Cu toate că unele din dezavantajele enumerate aici sunt valabile și pentru tipi, o să mă concentrez și pe câteva specifice exclusiv tipelor. Dacă aveți și alte idei sau completări, le aștept cu interes!
Să pleci de acasă pe perioadă lungă nedeterminată sună, și este un vis îndeplinit. Dar stilul ăsta de viață are și câteva dezavantaje, în funcție de zonele în care călătoriți! Capra vecinului pare mereu mai frumoasă și mai rumenă, mai potrivită pentru tăiat.
Dar cum îmi place să fiu directă și sinceră, o sa numesc mai jos câteva din „neajunsuri”. Poate să pară cel mai tare lucru, dar nu e mereu așa „glittery” cum pare. Da! Ai parte de experiențe, de peisaje și de lucruri care îți hrănesc sufletul și mintea, dar dacă nu ai „anduranță” pentru cele de mai jos, poate să fie la fel de neplăcut!
Să se mai noteze că nu vorbim de cazurile extraordinare în care îți permiți mereu hoteluri de patru sau cinci stele, în care nu ai nici o jenă să te lăfăi câte două ore în cadă și nici nu mergi la SPA-uri faimoase din două în două zile. Acolo e alt mod de viață, alt stil.
Hainele
Dacă nu îți iei tot șifonierul cu tine ai un număr limitat de haine, opțiuni și variații. Am povestit aici motivele pentru care am renunțat la bagajul de cală. Ideal ar fi să iei cu tine haine pe care să le poți combina și tranforma. De exemplu fustele lungi se pot transforma în rochițe simpatice dacă adaugi și o curea în talie, rochiile lungi, în limita posibilităților, în fuste, sau combinații cu tricou peste. Ca să nu porți în fiecare zi aceleași haine.
Lucruri care acasă îți par normale, la îndemâna și nu stai să bajbâi după ele
Din Filipine (cel puțin Palawan) pot să numesc trei: spray de țânțari (au doar cremă), acetonă (alergi prin trei magazinașe, supermarketuri până găsești) și O.B-uri. Cu unele din lucrurile astea, dacă ți le dorești și ai nevoie de ele e bine să pleci de acasă cu ele în bagaj. Eu uneori iau de toate, alteori le uit. Acetona, dacă ai doar bagaj de mână poți să o pierzi pe la controale de aeroport. Nu mereu totuși!
În Asia cel puțin și cremele trebuie cercetate cu atenție. Majoritatea au înălbitor pentru că asiaticele sunt dornice să fie cât mai albe cu putință, în timp ce noi, europencele, nu știm cum să facem să ne bronzăm mai mult și mai bine.
Cosmetica
Nu că ar fi ideal să poți pleca alături de cosmeticiana ta preferată? Ar fi, dar din păcate este și puțin imposibil. Eu nu am curaj să merg oriunde la cosmetică, aștept în principiu orașele mari, pline ochi de turiști, caut în avans un salon recomandat pe Trip Advisor, cu multe reviews, și unde gagicile să confirme că nu au plecat cu boli acasă.
Între timp nu mă simt cea mai sexy piersicuță din oraș. Partea bună (oarecum) este că în Asia (unele zone), femeile se simt foarte confortabil cu părul lor de pe picioare și mustața lor. Așa că eu cel puțin, fiind și mai blondă, ajung să fiu chiar ok cu „situația în care sunt” :)).
Schimbări ale corpului în general
Acasă ai „di tăti”. Scrub de corp și facial, salonul preferat de mani-pedi, tot ce vrei și ce nu vrei. Prin Asia mergi mult desculță iar tălpile tale au de suferit, oja sare de pe unghii, nu ai timp / chef / unelte să le ai țiplă. Dacă nu poți să trăiești cu niște ojă ciobită pe unghii poate că nu e cel mai potrivit stil de viață.
La partea asta, la fel ca și pentru cosmetică, nu am curaj să merg oriunde. Lasă, prefer niște cuticule crescute și ceva ojă sărită decăt să plec acasă cu hepatită.
Lipsa familiei și a prietenilor
Ajungi să pierzi evenimente foarte importante din viața celor dragi. Botezul nepoțelului meu e unul dintre exemple. O să tot fie și altele, zile de naștere, nunți, nașteri și tot felul. Viața merge mai departe, cu sau fără tine acolo. Și pentru tine viața merge mai departe. Dar te oftici, și speri ca cei dragi să înțeleagă că ai vrea, dar vrei mai mult asta.
Da! Cunoști o grămadă de oameni, cu povești care mai de care mai fascinante, dar poți sta cu ei doar pentru o vreme. Așa cum călătorim noi, în doi, cred că este mult mai ușor. Avem parte și de acea stabilitate de care orice om, prin natura noastră, are nevoie.
După o vreme te înveți și nici nu mai începi să adaugi oameni pe Facbook. Doar pe cei cu care chiar ai legat o conexiune și bănuiești că poate vei mai ține legătura în viitor. Din multitudinea de oameni pe care o vei cunoaște, până la urmă, pe termen lung, vei mai ține legătura cu maxim doi, trei, patru.
Obosești
Da, pur și simplu ești prea obosit să mai faci asta. Știm și noi asta, ăsta e și motivul pentru care nu ne-am setat o perioadă, un termen. Suntem deschiși și liberi, suntem conștienți că la un moment dat o să ne săturăm (poate) să împachetăm, să ne mutăm dintr-un loc în altul, să cunoaștem oameni noi, să spunem mereu aceleași povești (cel puțin la început, în faza de cunoaștere).
Cât merită pentru noi, cât ne simțim confortabil, nu se întâmplă nimic grav etc, o să tot fim pe drumuri. Când nu mai merită, o să căutăm locuri în care să prindem niște rădăcini. Poate măcar pentru o vreme, că de liniștit cu siguranță nu o să ne liniștim niciodată. Știm sigur că o sa vrem mereu să călătorim, să explorăm, să vedem și să cunoaștem.
Cred că asta a fost și unul dintre motivele pentru care ne-am pus la drum. Obosisem să alergăm prin țări, să fim în curse contra cronometrul zilelor de concediu, să ne întoarcem mai obosiți decât plecasem. Pentru că pentru noi așa erau vacanțele ideale. Nu cinci stele, nu stat ca șopârlele la soare și atât. Nu! Tururi de forță prin țări, tururi în care ne întorceam mai năuci și mai curioși decât plecasem.
Momentan ne prinde bine, ne place, nu ne forțăm, nu alergăm să vedem și să cunoaștem tot. Nici nu am putea. Încercăm să balansăm bugete, timp, relaxare și muncă.
Toată lumea spune că își dorește să facă asta, dar nu cred că toată lumea poate neapărat să o facă! Am scris un articol despre subiectul „de ce tu nu poți„, dar nu e ca și cum resursele financiare sunt singurul aspect.
Alte dezavantaje? O să vină un articol și cu avantaje,pentru că sunt multe. 🙂
Travel & love, love to travel!
[…] Trebuie să citești și articolul ăsta. Văd că am precizat că era greu să găsesc OB-uri, nu cred că am scris nicăieri că am vrut să cumpăr OB-uri, nu au înțeles ce-i aia și mi-au întins bețișoare de urechi. Acolo, pe loc, a fost hilar pentru că mie mi se luminase fața sperând că au înțeles ce caut. Și nici nu vreau să îmi imaginez ce față am făcut când mi-au întins bețișoarele de urechi. […]
[…] am stat pe dealul ala ars de soare destul de mult timp si am vorbit. E adevarat ce zicea Simona aici, e frumos sa te plimbi de nebun prin lume, dar iti lipseste interactiunea cu preietenii de acasa. […]