lipa-lipa.ro/2017/03/buget-de-calatorie-cat-ne-costat-si-ne-costa-viata-de-nomad-digital/
2. http://lipa-lipa.ro/2017/05/buget-de-calatorie-2-luni-in-thailanda-si-2-laos/
3. http://lipa-lipa.ro/2017/12/preturile-in-mexic-cazare-mancare-transport-rezumat-financiar-pentru-mexic/
Evident, depinde de fiecare, de standardele pe care le ai, ce si cum iti place sa mananci. Se poate si mult mai ieftin, dar sa mananci doar supa la plic. Se poate si mult mai scump, stand la 2-3 stele, nu la guest house sau hostel. (avem noroc si pentru ca suntem doi si de cele mai multe ori o camera privata costa tot cam cat 2 paturi in shared room. Si atunci pentru 2-4 dolari in plus, preferam camera privata).
Citisem despre criza ta de fiere, da, aia a fost, am fost… „amice” o vreme. Oribile.
Mie mi s-a tot spus sa le iau asa cum vin, pas cu pas, cum spui si tu. Frate, dar uneori nu se mai opresc, n-am timp sa imi revin de pe urma unuia ca s-a si produs al doilea.
Oricum, va invidiez. Sa fiti sanatosi, aventurosi, si sa va intoarceti cu bine acasa. Cu ani in urma, visam si eu cu ochii deschisi despre un anume loc de pe planeta asta. Cred ca o sa raman cu regretul de a nu ajunge toata viata. Ma consolez cu povestile voastre si ale altor bloggeri calatori. 🙂
A venit toamna in Romania, ploua, e frig. 🙂
Simona, dar trebuie sa alegi ceva, nu? Ca stai cu parintii (desi e aiurea cand ai o relatie stabila), ca stai in chirie, ca te inhami la un credit, undeva trebuie sa locuiesti, nu? Ca doar n-o sa locuiesti sub poduri sau in camp… Cine primeste locuinta in dar, ala e super-norocos, IMO.
Iar in orasele mari, cu distante mari de acoperit, este foarte posibil ca masina personala sa fie o necesitate, nu un moft…
Iar pentru un serviciu decent ai nevoie si de o tinuta decenta, ca nu te duci cu blugii din studentie ai lu’ tata sau cu rochia cu floricele din anii ’30 a mamei…
Iti admir optimismul, mai cunosc lume care calatoreste asa (tot fara copii, coincidenta sau nu), si tot cu facilitati pe care altii pur si simplu nu le pot accesa…
Asta cu alegerile, nu tine numai de noi, tu poti fi foarte bine intentionat si cauta alegerile potrivite pentru tine, si sa apara cine stie ce factori care ti-o trag de te lasa fara aer, iti ia ceva vreme sa-ti revii…
Eu sunt o persoana aproape imuna la trenduri, si tot nu m-am putut feri de diverse.
Alegeri trebuie sa faci undeva… Si chiar cunosc doua persoane care tocmai si-au cumparat un apartament apoi au plecat in lume. Cred ca au lasat apartamentul inchiriat sa se plateasca rata, iar ei isi vad de restul alegerilor.
Nu spun ca e usor si tocmai pentru a avea o idee am dat si un plafon a ceea ce castigam noi. Daca ai familie numeroasa, parinti pe care trebuie sa ii ingrijesti, copii de dus la scoala, e ceva mai greu, daca nu chiar imposibil. Cu toate ca eu stiu si multi oameni cu copii care calatoresc. Si am mai cunoscut si oameni care au plecat si au vazut lumea fara sa aiba un sfant in buzunare. Se poate si asa. Daca ai destula incredere in lume, daca ai un cort si o bicicleta. Dar nu e stilul nostru…
Ce e cel mai nasol este chiar neprevazutul de care spuneai si tu. Ma intreb si eu deseori daca se intampla ceva grav, cum o sa ne descurcam si ce o sa facem. Avem si noi o gramada de ganduri…
Pana acum cel putin pe mine neprevazutul m-a tot lovit, asa ca atunci cand se va intampla, o sa ne descurcam asa cum putem. Ca si la accidentul din Thailanda. Nu era „in grafic”, nu ni-l doream. Ne-am sustinut unul pe celalalt si am fost bine.Step by step si cu incredere spre viitor.
Bravo, si felicitari pentru curajul de a scrie asta uitandu.ma la comentarii. Am calatorit si eu singur pentru 4 luni in asia backpacking sau lowcost cum s.ar zice, si in aceasta perioada nu am intalnit nici un roman sau cineva din estul europei. Cred ca la noi problema este mai mult psihologica decat materiala. Cand am povestit la cei de acasa pe unde am stat si unde am mancat, am observat tot felul de reactii negative. Am intalnit o groaza de straini, unii chiar la 18-19 ani care au muncit din greu pentru a strange niste bani sa calatoreasca. In mintea romanilor vacanta sau calatorii inseamna hotel scump si restaurante dichisite, iar cand nu vrei sa faci ceva, banii sunt cel mai usor pretext de folosit. Safe travels si bucura.te de experiente!
E si hate, e si love… dar de cele mai multe ori nimic nu e personal!:))
Si da, cu calatoriile de multe ori ai dreptate, cam asa vad o parte din romani. Dar tot mai multi incep sa descopere ca se poate si altfel, ca pot sa iti ia un gap year in care sa se plimbe si sa acumuleze, ca trebuie sa munceasca putin pentru asta inainte…
Nu-i treaba usoara sa le spui oamenilor ca pot si altfel, ca pot lasa frustrarile si sa traiasca si altfel… dar cineva trebuie sa o faca si ma bucur mereu sa fiu deschizatoare de drumuri! 🙂
1500 pe lunae o suma frumusica in Ro. Avantajul este ca nu ai (inca) alte obligatii. Atunci cand vor apare copiii situatia se schimba. Radical!
Pentru traiul in Bucuresti nu e o suma prea mare. Si am precizat ca eram sub acest plafon :).
Obligatiile, orice ar insemna ele, sunt tot alegeri. Poti alege sa iti faci credit pentru casa / masina / frigider sau poti alege sa nu.
Sper eu, atunci cand si daca o sa apara si copii in viata noastra, sa ne patram obiceiurile bune si flexibilitatea unui trai frumos, decent, armonios.
Nu pot sa cred ca de-abia acum am citit post-ul astaaaa! Foarte tare tot ce zici tu acolo si foarte mare dreptate ai. Am ajuns si eu la aceleasi concluzii de o vreme, dar inca mai lucrez la respectarea tuturor acestor „reguli”.
Va salut si drum bun, la cat mai multe povesti smechere!
Fata dragă ești exat ceea ce propăvăduiesc eu. Zero waste, zero excuses, zero problems.
Să se mărească cercurile vă rugăm!
Aș vrea să fiu la performanța zero waste… o să mai treacă o vreme până atunci probabil. Ce mă bucură este faptul că plecați fiind chiar aruncăm foarte puține lucruri. Nu mai cumpărăm nici așa multe lucruri ambalate.
In mai putin de 24 de ore, o sa plec si eu intr-un RTW de aproximativ trei ani.
Am stat mult si m-am gandit cat ma costa totul si da, am ajuns la aceleasi concluzii. In ultimele trei luni mi-am contorizat fiecare leu cheltuit si este incredibil cat poti sa cheltuiesti pe lucruri care nu le dai importanta, de la taxi la lucruri de care nu au nevoie sau o pizza mare pentru ca nu vrei sa gatesti in seara aceea.
Nu stiu daca o sa fie mai putin in RTW decat acasa dar stiu ca nu o sa fie 2X. Am observat ca anumite locatii din Europa sunt extrem de scumpe dar in majoritatea locurilor, te poti descurca cu usurinta (atat timp cat stai intr-un hostel, iti cumperi mancarea (nu mergi la restaurant), nu iti dai toti banii pe bautura, etc).
Sincer sa fiu Simona, nu stiu de ce te mai frustrezi sa raspunzi la mesaje ca cele de mai sus. Cei care vor sa calatoreasca o fac, cei care nu vor, nu o fac. Nu tine neaparat de venit pentru ca, cunosc destule persoane care ar avea venitul necesar sa fie intr-o calatorie perpetua, la hotele de cinci stele si nu o fac. Este vorba de a lua o decizie si asta ii sperie pe majoritatea.
Crede-ma, nici mie nu mi-a picat usor. Cu cat se apropria deadline-ul, cu atat deveneam mai agitat si gaseam motive pentru care totul poate sa mearga prost. Cu toate acestea, am renuntat la chirie, am cumparat tot ce aveam de cumparat, am rupt atasamentele si sunt gata de plecare. Ironia face ca au fost multe momente in viata mea in care aveam de 10x resursele financiare de acum si nu am facut-o atunci. Acum, plec nu cu un minim necesar dar nu cu foarte mult.
Felicitari pentru ceea ce faci si am sa iti citesc blog-ul in continuare.
PS: Frumoase pozele. M-am gandit mult daca sa investesc intr-un DSLR sau nu dar am decis sa nu o fac. Nu stiu nici sa-l folosesc foarte bine, mi se pare destul de fragil si costa relativ mult :). Sper sa pot face poze macar decente cu un smartphone.
Buna, Simona. Ti-am urmarit pasii de-a lungul timpului. Eu te vad tot eleva mea in banca, fetita energica care nu statea locului. In primul rand ma bucur ca ti-a revenit zambetul in privire. Vreo doi ani de zile ai fost trista. Te invidiez in fiecare zi pentru deschiderea pe care o ai(din perspectiva mea- 40 ani, 2 copii, credite pe 20 ani… 🙂 ). Ai dreptate in privinta cheltuielilor inutile si da, nu toti sunt facuti sa cutreiere. Oricum, esti un exemplu ca „daca vrei, poti”si de multe ori te dau ca exemplu si elevilor mei. Aveti grija de voi si la cat mai multe calatorii! Eu de-abia astept sa aflu ce mai faceti in fiecare zi!
M-am inrosit toata cand am citit comentariul. In linii mari tot fetita aia fara astampar am ramas :)) si sunt sigura ca tot ceea ce sunt este bucata din toti cei care mi-au trecut prin viata. Dascali, familie, amici.
Multumesc pentru citire, urmarire si incurajari.
Cat despre deciziile astea, cred ca sunt mai usor de luat cat inca nu esti presat de mediu, credite si copii. E altceva cand depind si alte fiinte de tine si deciziile pe care le iei.
Trimit de departe multe imbratisari, si daca pot sa fac si 2 minute cuiva ziua mai frumoasa, eu sunt fericita!
Multumesc frumos!
Simona,e clar ca cei care au credite ipotecare pe 25 ani,copii de crescut,dependenti de parinti sau bunici sau pur si simplu restantieri la plata facturilor din varii motive,cu cel putin 5 perechi de nasi sau fini plus,cireasa de pe tort,nepotrivire de caracter legata de capitolul turism nu sunt si nici nu vor fi publicul tau.Si din cateva comentarii vad cum capra vecinului e vie si sanatoasa.Noi, mult mai putini,care apreciem povestile tale suntem aici.Iar daca ne dai din cand in cand cate o veste sau un link folositor,evident platit din plin si nemeritat,sa fii iubita.
O sa tot punem lucruri folositoare despre palawan imediat cu ne mai si lasa internetul. Dava aveti intebari, in privat am tot raspuns – ca era mai rapid.
Va imbratisezi bai! Sa fiti iubiti
Buna, draga Simona! Te admir foarte tare pentru ceea ce faci si va doresc amandurora sa fiti fericiti si sa puteti sa ne trimiteti de pe unde ajungeti voi invataturi si tipsuri. Pentru mine, nu exista nimic mai frumos decat calatoriile. Deci stiu ce spui. Am peste 1 an de cand sunt freelancer si mi-am dat seama de cate lucruri nu mai am nevoie – din cele pe care le achizitionasem deja sau din cele care mi se pareau deunazi indispensabile. Casa e mai aerisita, cand plecam bagajele sunt mai usoare, nu mai aruncam mancare si nu mai cumpar compulsiv ca sa imi acopar frustrari create de mediul organizational. E minunat, simplu si fara batai de cap. Cat despre calatorii, stiu ce spui – am ales variante value for money de fiecare data. Stim ca se poate mult mai bine si mai avem de invatat! De la anul vom incepe sa calatorim cu ambii copii si va trebui sa invatam un alt stil, sunt sigura. In orice caz, calatoriile merita regandirea vietii cu totul. Iar cat priveste blogul, aici cred ca cine vrea sa se bucure de informatii de la tine, e binevenit pe blog. Cui nu ii place ca acest blog aduce si ceva venituri si parteneriate cu brandurile, e problema lui. Cred ca e important sa vedem exact beneficiul pe care ni-l aduce fiecaruia. Eu am vazut cat e de greu de 8 luni incoace de cand am dezvoltat eu insami o platforma online. Lucrul la continut iti ia cateva ore bune zilnic. Nu e simplu, e clar! Inca o data, felicitari! Abia astept sa citesc din peripetiile voastre viitoare! Have fun, e ceva nemaintalnit! 🙂 cu drag si admiratie!
Multumesc frumos pentru toate cuvintele frumoase si pentru intelegere. Eu incerc sa fiu cat mai transparenta cu putinta, semnalizez advertorialele si in general refuz campaniile sau produsele in care nu cred, tocmai pentru ca nici mie nu imi place cand „mi se baga pe gat” lucruri.
As vrea sa stiu despre calatoritul cu copii ca sa va pot ajuta, dar cum nu ii am, nu pot decat sa ii admir pe cei care ii au si calatoresc alaturi de ei, sau sa ii trag de limba pe cei care ii au si vor sa impartaseasca din experienta.
Ma bucur mult cand blogul imi aduce aproape oameni ca tine, care inteleg foarte bine lucrurile de care povestesc eu aici.
Va pup si imbratisez, sa ne auzim, citim, poate chiar intalnim cu bine!
Multumesc frumos!
N-ai de ce, eu ma bucur ca va pot citi, ma inspirati si ma motivati pentru planurile mele de vacanta. 🙂
Sa aveti drumuri line si sa intalniti oameni buni in cale!
Imbratisari si de la noi!
Unul din marele avantaj este ca nu platiti chirie 🙂 Personal nu platesc mult dar si asa as reusi sa economisesc 150 euro pe luna. Oricum bravo sa continuati!
Da, am mai spus in trecut ca avem noroc mare pe partea asta. Si cei 150 in 10 luni inseamna 1500, mai adauga inca 150 din mancare si alte „prostioare” si usor usor se strang sume ok.
Alex de exemplu nu a mers in India tocmai pt ca nu avea o fascinatie pt ea si nu vedea sensul de a da bani pt asta.
Usor usor se poate. Nu se intampla minuni peste noapte si nici nu e neaparat cel mai usor sa iti pui viata in mai putin de 10 kg si sa pleci. Mai ales daca ai chirie sau rata :(.
Dar cazarea nu este mai mult sau egalați chiria? Totusi plecatul online nu inseamna dormit sub cerul liber…
Pai nici nu doarme nimeni sub cerul liber :).
In condițiile in care esti sponsorizată (nu cu sume fabuloase) de f64 si samsung, prin urmare promovezi gadgeturi, nu crezi ca e un pic ipocrit sa spui ca nu dai banii pe gadgeturi? Insa cititorii tai ar trebui sa ii dea pr ca pt sponsorii tai sa merite colaborarea cu tine
Woooow! Stai putin! Colaborarile astea nu presupun sume de bani si nici nu au presupus. Deci nu ca nu vorbim de sume fabuloase, dar nu vorbim deloc de sume. Gadgeturile primite de la Samsung nu sunt chiar ultimele de pe piata iar cititorii sunt liberi sa aleaga. Toate pozele de cand am plecat pana acum sunt facute cu samsung :), telefoane, iar aceste dispozitive chiar merita din punctul meu de vedere. Altfel nu le luam / nu le recomandam!
Nu crezi ca te grabesti sa judeci?
Si nu, nu e ipocrit, mai ales atata timp cat la categoria gadgeturi intra si: laptopuri, placa de par nu stiu de care, ultima fitza de epilator si muuuuulte altele!
Cu sau fara ajutorul de la sponsorii care au crezut in noi plecarea asta se intampla! Ca am un blog la care muncesc si am avut si sprijin ca sa va putem arata voua mai bine viata noastra, asta e alta poveste.
Te invit sa iti faci un blog, sa muncesti la el in paralel cu jobul si sa arunce sponsorii in tine cu sume (nu fabuloase) ca sa calatoresti :)).
You go girl! Si mai vorbim apoi.
Indiferent de ce am facut sau nu am facut eu, in continuare tu spui in acest articol nu dați banii pe gadgeturi, in timp ce in restul articolelor le promovezi. Cam cum spune zoso aici http://www.zoso.ro/bullshit-metrics-fabulous-muses/
Nu întreaga omenire poate fi blogger, asa cum remote working nu inseamna neaparat blogging, asa cum plecarea in lume nu presupune sa Primești gratis diverse obiecte pt oricine.
P.S. Nu am lucrat la blog si job in paralel, dar am lucrat la job si firma mea cu 10 angajați in paralel, doi ani.
Tu ori nu ai citit articolul si raspunsul meu, ori nu ai ce face.
Daca nu ai ce face, mergi si te plimba sa te racoresti!
Promovez gadgeturi si o sa le tot promovez. Nu toti cei care ma citesc „planuiesc sa fuga in lume”. Tu esti dovada cea mai clara.
Cat despre ce inseamna gadget ti-am mai spus.
Vezi ca despre ce inseamna nomad digital am scris acum cateva articole si am povestit pe blog in mai multe randuri cum planuim sa calatorim si de unde sa castigam bani.
Iar plecarea in lume chiar nu presupune sa primesti gratis obiecte, chiar nu are legatura. Tu tot aduci asta in discutie.
In online suntem toti eroi! Mai ales cand nu iti spui oole pe masa sa comentezi cu identitatea adevarata!
Ah, ca sa te scutesc de un chin o sa iti spun ca pregatesc mai multe lucruri la care zau ca nu te-ai astepta si care contravin ideii de strans bani si plecat in lume! Pur si simplu pentru ca nu prea multi oameni vor asta si prefera sa aiba vacante normale din care sa revina acasa. Soc!
Si, cum pt plecare noi ne-am descurcat pe carca noastra, orice discutie pe subiect este absolut redundanta.
Partea buna e ca eu iti raspund la cacaturile pe care le arunci de pe o plaja, in timp ce tu tastezi de acasa!
„eu iti raspund […] de pe o plaja, in timp ce tu tastezi de acasa”.
Pwned! 😀
Ți-am zis că invidia zace undeva, în adâncuri. Pentru unii presiunea e prea mare. 😀
Nu cred nimic ….eu de ex am 2 copii si salariile noastre cumulate cu alocatia lor este de app 2200 lei lunar nu cumparam gadgeturi,nimic on line,nu cump ce nu mancam …nu arunc mancare si sincer nu am iesit intr un club de 10 ani ca nu ne am permis ,masini nu avem,biciclete nu…avem o sanie in schimb asa ca sincer ce scri tu este valabil pt cei singuri care castiga f bine nu e cazul sa fi modesta si care pot lucra de oriunde ….noi avem meserii care nu permit asa ceva si nici nu dorim sa facem alceva …ce facemne face fericiti insa din pacate de calatorii nici vorba de ani buni nici macar la noi in tara deci nu da sfaturi doar ca tu castigi cat noi amandoi si putin peste ))
Evident articolul nu este pentru cei care nu isi doresc sa faca asta si au si foarte multe obligații acasă. Legat de partea financiară explicam ca facem freelance. Pentru că, oricâți bani ai strange, se termina eventual.
Evident situatia noastra ni se potrivește noua. Pentru o familie cu doi copii un asemenea stil are nevoie de ceva mai multe fonduri.
Nu ne dam experți unde nu suntem. Tocmai din cauza asta nu am sarit doar cu sfaturi ci am si precizat care ne este situația. Astfel încât oamenii sa isi poată face o idee.
Madalina si eu cred ca ai inteles gresit situatia.
Din punctul meu de vedere Simona a recomandat Samsung ca fiind un lucru bun si util. Toti stim ca suntem dependenti de tehnologie si ca astfel ne facem viata mai usoara mai ales cand produsul merita banii. Diferenta asa cum a incercat Simona sa spuna, se face atunci cand desi ai un telefon bun sau foarte bun – iese un model nou care este identic dar care se stie ca este ultimul model si este important sa vada prietenii ca ai avut potential sa il achizitionezi. (exemplu este telefonul insa aceeasi situatia poate fi: casa,masina,haine…etc).
Este foarte adevarat ca multe persoane achizitioneaza multe obiecte care practic nu sunt necesare. Cei ca Simona renunta la lucruri pe care nu le considera necesare, pentru ca acei bani sa se indrepte spre adevarata lor pasiune.
Nu condamna nimeni stilul de viata – doar arata ca cei ce calatoresc sunt dispusi sa renunte la unele lucruri in favoarea calatoriilor.
Se poate ca daca o persoana care investeste in lucruri si o persoana care renunta la lucruri in favoarea calatoriei, sa iasa impreuna la o petrecere de exemplu – prima persoana poate atrage priviri admirative (vai ce pantof frumos, ce rochie …etc.) – este foarte bine atat timp cat persoana respectiva se simpte bine asa si asta o face fericita. Pe de alta parte, persoana calatoare se poate imbraca simplu la o petrecere dar bucuria si satisfactia o are in calatorii – este felul ei de a lua de la viata ce isi doreste.
Hei, nu e răutăcioasă deloc, dar are sens pentru cei care au auzit poveștile de la întâlnirea blogosferei de turism. A povestit Adrian de unul care îl sâcâia prin Africa de Sud și l-a rugat să nu îl mai sâcâie atât în dulcele grai românesc, iar ăla i-a spus că acceptă și … BWP :D. La asta s-a mai adăugat și ideea că plimbatul ăsta prin lume te seacă de bani, lucru pe care l-au confirmat oameni cu experiență în bătutul lumii de la un cap la altul.
P.S. Ca să ne înțelegem, n-am nimic cu nimeni, eu chiar vă admir pe ăștia de umblați așa prin lume și vă urmăresc (fie pe fb, fie via nl). Acum, aș fi ipocrit să spun că nu e și un pic de invidie pe undeva (dar nu ură), dar na, fiecare cu prioritățile lui. 😛
Pai uite Petrus, ideea e ca nu trebuie sa ai job super bine platit din care sa faci sacrificii si sa economisesti ani de zile. Noi, amandoi, din mai putin de 1500 de euro amandoi pe luna am platit facturi, economisit si calatorit!
Noi doar am realizat ca facand tururi se forta prim tari cheltuim mai mult intr-un timp scurt, ne intoarcem acasa mai obositi si nauci decat am plecat si ca dand bani pe bilete de avion inainte si inapoi e mai scump decat sa mergem tot inainte :).