Ziua de azi a fost o mare dubioșenie și enigmă. M-am simțit deseori ca Zoe și scrisoarea ei pierdută. Doar că în cazul nostru era vorba de 300 de quetzali. Nu mult, echivalentul a 35 de euro. Doar că noi știam exact ce făcusem cu ei și banii au dispărut din cameră, cât camera a fost încuiată. pam-pam.

Tu ce ai face? Ai mai sta? Cum ai proceda în această situație? Hai să vezi cum a decurs ziua noastră. Ne-a buimăcit și mai mult chiar finalul acestei povești cu 300 de quetzali.

Hostel Capitan Tom Antigua

Cearceafuri curate, dormisem bine și eram super entuziasmată la ideea că urma să ne bem cafeaua pe terasă, cu vulcanii pe fundal. Suntem în Antigua, în Guatemala. Zis și făcut. Alex s-a dus să caute și să cumpere biscuiți, eram sigură că e deja cafea făcută în bucătărie. Și cum suntem în Paradisul cafelei, nu are cum să nu fie bună.

Ce-i drept locul era cam ciudat. Pe recepție stăteau niște haine, m-am gândit că nu au apucat să le împacheteze. Sunt și vreo doi căței simpatici în zonă. În hostel pare că locuiesc permanent încă 3 oameni și tipa rusoaică de la recepție. Dar nu ne-a fost prea clar cine, ce face. Suntem învățați să fie voluntari pe lângă hosteluri și încercăm, pe cât posibil, să nu judecăm oamenii după aparențe.

Am precizat și că terasa era grozavă?

Ce faci când ți se fură bani din camera de hotel?

Și după ce ne-am băut cafeaua în peisajul ăsta frumos, ne-am pus întrebarea de mai sus.

Vorbisem tot la hostel la recepție că putem cumpăra de la ei bilete pentru următoarea noastră destinație. Și îl aud pe Alex că îmi spune: păi, unde sunt banii? Am crezut că nu aud bine.

Pfuaaai. Cum adică?

Cum adică, cum adică? Nu sunt banii unde i-am lăsat.

Și da, știam exact câți bani aveam. Pentru că aseară am plătit două nopți de cazare, după care am făcut tot felul de calcule complicate, uimiți și noi că Guatemala e chiar scumpuță. Am lăsat în borsetă banii, am luat 100 și puțin la noi să ieșim să mâncăm. Din păcate, când am revenit din oraș nu am mai verificat iar. Sau mai bine, am dormit liniștiți o noapte.

Cert este că azi dispăruseră 300 de quetzali.

Reacția

Când am constatat disparița în primă fază am vrut să refuzăm amândoi că se întâmplă asta. În epoca internetului trebuie să ai nițel tupeu să-ți compromiți așa afacerea. Așadar ne-am pus pe scotocit, chiar și în coșul de gunoi (pe lângă), în perne și sub paturi. Amândoi speram să apară miraculos banii, mai ales pentru că noi aveam altele de făcut, nu să stăm să căutăm alt hostel la care să stăm.

Și nu, pe lista de priorități pentru ziua de azi nu era nici o ceartă cu niște oameni mai ciudați nu doar la exteror, ci și la interior aparent.

În timp ce ne căutam pentru a 10-a oară buzunare și toate locurile în care mai avusesem bani până atunci, am realizat și că prn bagaje mai avem niște bani ascunși. Pfuai, dacă au ajuns și la ăia… Din fericire nu ajunseseră. Am mai auzit povești de la călători furați din toate locurile în care aveau bani.

Opțiuni

În nervi și agitație eu calculam în capul meu opțiunile.

1. Să cred că suntem amândoi nebuni și-am și pierdut 300 de GTQ, dar nu și alt mărunt, asta nu era o opțiune. Știam perfect câți bani avem. Și unde.
2. M-aș fi certat, dar doar cât să îmi spun supărarea. Până la urmă sunt într-o țară străină în care faza cu sunt cetățean european și am drepturi nu funcționează așa bine. Și România poate să fie uneori o țară moderat periculoasă. E suficient uneori să ajungi într-un anturaj mai prost.
3. Să chemăm poliția? Haha.
4. Să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic? No waaay!

Neștiind ce să facem, am hotărât să ne împachetăm bagajele, să considerăm banii pierduți și să căutăm altă cazare. Unul dintre oamenii hostelului ne-a mințit și a spus că nu știe ce să spună, că e prima dată când se întâmplă asta. Am descoperit mai târziu într-un review pe google că nu e chiar prima dată. Cum presupusa patroană nu era, a rămas că revenim mai târziu.

Mai sunt niște reviewuri îngropate și pe Booking. Dar la un review de furt de ce nu ai da direct 1 locului?

Și? Cu banii cum a rămas?

De aici toată ziua a fost destul de compromisă.

Anyway, am găsit o pensiune drăguță și în buget. Mâine dimineață plecăm spre Semuc Champei.

Și după ce ne-am rezolvat treaba, am revenit și la hostelul minune să ne cerem noaptea de cazare de azi. Prea mari speranțe nu aveam și ne gândeam chiar să nu mergem deloc. Ne era lehamite pur și simplu.

Patroana a zis că a aflat de situație și ne-a dat înapoi cei 300 de GTQ, nu noaptea de cazare care făcea 125.

Am plecat de acolo foarte confuzi. Și ne-am întrebat și noi ce naiba tocmai s-a întâmplat? Oare nu trebuia să mai cerem și cei 125 din noaptea asta?

Nu știu ce faci dacă îți dispar bani din cameră în Europa pe undeva, dar aici, unde eram noi, singura soluție valabilă era asta. Împachetăm și căutăm alt loc asap. Nu vreau nici să ies cu tot ce am pe stradă, și nici închise în cameră nu îmi sunt în siguranță lucrurile.

Ah, iar asta cu furatul din camere e veche de când lumea! Fură sume nu foarte mari, poate nu ştie fraierul câți bani a avut. Sau zice ca i-a pierdut…