O luna deja pe o plajă izolată, care nu este legată la rețeaua electrică! La început am crezut că o să fie dificil. Apoi mi-am dat seama cât de frumos este totul în jurul meu și chiar vă spuneam că aș putea să iau și o pauză de la blog (articol aici). Nu a fost chiar pauză totală, dar m-am rezumat la câteva povești și câte o poză postată din când în când!
Cu patru ore electricitate pe zi! Două dimineața și două seara. Ăsta e momentul în care ne încarcam telefoane, laptopuri și orice alte dispozitive am avea de folosit. Printre care și pocket wifi-ul a cărui baterie nu rezistă două ore.
Tu cât de des îți încarci telefonul într-o zi? Acasa / la birou eu stateam mereu cu telefonul la încarcat. Sa fiu sigura ca are baterie. Cam așa și cu laptopul! Cât de ușor luăm de bună tehnologia. Ți se termină bateria? Bagi dispozitivul în priză și e full iar!
Am făcut și un video despre experiența noastră, poți să îl vezi aici.
Seriale văzute episod după episod și zeci de ore pierdute în fața laptopului! Timpul are tendința de a trece atât de repede când ești conectat!
În schimb la Duli Beach am învățat puțin mai bine să ne depărtăm de folosirea în exces și chiar de dependența de tehnologie.
Am citit mult mai mult, am folosit laptopurile doar atunci când aveam musai nevoie de ele sau seara când ne mai uităm la câte un film.
Ne-am băgat la somn devreme, uneori mai devreme chiar de ora 22:00 și ne-am trezit uneori și la șase jumătate dimineața. Trezitul devreme este chiar ușor dacă te și bagi la somn la o oră decentă. Credeam că nu sunt o persoană matinală. Dacă am parte de suficient somn, chiar sunt!
Nu am simțit ca o povară lipsa internetului. Avem un pocket wifi care prinde semnal într-un singur loc din tot restaurantul și nu funcționează mereu prea bine!
Dacă nu e plasat FIX aici, nu-i semnal!
Cel mai bun semnal îl avem undeva la stânci, dar când plouă (și suntem în sezon ploios) chiar nu merită efortul!
Acest pocket wifi ne oferă 15 ore de internet pe saptamâna. Când se termină cele 15 ore putem să reîncărcăm cu alte 15, dar nici să încărcăm la fiecare două zile nu este o soluție. Nu e nici ieftin, nici proprietarii nu s-ar bucura. De menționat și că orele de internet le împărțim și cu cei cazați aici. La mai mult de două dispozitive conectate simultan deja internetul nu mai merge pentru nimeni!
Ca nomad digital nu e cea mai bună idee să stai într-un loc așa izolat! Dacă merge internetul de cele mai multe ori îl folosesc pentru a rezolva lucrurile pe care le am de făcut!
Contabilitatea și toate documentele nu sunt păstrate într-un laptop. Daca te lasă bateria fix când ai de facut o plată, ce faci? Așadar totul se face în stil vechi. Cu pixul pe foaie și un calculator! Un excel frumos organizat pentru plata și calculul salariilor nu ar strica, dar nici cu pix și foaie nu e neapărat așa dificil. Una peste alta o cură de dezintoxicare în natură, liniște și pace chiar nu strică. Blogul nu a picat, voi, cititorii, sunteți încă aici și creșteți chiar de la lună la lună!
Nu prea știm ce se întâmplă în lume, sau mai vedem așa câte un titlu de știre din când în când…
Învățăm să prețuim resursele. Apa, internetul, electricitatea, mâncarea. Nu totul este la un buton sau o priză distanță ca acasă. Nu-i non stop peste drum. Nici un Mega peste 100 de metri. Primul sat e la jumătate de oră de unde suntem noi.
Noi suntem responsabili și cu aprovizionarea pentru restaurant. Prea multă mâncare cumpărată și facem risipă, prea puțină și nu avem suficient pentru clienți. Pe cât posibil ideea e să încercăm să nu aruncăm, dar nici nu putem ține cumpărăturile prea multă vreme pentru că se strică! Până acum am reușit să nu aruncăm mai nimic, am calculat și aproximat bine numărul de porții și cantitatea necesară! Yuuhuuuu!
Mi s-au cam terminat cărțile de citit totuși, iar în zile ca aceasta, când avem doar doi clienți, nu ar strica o bibliotecă imensă! 🙂
Pe termen lung am putea să trăim într-un loc așa izolat?
Uhmmm nu chiar! Poate dacă ar fi locul nostru pe care să îl putem coordona fix așa cum ne dorim noi, să ne găsim mereu lucruri de făcut, să putem experimenta cu rețete și să schimbăm meniul, să colorăm pereți.
Ca să înțelegeți mai bine suntem pe o plajă ca Vadu! Nu-i nimeni aici în afara turiștilor care închiriază cele două bungalowuri sau turiștii care nimeresc și ajung aici ziua.
Este un experiment interesant, dar cred că preferăm totuși să fim ceva mai aproape de civilizație. Sau să avem noi regulile noastre! Momentan conducem acest resort după regulile proprietarilor. Nu e rău, am învățat foarte multe. Am „furat” idei și testăm cum e să lucrezi cu oamenii din Filipine.
Iar ca un sfat, nu strică nimănui o cură departe de electricitate și prea mult internet! Mai mult de două trei-zile. Ți-aș recomanda să pleci undeva o săptămână și fie să nu te atingi de Facebook, fie să îl deschizi de maxim 2-3 ori pe zi!
Travel & love, love to travel!
Cred ca nu va e usor, pentru cineva obișnuit sa stea cu laptopul si telefonul in priza, sa posteze pe Facebook, blog sau YouTube. Ce planuri aveti cand se termina perioada de management? Sau nu le aveti inca? 🙂
Chiar a fost o provocare uneori, iar acum, dupa 2 luni, am un inbox super full! 🙂
Momentan suntem in Myanmar, vom sta aici 28 de zile apoi inca nu stim unde mergem. Malaezia, poate Cambodgia :). Stim ca in decembrie-ianuarie vrem sa fim prin Indonezia.
Ce frumos! Va pup! Aveti grija de voi! (I’m jelly – Yes I am 😀 )
Hey! Si noi te pupam! 😀 Jelly it is!
Hello Simona!
Faina viata asta. Chiar asa esti fortat sa te deconectezi de online si nu ai ce face decat sa te resemnezi. Dar o intrebare am? Voi ce anume lucrati acolo in Filipine? Sunteti un fel de manageri?
Probabil ca nu am „rasfoit” blogul cap coada de nu mi-am dat seama 😛
Proprietarii de aici au plecat in vacanta si aveau nevoie de cineva sa le tina locul aproape doua luni. Da, conducem Duli Beach cat sunt ei plecati! Nu-i treaba usoara cand angajatii nu-s ai tai :)).